ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 40/2020

HOTĂRÂRE

15.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 40/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/2019 reclamanții A. și B., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Ilfov reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 484,18 Iei (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, cu următoarele mențiuni: pentru reclamanta A. - obligarea la plata drepturilor cuvenite pentru perioada 1 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017 a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Ilfov, și pentru perioada 01 ianuarie 2018 la zi a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu; pentru reclamantul B. - obligarea la plata drepturilor cuvenite pentru perioada 1 decembrie 2015 - 15 noiembrie 2018 pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Ilfov si pentru perioada 16 noiembrie 2018 la zi a Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu.

Prin sentința nr. 653 din 11 aprilie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și excepția necompetenței materiale, invocată de acesta; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Giurgiu, invocată de acesta; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și constată ca fiind prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară 21 ianuarie 2016; a admis acțiunea formulată de reclamanții A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Ilfov; a obligat pârâții la recalcularea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) în cuantum de 484,18 RON, începând cu 21 ianuarie 2016 și a obligat pârâții la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit celor de mai sus, începând cu 21 ianuarie 2016, dar și pentru viitor, diferențe în valoare actualizată cu indicele de inflație și daune moratorii constând în dobânda legală, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 3 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 29 A III.

La termenul de judecată de la 22 octombrie 2019, în complet de divergență, instanța, cu majoritate, a invocat excepția necompetenței funcționale și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Prin încheierea de la 22 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă completul LM 29 A III a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamanții A. și B. în favoarea secției I Civilă, completele în configurația anterioară a hotărârii Colegiului de conducere 12 din 20 iunie 2019.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că pricina dedusă judecății are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluționare în primă instanță este de competența completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor. În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

S-a reținut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea Președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de completuri specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Instanța a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2019.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Analizând efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019, instanța a apreciat că momentul procesual de stabilire a competenței este cel învederat expres de către legiuitor în art. 131 C. proc. civ., respectiv la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că apelul a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere.

De asemenea s-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, la momentul analizei, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai puteau produce efecte juridice, respectiv nu mai puteau fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Instanța a mai subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completurilor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completurilor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu. Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluționare completului 18 A Civ.

Prin încheierea de la 5 decembrie 2019, pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, de drept, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a arătat că momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenței funcționale este cel al învestirii instanței respective. Făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, s-a reținut că verificarea competenței se face de către completul de judecată de îndată, cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Din actele dosarului, a rezultat că acest complet căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea, respectiv completul LM 29 A III, a procedat la verificarea propriei competențe în faza de regularizare a cererii de apel și nu a constatat incidența niciunei situații care să atragă necompetența sa.

S-a mai reținut și faptul că suspendarea efectelor unui act administrativ reprezintă întreruperea vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentului dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească. Din jurisprudența Curții Constituționale rezultă că suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia. Altfel spus, până la finalizarea acțiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ, acestea se bucură de prezumția de legalitate, iar sentința mai sus menționată întrerupe efectele actelor administrative doar pentru viitor.

În speță, apelul ce face obiectul cauzei a fost înregistrat la 3 iulie 2019, deci repartizat înainte de data pronunțării de către Tribunalul Argeș a hotărârii de suspendare.

Completurile specializate au fost înființate prin Decizia Președintelui Curții de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența materială, procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.

În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 29 iulie 2019 și repartizată aleatoriu completului LM 29 A III, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.

Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 29 A III au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.

În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Curtea reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia președintelui de secție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă complet LM 29 A III, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.