ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6883/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 13

octombrie 2011 sub nr. 24876/325/2011, pe rolul Judecătoriei Timișoara contestatoarea

SC S.G. SRL a solicitat anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a

contravenției seria TM nr. C1. încheiat la data de 04 octombrie 2011, emis de intimatul

I.T.M. Timiș.

În motivarea cererii introductive

de instanță, contestatoarea a arătat că în data de 04 octombrie 2011 a fost solicitată

de a se prezenta la I.T.M. Timișoara pentru un control tematic, în urma acestuia

s-a constatat că numiții S.I.A. și S.Ș.L. au prestat servicii fără a avea contracte

individuale de muncă și fără achitarea drepturilor salariale.

Contestatoarea a susținut

că cei doi se aflau în data de 21 septembrie 2011 la punctul de lucru al societății

pentru a solicita angajarea ca agenți de pază, iar în ziua de 22 septembrie 2011

au stat la punctul de lucru pentru un simplu instructaj, care urma să vadă dacă

vor face față cerințelor societății.

În dovedirea acțiunii,

contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de control nr.

P1. din 04 octombrie 2011, control tematic anexa PV nr. P1. din 04 octombrie 2011,

anexa 2 la PV nr. P1. din 04 octombrie 2011, proces-verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor seria TM nr. C1., înștiințare de plată nr. I1. din 04

octombrie 2011

Prin sentința civilă

nr. 32262 din 22 decembrie 2011, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale

a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța inițial investită a reținut incidența dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contranențiilor, potrivit cărora competența

soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

S-a avut în vedere împrejurarea

că, în speță, petenta a fost sancționată contravențional pentru faptul că nu a încheiat

contract individual de muncă anterior începerii activității pentru 3 angajați de

la punctul de lucru din Timișoara, această obligație revenindu-i angajatorului la

sediul acestuia.

Așadar, s-a conchis în

sensul că instanța competentă teritorial să judece plângerea este judecătoria din

circumscripția în care își are sediul angajatorul și nu judecătoria în a cărei rază

de competență se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenția.

La data de 09

decembrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București,

sub nr. 314/303/2012.

Investită prin declinare,

Judecătoria Sectorului 6 București, a pronunțat sentința civilă nr. 4808 din 30

mai 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate, respectiv Judecătoria

Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

această din urmă instanță a reținut că, prin procesul verbal seria TM nr. P1.

din 04 octombrie 2011, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se

în sarcina sa faptul că nu a respectat prevederile art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 53/2003 în sensul că avea obligația de a nu primi la lucru, fără a întocmi contract

individual de muncă anterior începerii activității, pentru salariații S.I.A., S.Ș.L.,

M.A., faptă care reiese din documentele supuse controlului azi 04 octombrie 2011,

orele 12

:

00 la sediul I.T.M. Timiș.

S-a mai reținut fapta

angajatorului de a nu respecta art. 119 din Legea nr. 53/2003 în sensul în care

angajatorul la data controlului nu a prezentat foile colective de prezența zilnică,

fapta constatată la data de 04 octombrie 2011, orele 12,00 la sediul I.T.M. Timiș.

Astfel, s-au avut în vedere

prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și împrejurarea că procesul verbal

contestat de petentă vizează o faptă contravențională săvârșită la punctul de lucru

al petentei și nu la sediul acesteia din București.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contravenția în raport

cu care se dispută competența teritorială, este cea prevăzută de art. 260 alin.

(1) lit. e) C. muncii, și constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea

unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același Cod ”.

În declinarea reciprocă

a cauzei spre soluționare „locul săvârșirii contravenției” statuat de art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă

a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se săvârșește

inacțiunea care constă în neîncheierea contractului de muncă (Judecătoria Timișoara)

și dimpotrivă punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M.

Timiș, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea

fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria

Sectorului 6 București).

A stabili locul săvârșirii

contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua

asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii

ei.

Or, potrivit art. 260

alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă

a până la 5 persoane fără

încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se

sancționează cu cu amendă de la 10.000 RON la 20.000 RON pentru fiecare persoană

identificată.

Prin urmare, contravenția

nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile

art. 16 alin. (1) C. muncii ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existența

unui astfel de contract.

Cum folosirea muncii fără

forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute

în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește

munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul

unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de

lege, în cazul în speță, punctul de lucru, unde persoanele lucrează în concret.

A proceda altfel, înseamnă

a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract

de muncă, la obligația încheierii contractului de muncă, obligație care privită

în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea

muncii.

De aici rezultă că legiuitorul

nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste

condiții, și în consecință contravenția se săvârșește ca loc, acolo unde au fost

identificate persoanele prestând o astfel de muncă.

Reținând contrariul ar

însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului,

lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie

obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație

care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca

fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora în afara condițiilor

impuse de lege.

Prin urmare, obiectul

contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului

de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât și oriunde, ci

dacă, persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau

folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a

existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind

faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din raza I.T.M. Timiș

al angajatorului ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta

este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă,

adică locul desfășurării muncii fără forme legale și prin urmare competența teritorială

de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație

și Justiție conform art. 20 din C. proc. civ. aparține Judecătoriei Timișoara, conform

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 noiembrie 2012.