ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 789/2017

Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 647/2015 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost admis apelul formulat de apelanta-contestatoare A. S.A. CLUJ - SUCURSALA "UNIRII" BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 7270 din 16 septembrie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata B..; a fost anulată sentința atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia civilă nr. 1695 A din 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respins apelul declarat de apelantul B.. împotriva sentinței civile nr. 1036 din 12 februarie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimații C., A. S.A. CLUJ - SUCURSALA "UNIRII" BUCUREȘTI, S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar E.., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

La 21 martie 2017, B.. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1695 A din 26 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care a solicitat anularea acestei decizii, întrucât este contrară deciziei nr. 647/2015 din 22 aprilie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând în prealabil excepția tardivității formulării cererii de revizuire, această excepție având prioritate față de celelalte excepții invocate în cauză conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepția tardivității, invocată din oficiu, este fondată pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, în considerarea faptului că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări care ar putea conduce, în mod nejustificat, la tergiversarea judecății unei cauze.

Astfel, se constată că nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În prezenta cauză, prin cererea de revizuire formulată și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 1695 A din 26 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, invocându-se contrarietatea acesteia în raport cu decizia nr. 647/2015 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

În raport de motivul de revizuire invocat de revizuentă, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărârii".

În temeiul acestui text de lege, se constată că atunci când se invocă faptul că există hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună în care se poate formula cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. care prevede că sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că în baza acestui motiv de revizuire se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii care pot fi cunoscute încă de la momentul pronunțării.

În prezenta cauză, termenul de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 26 octombrie 2016 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 21 martie 2017 - data înscrisă pe plicul prin care a fost expediată cererea de revizuire.

Fiind vorba de un termen stabilit pe luni, vor fi avute în vedere atât dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ. care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună, cât și cele ale art. 181 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora, "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

În condițiile în care, pe de o parte, termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 26 octombrie 2016, iar, pe de altă parte, data de 26 noiembrie 2016 cade într-o zi nelucrătoare, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată în termen cererea de revizuire era la 28 noiembrie 2016.

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile legale anterior evocate, devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Astfel, ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de lege, devine incidentă sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuentă a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere că sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita revizuirea a fost invocată pe calea excepției tardivității, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) teza I și art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită această excepție, cu consecința respingerii cererii de revizuire formulate de revizuenta B.., ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.. împotriva deciziei civile nr. 1695 A din 26 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2017.