ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6792/2012

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față,

reține următoarele:

Prin decizia nr. 6135 din 19

septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 6113/2/2010, s-a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta R.E. împotriva deciziei nr. 1355/R

din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Pentru a

pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 1355/R din

28 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei din 28 iunie 2010 a aceleiași Curți

de Apel, formulată de revizuenta R.E. în contradictoriu cu intimata M.F.

Instanța a

arătat că, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

care reglementează obiectul recursului, acesta poate fi declarat împotriva

hotărârilor date fără drept de apel, celor date în apel și, în condițiile

prevăzute de lege, împotriva hotărârilor altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Din

coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 377 alin. (5) din același cod

rezultă că decizia nr. 1355R din 28 octombrie 2010 nu este susceptibilă de

exercitarea controlului judiciar extraordinar al recursului, având caracter

irevocabil.

Înalta Curte

a reținut că această soluție se impune în respectarea principiilor legalității

și unicității căilor de atac și presupune asigurarea unui cadrul procesual

determinat de reguli stricte în desfășurarea procedurii de judecată, în

diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.

Împotriva deciziei

nr. 6135 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a formulat contestație

în anulare contestatoarea R.E., invocând dispozițiile art. 317 alin. (2) și art.

318 C. proc. civ.

În motivarea

contestației în anulare, contestatoarea arată ca a depus la dosar începând din

2005 - 2010 toate dovezile prin care a dovedit instanțelor că este în drept să

solicite „repunerea în toate drepturile avute anterior ca unic proprietar și

scoaterea din cauză a celor ce se mențin încă", fără nici un rezultat

favorabil.

Contestatoarea

susține că instanța nu a verificat dovezile și nu a aplicat dispozițiile art.

129 pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ. privind încadrarea juridică, precum și faptul

că nu i s-a permis să-și susțină cauza, deși nu a avut apărător pe tot

parcursul procesului.

Contestatoarea

solicită admiterea acțiunii ce are ca obiect repunerea în toate drepturile

avute anterior ca unic proprietar și anularea ilegalităților, prin aplicarea

prevederilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. și art. 1800 C. civ.,

modificarea în parte a sentinței nr. 5442/2005 pronunțată în Dosarul nr.

7549/2005 de Judecătoria sectorului 6, în sensul admiterii reînscrierii sale în

C.F. pe rolul cadastral S.VL, precum și admiterea despăgubirilor în valoare de 100.000

RON pentru daune materiale și morale.

La termenul de

judecată din data de 6 noiembrie 2012 Înalta Curte a pus în discuție inadmisibilitatea

contestației în anulare prin raportare la decizia ce se solicită a fi retractată.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o găsește incidență speței pentru următoarele

considerente:

Căile de atac

și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura

orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit art.

317 alin. (2) C. proc. civ., contestația în așulare poate fi primită și în cazul

în care au fost invocate prin cererea de reciirs motivele prevăzute la alin.

(1) al aceluiași articol, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări

de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Deși a invocat

dispozițiile legale sus menționate, contestatoarea nu-și motivează cererea în sensul

prevederilor art. 317 C. proc. civ., nici sub aspectul neîndeplinirii potrivit cu

cerințele legii a procedurii de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina

și nici sub aspectul necompetenței instanței.

Art. 318 C.

proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau de casare.

Art. 318 teza

(I)

C. proc. civ. reglementează drept motiv de contestație

în anulare specială săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului.

Textul are în

vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau

reaprecierea probelor.

Intră în această

categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la

care nu s-a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată. Când instanța

a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu

mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ.,

ci despre o eventuală greșeală de judecată, care nu intră sub incidența art. de

lege menționat, neputând fi valorificată în calea de retractare a contestației în

anulare.

În speță, contestatoarea

invocă pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare

a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Astfel de critici,

care presupun o verificare și reevaluare a probatoriiîor administrate și a dispozițiilor

legale incidente raportului juridic dedus judecății, se circumscriu sferei greșelilor

de judecată și nu erorilor materiale, în înțelesul dispoziției art. 318 C.

proc. civ., caz în care nu pot fi verificate pe calea contestației în anulare.

Din motivația

expusă de contestatoare în cuprinsul contestației sale rezultă că acesta este nemulțumită

de modul în care au fost analizate și apreciate dovezile prezentate de ea în susținerea

dreptului său de proprietate.

Aceste susțineri

nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 318 C. proc. civ., ci privesc

nemulțumiri generice referitoare la litigiul inițial din această cauză. Contestatoarea

solicită reanalizarea pe fond a cauzei, prin reconsiderarea probatoriului și reinterpretarea

dispozițiilor legale aplicabile în speță, ceea ce este inadmisibil în această fază

procesuală.

Față de cele ce

preced, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva deciziei nr. 6135

din data de 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 noiembrie 2012.