ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 13 octombrie 2015 și înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. România SA, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

I. Constatarea nulității absolute a clauzelor din secțiunea nr. 6) alin. (1) teza I din Condițiile speciale și din secțiunea nr. 4) pct. 4.1. și 4.3. din Condițiile generale ale contractului de credit nr. x/12.03.2008, precum și din art. 2 din actul adițional nr. x/29.07.2009, pentru încălcarea de către pârâtă a următoarelor obligații:

(i) obligațiile de informare, consultare și avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractului de credit;

(ii) obligația de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice);

(iii) obligația de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare;

(iv) obligația de a nu introduce clauze abuzive în contractul de credit;

II. Obligarea Băncii pârâte la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la data contractării creditului, la cursul CHF- LEU din acea zi.

III. Obligarea Băncii la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentința civilă nr. 59 din 13 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A..

Pe parcursul soluționării apelului, prin încheierea din 7 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins cererile de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiate și a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a Cauzei C-186/16 privind pe Andriciuc și alții.

În motivarea acestei măsuri, instanța de apel a reținut, în esență, că pentru unele dintre întrebările formulate, instanța europeană a fost deja sesizată, sesizare ce face obiectul dosarului C-186/16, astfel încât, pentru o bună administrare a justiției, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciază ca oportună măsura suspendării judecății până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

La data de 06 decembrie 2016, recurenta-pârâtă B. a formulat recurs împotriva încheierii din 7 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Criticile formulate vizează nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare invocat, a susținut recurenta că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 413 C. proc. civ., având în vedere că soluția dată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este în strânsă legătură cu cauza dedusă judecății, precum și împrejurarea că în cadrul dosarului în care a fost admisă cererea sunt alte părți ce nu au legătură cu niciuna din prezenta cauză, clauzele contractuale fiind diferite, precum și că instanța europeană nu va constata existența sau inexistența unui drept.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 mai 2017 a fost încuviințat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată la data de 16 ianuarie 2018.

La data de 18 decembrie 2017, intimata-reclamantă a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurentei în formularea recursului, având în vedere încetarea motivului de suspendare a cauzei, respectiv Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C186/16 privind pe Andriciuc și alții pe 20 septembrie 2017.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Cum pe parcursul litigiului cererea de recurs promovată de recurentă a devenit lipsită de interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică iar soluția consacrată de altfel jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca lipsită de interes.

În speță, prin încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SA până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei C-186/16 privind pe Andriciuc și alții.

Înalta Curte constată că, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la Cauza C-186/16, în raport cu care a fost suspendată judecata apelului, astfel că la acest moment motivul suspendării nu mai subzistă, cauza putând fi repusă pe rol.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 20 septembrie 2017, când Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la Cauza C-186/16, de la acest moment motivul de suspendare a încetat existând posibilitatea ca judecata apelului să poată continua, la inițiativa părții interesate, prin simpla formulare a unei cereri de repunere pe rol. Acest act de procedură este cu mult mai facil decât continuarea demersului procesual specific recursului și nu implică niciun cost pentru partea interesată, scopul urmărit, acela de continuare a judecății, fiind atins cu prioritate, în raport cu efectul unei eventuale casări a încheierii de suspendare recurate în procedura complexă a recursului.

Având în vedere că încheierea recurată nu-și mai produce efectele, în cauză pronunțându-se o hotărâre cu privire la Cauza C-186/16, Înalta Curte apreciază că în prezent analiza legalității motivelor de recurs nu mai aduce niciun folos practic recurentei, motiv pentru care va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta B. SA împotriva încheierii din 7 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

GGC - GV