ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6883/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 13 octombrie 2011 sub nr. 24876/325/2011, pe rolul Judecătoriei Timișoara contestatoarea SC S.G. SRL a solicitat anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria TM nr. C1. încheiat la data de 04 octombrie 2011, emis de intimatul I.T.M. Timiș. În motivarea cererii introductive de instanță, contestatoarea a arătat că în data de 04 octombrie 2011 a fost solicitată de a se prezenta la I.T.M. Timișoara pentru un control tematic, în urma acestuia s-a constatat că numiții S.I.A. și S.Ș.L. au prestat servicii fără a avea contracte individuale de muncă și fără achitarea drepturilor salariale.

Contestatoarea a susținut că cei doi se aflau în data de 21 septembrie 2011 la punctul de lucru al societății pentru a solicita angajarea ca agenți de pază, iar în ziua de 22 septembrie 2011 au stat la punctul de lucru pentru un simplu instructaj, care urma să vadă dacă vor face față cerințelor societății. În dovedirea acțiunii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de control nr. P1. din 04 octombrie 2011, control tematic anexa PV nr. P1. din 04 octombrie 2011, anexa 2 la PV nr. P1. din 04 octombrie 2011, proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria TM nr. C1., înștiințare de plată nr. I1. din 04 octombrie 2011 Prin sentința civilă nr. 32262 din 22 decembrie 2011, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a se pronunța astfel, instanța inițial investită a reținut incidența dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contranențiilor, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. S-a avut în vedere împrejurarea că, în speță, petenta a fost sancționată contravențional pentru faptul că nu a încheiat contract individual de muncă anterior începerii activității pentru 3 angajați de la punctul de lucru din Timișoara, această obligație revenindu-i angajatorului la sediul acestuia. Așadar, s-a conchis în sensul că instanța competentă teritorial să judece plângerea este judecătoria din circumscripția în care își are sediul angajatorul și nu judecătoria în a cărei rază de competență se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenția.

La data de 09 decembrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, sub nr. 314/303/2012. Investită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București, a pronunțat sentința civilă nr. 4808 din 30 mai 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, respectiv Judecătoria Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, prin procesul verbal seria TM nr. P1.

din 04 octombrie 2011, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se în sarcina sa faptul că nu a respectat prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 în sensul că avea obligația de a nu primi la lucru, fără a întocmi contract individual de muncă anterior începerii activității, pentru salariații S.I.A., S.Ș.L., M.A., faptă care reiese din documentele supuse controlului azi 04 octombrie 2011, orele 12 : 00 la sediul I.T.M. Timiș. S-a mai reținut fapta angajatorului de a nu respecta art. 119 din Legea nr. 53/2003 în sensul în care angajatorul la data controlului nu a prezentat foile colective de prezența zilnică, fapta constatată la data de 04 octombrie 2011, orele 12,00 la sediul I.T.M.

Timiș. Astfel, s-au avut în vedere prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și împrejurarea că procesul verbal contestat de petentă vizează o faptă contravențională săvârșită la punctul de lucru al petentei și nu la sediul acesteia din București. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială, este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, și constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același Cod ”. În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare „locul săvârșirii contravenției” statuat de art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se săvârșește inacțiunea care constă în neîncheierea contractului de muncă (Judecătoria Timișoara) și dimpotrivă punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M. Timiș, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Sectorului 6 București). A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se sancționează cu cu amendă de la 10.000 RON la 20.000 RON pentru fiecare persoană identificată. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege, în cazul în speță, punctul de lucru, unde persoanele lucrează în concret.

A proceda altfel, înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă, la obligația încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii. De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și în consecință contravenția se săvârșește ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.

Reținând contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora în afara condițiilor impuse de lege. Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât și oriunde, ci dacă, persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din raza I.T.M. Timiș al angajatorului ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale și prin urmare competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție conform art. 20 din C. proc. civ. aparține Judecătoriei Timișoara, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2012.