ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6792/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6792/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând,
în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față,
reține următoarele:
Prin decizia nr. 6135 din 19
septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă
și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 6113/2/2010, s-a respins, ca
inadmisibil, recursul declarat de revizuenta R.E. împotriva deciziei nr. 1355/R
din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Pentru a
pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 1355/R din
28 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei din 28 iunie 2010 a aceleiași Curți
de Apel, formulată de revizuenta R.E. în contradictoriu cu intimata M.F.
Instanța a
arătat că, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,
care reglementează obiectul recursului, acesta poate fi declarat împotriva
hotărârilor date fără drept de apel, celor date în apel și, în condițiile
prevăzute de lege, împotriva hotărârilor altor organe cu activitate
jurisdicțională.
Din
coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 377 alin. (5) din același cod
rezultă că decizia nr. 1355R din 28 octombrie 2010 nu este susceptibilă de
exercitarea controlului judiciar extraordinar al recursului, având caracter
irevocabil.
Înalta Curte
a reținut că această soluție se impune în respectarea principiilor legalității
și unicității căilor de atac și presupune asigurarea unui cadrul procesual
determinat de reguli stricte în desfășurarea procedurii de judecată, în
diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.
Împotriva deciziei
nr. 6135 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a formulat contestație
în anulare contestatoarea R.E., invocând dispozițiile art. 317 alin. (2) și art.
318 C. proc. civ.
În motivarea
contestației în anulare, contestatoarea arată ca a depus la dosar începând din
2005 - 2010 toate dovezile prin care a dovedit instanțelor că este în drept să
solicite „repunerea în toate drepturile avute anterior ca unic proprietar și
scoaterea din cauză a celor ce se mențin încă", fără nici un rezultat
favorabil.
Contestatoarea
susține că instanța nu a verificat dovezile și nu a aplicat dispozițiile art.
129 pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ. privind încadrarea juridică, precum și faptul
că nu i s-a permis să-și susțină cauza, deși nu a avut apărător pe tot
parcursul procesului.
Contestatoarea
solicită admiterea acțiunii ce are ca obiect repunerea în toate drepturile
avute anterior ca unic proprietar și anularea ilegalităților, prin aplicarea
prevederilor art. 404
2
alin. (3) C. proc. civ. și art. 1800 C. civ.,
modificarea în parte a sentinței nr. 5442/2005 pronunțată în Dosarul nr.
7549/2005 de Judecătoria sectorului 6, în sensul admiterii reînscrierii sale în
C.F. pe rolul cadastral S.VL, precum și admiterea despăgubirilor în valoare de 100.000
RON pentru daune materiale și morale.
La termenul de
judecată din data de 6 noiembrie 2012 Înalta Curte a pus în discuție inadmisibilitatea
contestației în anulare prin raportare la decizia ce se solicită a fi retractată.
Înalta Curte,
analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare în temeiul
dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o găsește incidență speței pentru următoarele
considerente:
Căile de atac
și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de
ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura
orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Potrivit art.
317 alin. (2) C. proc. civ., contestația în așulare poate fi primită și în cazul
în care au fost invocate prin cererea de reciirs motivele prevăzute la alin.
(1) al aceluiași articol, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări
de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Deși a invocat
dispozițiile legale sus menționate, contestatoarea nu-și motivează cererea în sensul
prevederilor art. 317 C. proc. civ., nici sub aspectul neîndeplinirii potrivit cu
cerințele legii a procedurii de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina
și nici sub aspectul necompetenței instanței.
Art. 318 C.
proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație,
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând
recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul
dintre motivele de modificare sau de casare.
Art. 318 teza
(I)
C. proc. civ. reglementează drept motiv de contestație
în anulare specială săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului.
Textul are în
vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării
recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau
reaprecierea probelor.
Intră în această
categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la
care nu s-a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată. Când instanța
a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu
mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ.,
ci despre o eventuală greșeală de judecată, care nu intră sub incidența art. de
lege menționat, neputând fi valorificată în calea de retractare a contestației în
anulare.
În speță, contestatoarea
invocă pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare
a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Astfel de critici,
care presupun o verificare și reevaluare a probatoriiîor administrate și a dispozițiilor
legale incidente raportului juridic dedus judecății, se circumscriu sferei greșelilor
de judecată și nu erorilor materiale, în înțelesul dispoziției art. 318 C.
proc. civ., caz în care nu pot fi verificate pe calea contestației în anulare.
Din motivația
expusă de contestatoare în cuprinsul contestației sale rezultă că acesta este nemulțumită
de modul în care au fost analizate și apreciate dovezile prezentate de ea în susținerea
dreptului său de proprietate.
Aceste susțineri
nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 318 C. proc. civ., ci privesc
nemulțumiri generice referitoare la litigiul inițial din această cauză. Contestatoarea
solicită reanalizarea pe fond a cauzei, prin reconsiderarea probatoriului și reinterpretarea
dispozițiilor legale aplicabile în speță, ceea ce este inadmisibil în această fază
procesuală.
Față de cele ce
preced, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
contestația în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva deciziei nr. 6135
din data de 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă
și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
6 noiembrie 2012.