ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1721/2017

Prin sentința civilă nr. 2 din 4 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015.

Prin încheierea din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluționării apelului reclamanților până la soluționarea cauzei nr. C-186/2016 aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Împotriva acestei încheieri, pârâta C. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la aceiași instanță în vederea soluționării apelului. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că, prin cererea de sesizarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene se urmărește cu obținerea unei decizii de îndrumare cu privire la interpretarea tratatelor Uniunii Europene, în acord cu dispozițiile art. 267 din TFUE. Prin urmare, prin decizia pronunțată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu va statua asupra niciun drept în favoarea unei anumite persoane, ci va arăta modalitatea de interpretare a tratatelor și cum se vor reflecta acestea asupra legislației naționale. În aceste condiții, recurenta-pârâtă apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerința textului de lege în baza căruia a fost suspendată soluționarea apelului, în contextul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu va statua asupra niciunui drept, ci va emite o decizie preliminară interpretativă. Instanța de apel a argumentat soluția de suspendare a cauzei pe considerentul asigurării unei practici unitare în cauze similare, în contextul în care la nivelul Curții de Apel București cauzele simulare au fost soluționate în mod unitar, aceeași tendință fiind adoptată și de către celelalte instanțe din Municipiul București și din țară. Prin urmare, având în vedere că soluția dată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este în strânsă legătură cu cauza dedusă judecății, precum și împrejurarea că în cadrul dosarului în care a fost admisă cererea sunt alte părți ce nu au legătură cu niciuna din prezenta cauză, clauzele contractuale fiind diferite, precum și că această instanță nu va constata existența sau inexistența unui drept, recurenta-pârâtă apreciază că în mod greșit instanța a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la data de 9 martie 2017, asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâta C. S.A., s-au constatat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 26 septembrie 2017, a fost încuviințat, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția lipsei de interes, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmând să respingă recursul ca lipsit de interes pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc că orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul privit drept condiție de exercitare a oricărei acțiuni civile, inclusiv a căii de atac constituie folosul practic urmărit de parte în demersul său judiciar. Totodată, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ. Din această perspectivă se constată că recurenta-pârâtă C. S.A. nu justifică un interes legitim, personal și actual în soluționarea căi de atac a recursului promovat împotriva încheierii din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului reclamanților A. și B. până la soluționarea cauzei nr. C-186/2016 aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Astfel, ulterior promovării prezentului recurs, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza nr. C-186/2016, încetând motivul ce a stat la baza încheierii de suspendare. Prin urmare, recurenta-pârâtă C. S.A. nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecății, poate fi atins printr-o cerere de repunere pe rol, împrejurare față de care Înalta Curte constată că în prezent recursul nu mai aduce nici un folos practic recurentei-pârâte, motiv pentru care va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca lipsit de interes.