ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5713/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5713/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;
Prin Încheierea de ședință din data de 25 mai
2010, Tribunalul București a dispus disjungerea cererii reconvenționale
formulată de pârâta-reclamantă SC MGT E. SRL în contradictoriu cu
reclamanta-pârâtă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România și înaintarea
acesteia către registratura instanței, fiind astfel înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. 30085/3/2010, la data de
21 iunie 2010.
În motivarea cererii,
reclamanta SC MGT E. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea
Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), în temeiul art. 119 și urm. C.
proc. civ., obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de
103.095,74 RON, reprezentând remunerație pentru copia privată achitată, din
eroare și fără temei legal, de către SC M.G.T. Educațional SRL către U.P.F.R.
în decursul anului 2007.
Prin Sentința civilă
nr. 1546 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a
IV-a civilă, în Dosarul nr. 30085/3/2010, a fost respinsă acțiunea ca
neîntemeiată.
Împotriva acestei
sentințe a formulat apel reclamanta SC MGT E. SRL, solicitând admiterea
apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii
și obligării intimatei-pârâte la restituirea către apelanta-reclamantă a sumei
de 103.095,74 RON, reprezentând remunerație pentru copia privată achitată, din
eroare și fără temei legal, de către SC MGT E. SRL către U.P.F.R. în decursul
anului 2007.
Prin Decizia nr. 243A
din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări
sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă SC
MGT E. SRL.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC MGT E. SRL.
Recursul a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la
data de 21 decembrie 2011.
Prin Încheierea de
ședință din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct.
2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.
La data de 18
noiembrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea
discutării excepției de perimare a cererii de recurs.
Analizând această
excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se
perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții timp de un an, în materie civilă.
Așadar, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act
de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Acesta este și cazul
în speță, întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie
2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să
fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când
s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)
C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe
rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea
operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se
poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate
perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de reclamanta SC MGT E. SRL împotriva Deciziei nr. 243A din
20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru
cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 6 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM