ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 357/2017

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (2) și art. 457 C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 20.04.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat instanței obligarea pârâtului la aplicarea efectivă a hotărârii definitive a Curții de la Strasbourg, pronunțată în dosarul nr. x al CEDO, în data de 23 iunie 2005, în conformitate cu O.G. nr. 94/1999, inclusiv reintegrarea reclamantei în muncă de la data de 1 octombrie 1999 și plata salariului de la această dată până la reintegrarea în muncă, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor interese, în cuantum de 100.000 euro/zi, începând de la data de 1 octombrie 1999 până la efectuarea totală a plăților și reintegrarea efectivă în muncă.

Prin sentința civilă nr. 2490/18.09.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Externe și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe București,ce a avut ca obiect executarea unei hotărâri a CEDO, inclusiv reintegrarea sa în muncă de la data de 01.10.1999, precum și plata salariului de la această dată și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva sentinței civile nr. 2490/18.09.2015 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015 a declarant apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 181 din 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 a fost admis apelul declarat de către reclamanta-apelantă A. împotriva sentinței civile nr. 2490/18.09.2015, pronunțată de către Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâții - intimați Ministerul Afacerilor Externe a României și Ministrul Afacerilor Externe. A fost anulată în tot sentința apelată și, în rejudecare a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministrul Afacerilor Externe și respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesual pasive.

La data de 21 martie 2016 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 181 din 10 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Recurenta solicită anularea parțială a deciziei atacate în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Afacerilor Externe și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât susținând că ministrul afacerilor externe are obligația legală să execute hotărârea CEDO din 23 iunie 2005, respectiv să o reintegreze în muncă.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la data de 31 martie 2016, aceasta formulând întâmpinare prin care a fost invocată excepția inadmisibilității recursului.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând recursul formulat împotriva deciziei nr. 181 din 10 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, reține că această decizie este pronunțată cu ocazia soluționării unui litigiu de muncă întrucât prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat reintegrarea în muncă.

Dosarul a fost soluționat în fond de completul specializat în litigii de muncă din cadrul Tribunalului Timiș, fiind înregistrat după 15.02.2013 dată de la care a intrat în vigoare modificarea art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în conformitate cu care hotărârile instanței de fond în materia litigiilor de muncă, sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 480 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport de aceste dispoziții rezultă faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă să fie cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, motiv pentru care Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 181 din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Litigii de Muncă și Asigurări, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2017.