ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5713/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Încheierea de ședință din data de 25 mai 2010, Tribunalul București a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă SC MGT E. SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România și înaintarea acesteia către registratura instanței, fiind astfel înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. 30085/3/2010, la data de 21 iunie 2010. În motivarea cererii, reclamanta SC MGT E. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), în temeiul art. 119 și urm. C. proc. civ., obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 103.095,74 RON, reprezentând remunerație pentru copia privată achitată, din eroare și fără temei legal, de către SC M.G.T.

Educațional SRL către U.P.F.R. în decursul anului 2007. Prin Sentința civilă nr. 1546 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 30085/3/2010, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC MGT E. SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligării intimatei-pârâte la restituirea către apelanta-reclamantă a sumei de 103.095,74 RON, reprezentând remunerație pentru copia privată achitată, din eroare și fără temei legal, de către SC MGT E. SRL către U.P.F.R. în decursul anului 2007. Prin Decizia nr. 243A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă SC

MGT E. SRL.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC MGT E. SRL. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21 decembrie 2011. Prin Încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. La data de 18 noiembrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Acesta este și cazul în speță, întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC MGT E. SRL împotriva Deciziei nr. 243A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM