ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4749/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4749/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 15 decembrie 2011 la Tribunalul Suceava reclamanta

S.D.E. a contestat în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Hotărârea nr. 31

din 19 octombrie 2011 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și

acordare a despăgubirilor a comunei Șcheia, pentru aplicarea Legii nr. 255/2010

prin care s-a dispus acordarea sumei de 942 lei cu titlu de despăgubiri pentru

exproprierea imobilului situat în comuna Șcheia, identic cu parcela nr. aaa din

CF nr. bbb, compus din teren liber de construcții, în suprafață de 763 m.p. S-a

solicitat anularea în parte a hotărârii - cât privește cuantumul despăgubirilor

acordate - 942 lei și obligarea pârâtului Statul Român la plata în favoarea sa

a unei juste despăgubiri pentru imobilul expropriat, de 763 m.p., la valoarea

reală a acestuia, respectiv 40 euro/m.p., cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin

precizările de la fila 67, reclamanta a solicitat și contravaloarea

beneficiului nerealizat prin fărâmițarea terenului neexpropriat și a pagubelor

produse prin neexproprierea întregii parcele.

În motivare, a arătat

că este proprietara terenului de 5200 m.p., categoria de folosință arabil, CP

nr. bbb, înscris în CF nr. bbb a UAT Șcheia, imobil situat în intravilanul

comunei Șcheia, pe care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din

18 februarie 2010.

Parte din această

suprafață, respectiv terenul de 763 mp, a fost supusă procedurii exproprierii

ocazionate de lucrarea de utilitate publică "Varianta de ocolire

Suceava".

Prin Hotărârea nr. 31

din 19 octombrie 2011 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și

acordare a despăgubirilor Comuna Șcheia, jud. Suceava, s-a propus acordarea cu

titlu de despăgubire a sumei de 942 lei. Reclamanta nu a acceptat cuantumul

sumei acordate, solicitând să primească prețul de piață al imobilului

expropriat, estimat la suma de 40 euro/mp.

S-a mai susținut că

nu s-a avut în vedere de către comisie amplasamentul terenului (intravilan,

pretabil pentru construcții), pagubele produse prin expropriere și nici

împrejurarea că exproprierea a condus la fărâmițarea terenului care i-a rămas

în proprietate. Astfel, prin expropriere suprafața de teren proprietatea sa a

fost divizată în trei parcele, parcela centrală fiind cea care a făcut obiectul

exproprierii. S-au format astfel alte două parcele, în suprafață de 120 mp și

de 4.317 mp, separate de parcela expropriată, care și-au pierdut valoarea

intrinsecă și care nu mai pot fi exploatate în condiții normale. Aceasta, având

în vedere atât întinderea suprafețelor rămase în proprietate, cât și faptul că

pe parcela expropriată va fi construită șoseaua ocolitoare a orașului, care va

fi intens traficată de mijloace de transport și utilaje de mare tonaj. Poluarea

fonică ce se preconizează este un factor negativ ce va conduce la diminuarea

valorii de circulație a terenului.

În plus, nu s-a avut

în vedere câștigul nerealizat, investiția într-un teren arabil aducând un venit

cu caracter continuu, valoarea acestuia sporind nu numai ca urmare a creșterii

valorii pământului ca factor de producție, dar și prin câștigul realizat din

obținerea recoltei sau din arendarea terenului, acest câștig nedepinzând de

piața imobiliară.

Pe de altă parte, nu

s-a ținut cont de faptul că în imediata apropiere a terenului expropriat există

lucrări de modernizare și dotare edilitară și că în zonă s-au dezvoltat

proiecte imobiliare de o mare anvergură.

În drept, a invocat

art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

art. 16 și art. 44 Constituția României, art. 1, art. 21, art. 26 Legea nr.

33/1994, art. 26 din Pactul Internațional privind drepturile civile și

politice, art. 22 alin. (1) și alin. (3) Legea nr. 225/2010 și art. 274 C.

proc. civ.

Tribunalul Suceava,

prin Sentința civilă nr. 2648 din 13 decembrie 2012, a admis contestația; a

desființat în parte hotărârea atacată, a obligat pârâta să plătească

contestatoarei suma de 12.742 euro (echivalentul în lei la data plății); a

respins cererile privind exproprierea suprafeței ce excede hotărârii contestate

și despăgubirile solicitate pentru aceasta; a obligat pârâta să plătească

contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei.

S-a reținut că

imobilul a fost expropriat conform H.G. nr. 614/2011, pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 743/2010, privind declanșarea procedurii de expropriere a

imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul "Varianta de

ocolire a municipiului Suceava, km 0+000 - km 13+173".

Potrivit art. 44

alin. (3) din Constituția României, cap. 1 din Protocolul I adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exproprierea pentru cauză de

utilitate publică se face numai după o justă și prealabilă despăgubire.

Pentru ca

despăgubirea pentru expropriere să fie justă, la momentul stabilirii prin

hotărâre judecătorească, instanța a avut în vedere normele juridice de

trimitere cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora

"la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia", precum și în art. 27 alin. (2) din același act normativ, conform

căruia "despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică

decât cea oferită de expropriator".

Așadar, despăgubirea

acordată pentru imobilul expropriat se raportează la valoarea stabilită de

comisia de experți, valoare la care a achiesat și expertul evaluator propus de

intimată, fiind folosită metoda comparației directe.

Prin expertiza

efectuată, comisia de experți a ținut seama, la stabilirea cuantumului

despăgubirilor, de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același

fel (cu aceeași categorie de folosință și aceleași utilități) în unitatea

administrativ-teritorială Șcheia, la data întocmirii raportului de expertiză,

reținând o valoare de 12.742 euro pentru terenul expropriat.

Obiecțiunile relativ

la coeficienții de corecție nu au fost reținute, atâta timp cât expertul

desemnat de intimat a avut în vedere aceleași criterii de stabilire a

amplasamentului terenului expropriat cu cele indicate de întreaga echipă de

experți.

Cât privește capetele

de cerere relativ la exproprierea suprafețelor colaterale terenului în litigiu

sau a despăgubirilor reprezentând eventualul prejudiciu cauzat de diminuarea

valorii terenului rămas în urma exproprierii, prima instanță a reținut că,

potrivit art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2010, obiectul contestației

împotriva hotărârii expropriatorului este limitat doar la cuantumul

despăgubirii acordate, iar competența instanței se rezumă la a verifica cuantumul

acesteia.

De altfel, din

raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză rezultă că terenul

neexpropriat, proprietatea reclamantei, poate fi utilizat în continuare ca

teren arabil, conform categoriei de folosință existentă la data exproprierii,

nefiind afectat de investițiile expropriatorului.

În baza art. 274 C.

proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească contestatoarei cheltuieli de

judecată în sumă de 2500 lei reprezentând onorariu experți și onorariu avocat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanta S.D.E. și pârâta Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

În motivarea apelului

reclamanta S.D.E. a arătat că Statul Român trebuia obligat la plata și a sumei

de 2.004 euro, reprezentând echivalentul terenului de 120 mp care s-a format

prin divizarea terenului inițial în urma exproprierii și care nu mai poate fi

valorificat în acest context în niciun scop - prejudiciul cauzat fiind egal cu

câștigul nerealizat din punct de vedere al terenului privit ca investiție

(realizarea unei construcții sau înstrăinarea terenului în scopul edificării

unor construcții), respectiv a sumei de 10.570 euro 302 euro/an, timp de 35

ani, reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - prejudiciul cauzat

fiind egal cu contravaloarea daunelor provenite din câștigul nerealizat din

obținerea recoltei de pe terenul expropriat, calculat prin metoda capitalizării

directe.

Prin expropriere

suprafața de teren proprietatea sa a fost divizată în trei parcele, parcela

centrală fiind cea care a făcut obiectul exproprierii. S-au format astfel alte

două parcele, în suprafață de 120 mp și de 4.317 mp, separate de parcela

expropriată, prima pierzându-și valoarea intrinsecă și nemaiputând fi

exploatată în condiții normale. Aceasta, având în vedere atât întinderea sa,

cât și faptul că pe parcela expropriată, vecină, va fi construită șoseaua

ocolitoare a orașului, care va fi intens traficată de mijloace de transport și

utilaje de mare tonaj. Poluarea fonică ce se preconizează este un factor

negativ ce va conduce la diminuarea valorii de circulație a terenului.

Pe de altă parte, la

stabilirea daunelor cauzate prin efectul exproprierii trebuie ținut cont de

câștigul nerealizat, investiția într-un teren arabil aducând un venit cu

caracter continuu, valoarea acestuia sporind nu numai ca urmare a creșterii

valorii pământului ca factor de producție, dar și prin câștigul realizat din

obținerea recoltei sau din arendarea terenului, acest câștig nedepinzând de

piața imobiliară.

Raportul de expertiză

întocmit în cauză, din care rezultă cu claritate întinderea prejudiciului

suferit prin expropriere, respectă principiul cuprins în art. 9 din Legea nr.

198/2004 privind luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării

lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, care sub aspectul

evaluării despăgubirilor cuvenite proprietarilor expropriați trebuie raportat

la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În vederea stabilirii

cuantumului despăgubirilor datorate pentru imobilele expropriate, raportul de

expertiză întocmit a urmărit respectarea disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994 și

în ce privește comisia formată din trei experți, unul numit de instanță -

expert tehnic judiciar în specialitatea construcții și evaluator ANEVAR M.M.,

unul de expropriat - expert tehnic judiciar în specialitatea topografie C.D. și

altul de expropriator - expert tehnic judiciar în specialitatea construcții și

evaluator ANEVAR M.A., calculul acestora realizându-se potrivit art. 26 din

acest act normativ.

Instanța de fond a

apreciat că potrivit art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2010 obiectul

contestației împotriva hotărârii expropriatorului este limitat doar la

cuantumul despăgubirii acordate, iar competența instanței se rezumă la a

verifica cuantumul acesteia. Or, o justă despăgubire este reprezentată de

prețul de piață al imobilului și de daunele provocate proprietarului,

cuprinzând atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul

nerealizat (lucram cesans).

În ceea ce privește

daunele provenite din câștigul nerealizat, deși se arată în expertiză că nu

sunt identificate astfel de daune, reclamanta a solicitat a se avea în vedere

faptul că suprafața de 120 mp care s-a format în urma divizării, practic, nu

mai poate fi utilizată în niciun scop în momentul de față, dimensiunile sale

neîncadrându-se în reglementările urbanistice, scopul achiziționării întregului

teren fiind edificarea unei construcții. În acest context, a suferit un

prejudiciu ca urmare a exproprierii, echivalent cu suma de 2.004 euro.

Legat de daunele

provenite din câștigul nerealizat din obținerea recoltei, calculate prin metoda

capitalizării directe, s-a arătat în expertiză că sunt în cuantum de 302

euro/an. Reclamanta a arătat că instanța trebuia să raporteze acest câștig nerealizat

din obținerea recoltei la o perioadă de aproximativ 35 de ani, reprezentând

contravaloarea lipsei de folosință a imobilului trecut în proprietatea statului

pentru cauză de utilitate publică, în vederea acordării unei juste despăgubiri,

rezultând suma de 10.570 euro. Cum exproprierea de imobile se poate face numai

pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire,

prin hotărâre judecătorească și cum pentru calculul despăgubirii se vor lua în

considerare nu numai prețul de piață al imobilului, ci și daunele provocate

proprietarului, cuprinzând atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât și

beneficiul nerealizat (lucrum cesans), întinderea lor fiind tocmai o garanție

că nu este supusă unei măsuri abuzive din partea autorităților statului, se

impune modificarea în parte a sentinței în sensul de a se admite în totalitate

contestația.

În motivarea apelului

său pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

SA. a arătat că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul

expropriat a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative

prealabile emiterii hotărârii de expropriere, concluzia contrară a instanței de

fond fiind nelegală. În acest sens, potrivit art. 5 alin. (1), art. 11 alin.

(7) și (8) din Legea nr. 255/2010, sumele individuale aferente despăgubirilor

sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub

coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele

întocmite și actualizate de Camerele notarilor publici, potrivit art. 77

1

alin. (5) din Codul fiscal.

Totodată, potrivit

art. 8 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010,

expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru

al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care întocmește

raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se

raporteze la expertizele întocmite și actualizate de Camerele notarilor

publici, potrivit art. 77

1

alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind

Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu

dispozițiile legale menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator

C.C., valoarea terenului expropriat a fost corect stabilită în cadrul

procedurii administrative la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii

determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici

Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza comunei Șcheia.

Având în vedere faptul

că dispozițiile Legii nr. 255/2010 reprezintă norme speciale în materia

exproprierii, întrucât vizează doar exproprierile necesare pentru realizarea

obiectivelor enumerate la art. 1 din lege, în timp ce Legea nr. 33/1994

instituie, în aceeași materie, norme cu caracter general, aplicabile oricărei

proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică, cu privire la care

nu există reglementări derogatorii, prevederile legii speciale sunt aplicabile

cu prioritate în cauză, potrivit principiului "specialia generalibus

derogant". Împrejurarea că art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

conține o trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 nu

justifică aprecierea instanței de fond în sensul că nu ar fi aplicabile

criteriile de evaluare prevăzute de legea specială, ci acelea reglementate de

legea generală, concluzia contrară fiind justificată de faptul că, în privința

reglementărilor din legea generală (art. 21 - 27), textul art. 22 alin. (3) din

legea specială stipulează în mod expres că ele sunt aplicabile doar sub

aspectul soluționării acțiunilor prin care se contestă hotărârile de

expropriere, adică sub aspect procedural.

Fără temei a reținut

instanța de fond că valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în

cauză ar reprezenta valoarea de circulație a imobilului în litigiu la data

exproprierii și că aceasta ar fi fost calculată conform exigențelor impuse de

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Potrivit textului de lege menționat,

la calculul cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată,

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, ceea ce înseamnă că, pentru

stabilirea prețului real de circulație, experții trebuiau să se raporteze la

tranzacții concrete cu imobile similare, întrucât numai tranzacțiile finalizate

și materializate prin întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare pot reflecta

în mod real prețul ca care se vând în mod obișnuit imobilele.

În speță, la

întocmirea raportului de expertiză nu au fost verificate și identificate niciun

fel de tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare

terenului expropriat, ci au fost avute în vedere doar oferte de vânzare postate

pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind

calculată în raport de aceste oferte, după aplicarea unor coeficienți de

corecție, care ar fi trebuit să reflecte deosebirile existente între terenul

expropriat și parcelele la care se referă anunțurile de vânzare avute în

vedere.

În realitate, însă,

nu există nicio probă și niciun indiciu din care să rezulte că prețurile

menționate în anunțurile de vânzare ar corespunde cu prețurile de

tranzacționare efectivă, neputându-se reține că cele dintâi ar avea un caracter

cert, în contextul în care ele pot forma obiectul unor negocieri între

proprietar și potențialii cumpărători sau pot fi influențate de evoluția pieței

imobiliare în perioada cuprinsă între data postării ofertei și data încheierii

tranzacției efective. Așa fiind, ignorarea prețurilor indicate în contractele

autentice de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobile similare nu

poate fi justificată prin prisma faptului că prețurile din contracte ar fi

fictive, așa cum au insinuat experții, aceasta întrucât caracterul fictiv sau

simulat al prețurilor înscrise în acte autentice nu poate fi prezumat, iar

potrivit art. 1173 alin. (1) din vechiul C. civ. (sub imperiul căruia au fost

încheiate contractele de vânzare-cumpărare la care trebuiau să se raporteze

experții), actele autentice au deplină credință în privința oricărei persoane

despre dispozițiile și convențiile ce constată.

În consecință, pentru

aplicarea corectă a disp. art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, era necesar

să fie indicate prețurile concrete de tranzacționare cuprinse în contracte

autentice încheiate cu privire la imobile similare, iar evaluarea parcelei în

discuție să se raporteze la aceste prețuri, obiecțiunile formulate în acest

sens la instanța de fond fiind înlăturate în mod nejustificat.

Pe de altă parte,

fără niciun temei a respins prima instanță obiecțiunile referitoare la greșita

aplicare a coeficienților de individualizare, care diferențiază terenul

expropriat de terenurile la care se referă ofertele de vânzare avute în vedere

de experți.

Împrejurarea că acei

coeficienți de individualizare contestați au fost însușiți și de expertul

desemnat de ea nu constituie un argument legal și pertinent de înlăturare a

obiecțiunilor, deoarece opinia expertului desemnat de una din părți are aceeași

putere și valoare probatorie cu cea a expertului desemnat de instanță, o astfel

de opinie nefiind la adăpost de critici în măsura în care există argumente

pertinente de natură a demonstra eventualele erori comise de expert.

În cauză, prin

obiecțiunile depuse la prima instanță, s-au explicat în mod punctual și

detaliat motivele pentru care coeficienții de individualizare referitori la

localizare, la utilizarea permisă, la utilități și la frontul la drum au fost

greșit cuantificați de experți, or, aceste critici, deși se întemeiază pe

argumente pertinente, au rămas nesoluționate, ele fiind înlăturate de instanța

de fond pe considerente de ordin formal, nerelevante în cauză. În acest

context, greșita cuantificare a coeficienților de corecție contestați a condus

la o majorare a prețului din anunțul de vânzare referitor la comparabila de

referință, majorare care are caracter însemnat și care nu este justificată în

raport de caracteristicile tehnico-economice ale imobilului expropriat, motiv

pentru care concluziile raportului de expertiză nu se justificau a fi

valorificate.

Prin Decizia nr. 4

din 28 februarie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins

apelurile.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (8)

din Legea nr. 255/2010 "raportul de evaluare se întocmește avându-se în

vedere expertizele întocmite și actualizate de Camerele notarilor publici,

potrivit art. 77

1

alin. (5) din Legea nr. 571 din 03 privind Codul

fiscal, cu modificările și completările ulterioare".

Dispozițiile Legii

nr. 255/2010 au caracter special în raport de cele ale Legii-cadru în materie,

nr. 33/1994, aplicându-se cu prioritate, conform principiului "specialia

generalibus derogant".

Prin dispozițiile

art. 22, actul normativ cu caracter special prevede că "expropriatul

nemulțumit de cuantumul despăgubirii (...) se poate adresa instanței

judecătorești (...) fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate

către expropriator asupra imobilului supus exproprierii" (alin. (1)), iar

"acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii (alin. (3))".

În interpretarea

acestor dispoziții legale, care reglementează expres posibilitatea

expropriatului de a se adresa unei instanțe judecătorești doar pentru

rezolvarea nemulțumirilor sale legate de "cuantumul despăgubirilor" -

alin. (1) și fac trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994

"în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor" - (alin. (3)), nu se

poate aprecia că trimiterea la dispozițiile din legea-cadru, expres indicate,

ar viza doar aspecte procedurale, astfel cum susține pârâta.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Conform dispozițiilor

art. 27 alin. (1) din lege, instanța de judecată, primind rezultatul

expertizei, îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va

hotărî.

Din coroborarea

acestor dispoziții cu cele ale Legii nr. 255/2010, rezultă că despăgubirea se

stabilește în funcție de prețul cu care se vând pe piața liberă din zona

respectivă imobilele de felul celui expropriat, la data întocmirii raportului

de expertiză. Raportul de evaluare întocmit de expropriator în cadrul

procedurii administrative prealabile emiterii hotărârii "are în

vedere" expertizele întocmite și actualizate de Camerele notarilor

publici, iar pe baza acestuia expropriatorul "estimează" sumele individuale

aferente despăgubirilor. Există, așadar, posibilitatea ca aceste

"estimări" să fie inferioare prețului de circulație al imobilului pe

piața liberă din zonă și/sau să nu acopere integral prejudiciul suferit de

expropriat, caz în care acesta are deschisă calea acțiunii în justiție, care

"se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr.

33/1994".

Doar despăgubirea

astfel stabilită poate fi apreciată "dreaptă", în sensul

dispozițiilor art. 44 din Constituție, în acord cu art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, valoarea

despăgubirilor a fost stabilită de prima instanță pe baza raportului întocmit

de comisia de experți, constituită conform prevederilor art. 25 din Legea nr.

33/1994, care a răspuns obiectivelor formulate de ambele părți din proces.

Obiecțiunile

formulate de pârâtă la acest raport au fost respinse de prima instanță, cu

motivarea că lucrarea a fost însușită inclusiv de expertul propus de aceasta.

Cum corect a sesizat

pârâta în motivele de apel, opinia expertului desemnat de una din părți are

aceeași putere și valoare probatorie cu cea a expertului desemnat de instanță,

o astfel de opinie nefiind la adăpost de critici, în măsura în care există

argumente pertinente de natură a demonstra eventualele erori comise de expert.

În speță, raportul

avut în vedere de prima instanță reflectă opiniile comune ale celor trei

experți, desemnați de părți și, respectiv, de instanță.

Deși în apel, în

cadrul devoluțiunii, este permisă refacerea sau completarea probelor

administrate la prima instanță, conform dispozițiilor art. 295 C. proc. civ.,

niciuna dintre părți nu a formulat astfel de cereri.

Valoarea de piață a

terenului a fost stabilită de experți prin metoda comparației directe, aceștia

explicând metodologia folosită în ipoteza în care nu există tranzacții efective

și suficiente cu terenuri comparabile sau când datele obținute din tranzacțiile

efective nu pot fi verificate ori nu sunt credibile din diverse motive, caz în

care pot fi folosite și prețurile din ofertele de vânzare sau prețurile oferite

prin cererile de cumpărare pentru terenuri comparabile, cu efectuarea

corecțiilor corespunzătoare.

Nu s-au propus și

administrat în cauză, de către pârâtă, dovezi contrare celor reținute de experți,

privind existența unor tranzacții efective, cu terenuri comparabile, din zona

litigiului și, respectiv, prețurile concrete practicate pe piață imobiliară în

perioada de referință. În contextul dat, nu poate fi primită susținerea pârâtei

din apel potrivit căreia "concluziile raportului de expertiză nu se

justificau a fi valorificate", aceasta fiind în dezacord cu dispozițiile

art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Au fost avute vedere

și dispozițiile art. 129 alin. (5

1

) C. proc. civ., potrivit cărora

părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din

oficiu probele pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

În ce privește apelul

reclamantei, vizând cuantumul despăgubirii stabilite de prima instanță, cu

referire la sumele de 2004 euro și de 10570 euro menționate în raportul de

expertiză, s-au reținut următoarele:

Prin exproprierea

suprafeței de 763 m.p. teren, proprietatea reclamantei a fost divizată,

rămânând în stăpânirea acesteia parcela de 120 m.p. teren, cu număr cadastral

qqq, cu acces din str. P. și parcela de 4317 m.p., cu număr cadastral www și

acces pe drum exploatare, ambele având categoria de folosință

"arabil".

Suma de 2004 euro

pretinsă de reclamantă drept despăgubire reprezintă valoarea de piață a

parcelei de 120 m.p. teren, calculată în raport de valoarea stabilită prin

expertiza efectuată la prima instanță pentru parcela expropriată (16,7

euro/m.p. x 120 m.p. = 2004). Potrivit opiniei celor trei experți, această

parcelă nu mai poate fi folosită conform categoriei de folosință de la data

exproprierii, din cauza suprafeței mici rămase și nici nu dobândește vreun plus

de valoare ca urmare a construirii "variantei ocolitoare a municipiului

Suceava".

Nu se poate aprecia

însă că acest teren a rămas lipsit în totalitate de valoare. Drept urmare, în

mod corect a reținut prima instanță că nu poate fi obligat expropriatorul la

plata prețului de piață al acestuia, câtă vreme nu a formulat obiect al

exproprierii efective și în lipsa altor elemente pe baza cărora să poată fi

determinată întinderea daunei reale produse, constând într-o eventuală scădere

a acestei valori.

Concluzia celor trei

experți potrivit căreia parcela de 120 m.p. nu mai poate fi folosită pe viitor

conform categoriei de folosință, din cauza suprafeței mici rămase, nu poate fi

tradusă, de facto, în aceea că respectivul teren nu ar mai putea fi valorificat

în niciun mod.

Cea de-a doua sumă

pretinsă de reclamantă, de 10570 euro, reprezintă echivalentul beneficiului

nerealizat, "egal cu contravaloarea daunelor provenite din câștigul

nerealizat din obținerea recoltei de pe terenul expropriat, calculat prin

metoda capitalizării directe" (302 euro/an, timp de 35 de ani).

Așadar, reclamanta

solicită cu titlu de despăgubire pentru terenul arabil expropriat atât prețul

practicat pe piață, cât și contravaloarea recoltei sau a arendei pe care ar

putea-o obține de pe același teren în următorii 35 de ani.

Raportat la

circumstanțele concrete ale cauzei, o astfel de solicitare îmbracă forma unei

duble despăgubiri, de natură a conduce la îmbogățirea fără justă cauză, ceea ce

nu poate fi primit.

Reclamanta și-a

argumentat solicitarea de acordare a despăgubirilor pentru beneficiul

nerealizat (lucrum cesans) și din punct de vedere al terenului de 120 m.p. privind

ca investiție, arătând că scopul achiziționării întregului teren de la locul

respectiv a fost acela al edificării unei construcții, scop care nu mai poate

fi atins din cauza dimensiunilor mici rămase.

Sub acest aspect s-a

reținut că experții desemnați în cauză au concluzionat în sensul că "nu

sunt identificate daune provenite din câștigul nerealizat de reclamantă, din

punct de vedere al terenului privit ca investiție". Relevantă este și

apărarea pârâtei, în contextul dat, care a învederat că reclamanta a dobândit

în proprietate terenul în discuție în anul 2010, pentru un preț de 1,92

lei/m.p., în perioada respectivă fiind demarat proiectul șoselei de centură și

lucrările de expropriere aferente. Aceste aspecte fiind de notorietate atât în

municipiul Suceava, cât și în localitățile limitrofe, reclamanta putea

cunoaște, cu minime diligente, riscul pe care și-l asumă investind/intenționând

să construiască în viitor în zona respectivă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul.

Reclamanta S.D.E.

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând în critici că au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994, art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

art. 44 alin. (3) și (6) din Constituția României precum și dispozițiile

Codului civil privitoare la principiul despăgubirii integrale a proprietarului

expropriat, despăgubire formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul

suferit de proprietar. La calculul despăgubirii se va lua în considerare prețul

de piață al imobilului și daunele provocate proprietarului cuprinzând

prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat.

Instanța de apel a

reținut împrejurări contrare celor din raportul de expertiză, care a stabilit

că suprafața de 120 mp nu mai poate fi privită ca investiție, datorită

deschiderii mici la stradă. Raportul de expertiză a mai reținut că terenurile

neafectate de expropriere nu dobândesc niciun spor de valoare ca urmare a

construirii variantei ocolitoare, deoarece terenul rămas neexploatat, privit ca

investiție, nu se încadrează în reglementările urbanistice.

Exproprierea a

generat fărâmițarea terenului, rămânerea în patrimoniu a unei suprafețe de

numai 120 mp, neutilizabilă, iar despăgubirea de 2.004 euro nu este o justă

despăgubire.

În mod greșit

instanța de apel a considerat că suma de 10.570 euro reprezentând echivalentul

beneficiului nerealizat reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. Această

motivare a instanței de apel se îndepărtează de intenția legiuitorului de a

asigura persoanei expropriate valoarea de circulație a terenului expropriat cât

și daunele cauzate de câștigul nerealizat.

În recursul său

pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În critici s-a

susținut că instanța de apel în mod greșit a înlăturat critica referitoare la

procedura derogatorie specială de stabilire a despăgubirilor, consacrată de

dispozițiile Legii nr. 255/2010.

Deși s-a reținut în

mod corect că Legea nr. 33/1994 reprezintă dreptul comun în materia

exproprierii, iar Legea nr. 255/2010 este o lege specială, s-a considerat fără

temei că aceasta din urmă nu ar conține dispoziții derogatorii sub aspectul

stabilirii despăgubirilor cuvenite persoanelor expropriate, fiind incidente

dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, sens în care decizia instanței

de apel este criticată pentru greșita aplicare a legii.

Este real faptul că

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010 fac trimitere la dispozițiile art.

21 - 27 din Legea nr. 33/1994, însă, susține recurenta-pârâtă, această

trimitere se referă la dispozițiile de drept procedural din actul normativ ce

constituie dreptul comun în materie și nu modalitatea de evaluare a

despăgubirilor.

Față de această

situație, având în vedere faptul că prin raportul de evaluare întocmit de

evaluator C.C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită în cadrul

procedurii administrative la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii

determinate prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici Suceava,

pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza comunei Șcheia, în baza

Legii nr. 255/2010, arată recurenta-pârâtă, cererea de anulare a hotărârii de

expropriere a reclamantei nu se justifică a fi primită.

Chiar și dacă ar fi

aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, acestea au fost greșit

aplicate, arată recurenta-pârâtă. Se susține că față de conținutul acestui text

de lege ambele instanțe au valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat

în cauză, deși acesta nu reflectă prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel, deoarece experții nu au verificat și nu au

identificat tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici

similare terenului expropriat, ci au fost avute în vedere doar oferte de

vânzare postate pe internet sau la agențiile imobiliare pentru terenuri

asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste

oferte, după aplicarea unor coeficienți de corecție care ar fi trebuit să reflecte

deosebirile existente între terenul expropriat și pacelele la care se referă

anunțurile de vânzare avute în vedere.

La dosar nu există

niciun indiciu din care să rezulte că prețurile menționate în anunțurile de

vânzare examinate de experți ar corespunde cu prețurile de tranzacționare

efectivă, care se stabilesc pe baza negocierilor dintre proprietar și

potențialii cumpărători și care pot fi influențate de evoluția pieței

imobiliare în perioada cuprinsă între data postării ofertei și data încheierii tranzacției

efective. În acest sens, se arată că o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994 impunea ca datele din ofertele examinate să fie

verificate și prin prisma unor tranzacții efective pentru a se putea stabili în

ce măsură respectivele oferte corespund realității pieței imobiliare.

Tranzacțiile efective

pentru terenurile situate pe raza comunei Șcheia atestă o valoare de circulație

medie de peste 10 ori mai mică decât cea stabilită în raportul de expertiză.

Metoda pentru care au optat experții (comparația directă doar cu oferte de

vânzare, nu și cu oferte de cumpărare sau tranzacții efective) nu reflectă

situația reală a prețurilor practicate pe piața imobiliară, motiv pentru care

nu se justifică valorificarea concluziilor raportului de expertiză.

Instanța de apel nu a

analizat obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză, care vizau atât greșita

aplicare de către experți a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 cât și greșita cuantificare a coeficienților de individualizare

specifici terenului în cauză.

Criticile comune din

cele două recursuri vor fi analizate unitar și vor fi respinse pentru

următoarele considerente.

Prin exproprierea

suprafeței de 763 mp proprietatea reclamantei a fost divizată, aceasta rămânând

în stăpânire cu parcelele de 120 mp și de 4317 mp.

Prin Hotărârea nr. 31

din 19 octombrie 2011, Comisia de verificare a dreptului de proprietate și

acordare a despăgubirilor comuna Șcheia, județul Suceava a acordat reclamantei

suma de 942 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat

în comuna Șcheia, județul Suceava, identic cu parcela nr. aaa CF bbb compus din

teren liber de construcții în suprafață de 763 mp.

Împotriva acestei

hotărâri reclamanta a formulat contestație, solicitând acordarea unei

despăgubiri în valoare de 40 euro/mp, anularea în parte a acesteia, iar, prin

precizarea de acțiune, a solicitat acordarea contravalorii beneficiului

nerealizat (față de amplasamentul terenului, pagubele produse prin expropriere,

faptul că exproprierea a condus la fărâmițarea terenului cu consecința

diminuării valorii terenului care a rămas în proprietate).

Prin Sentința civilă

nr. 2648 din 13 decembrie 2012 Tribunalul Suceava a admis contestația formulată

de reclamantă împotriva acestei hotărâri; a desființat în parte hotărârea

atacată, a obligat pârâta să plătească contestatoarei suma de 12.742 euro

(echivalentul în lei la data plății); a respins cererile privind exproprierea

suprafeței ce excede hotărârii contestate și despăgubirile solicitate pentru

aceasta; a obligat pârâta să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în

sumă de 2500 lei, această soluție fiind confirmată de hotărârea ce face

obiectul prezentului recurs.

Potrivit art. 44

alin. (3) din Constituția României revizuită, dreptul de proprietate privată

este garantat de stat și "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o

cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă

despăgubire".

Această dispoziție a

fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că

"exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru

cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin

hotărâre judecătorească" reținându-se caracterul excepțional al cedării

proprietății prin expropriere.

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor experții

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Despăgubirea cuvenită

expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin

măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici

similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de

daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Analizând actele și

lucrările dosarului rezultă că atât instanța de fond, cât și instanța de apel

au pronunțat hotărâri cu respectarea dispozițiilor legale mai sus evocate.

Sub un prim aspect,

referitor la pretențiile legate de fărâmițarea terenului neexpropriat (parcela

de 120 mp, respectiv de 4317 mp) și la solicitarea privind câștigul nerealizat,

concluziile raportului de expertiză, preluate ca atare de instanța de fond și

de instanța de apel sunt în sensul că "la data întocmirii raportului nu

sunt identificate daune provenite din câștigul nerealizat de reclamant din

punct de vedere al terenului privit ca investiție". Terenul arabil nu a

făcut obiectul exproprierii, el putând fi utilizat în continuare ca atare.

Referitor la valoarea

despăgubirilor instanța de apel a reținut că aceasta a fost stabilită corect de

prima instanță, pe baza raportului întocmit de comisia de experți constituită

conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, că acesta reflectă opiniile

comune ale celor trei experți, expertiza răspunzând obiectivelor stabilite și

respectând cerințele impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În acest sens, față

de concluziile raportului de expertiză, corect instanța a reținut că

pretențiile reclamantei sunt de natură a duce la o îmbogățire fără justă cauză.

Metoda folosită de

experți a fost aleasă în ipoteza în care "nu există tranzacții efective

suficiente cu terenuri libere comparabile sau când datele obținute din

tranzacțiile efectuate nu sunt credibile și/sau nu pot fi verificate".

În ce privește

criticile pârâtei privind greșita aplicare de către instanța de apel a

dispozițiilor Legii nr. 255/2010, urmează a fi înlăturate, deoarece, așa cum

rezultă cu claritate din dispozițiile art. 22 din această lege, conținutul

acestui articol face trimitere la Legea nr. 33/1994 și, în consecință, în mod

corect instanța a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză.

Nici criticile prin

care pârâta susține că instanța de apel nu a analizat obiecțiunile sale la

raportul de expertiză, care vizau greșita aplicare de către experți a

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 cât și greșita

cuantificare a coeficienților de individualizare specifici terenului în cauză

nu pot fi primite deoarece, pe de o parte, așa cum am arătat deja, instanța de

apel a analizat respectarea în cauză a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994. Cât privește celelalte obiecțiuni formulate la instanța de fond,

reluate în cererea de apel, acestea au fost analizate de instanța de apel odată

cu analiza criticilor formulate de pârâtă în cererea de apel.

Așa fiind, cum în

cauză ambele instanțe au aplicat corect dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994 pentru considerentele ce preced, ambele recursuri se privesc a fi

nefondate, urmând a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta S.D.E. și de pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei

civile nr. 4 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN