ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 468/2014

HOTĂRÂRE
27.01.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 468/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 571 din 27 ianuarie 2011

pronunțată în Dosar nr. 721/44/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă,

a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Z.A.B.

împotriva deciziei nr. 83/A din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva acestei decizii, Ia data de 06

august 2013, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322-328

În susținerea cererii, după o largă expunere

a situației de fapt și a tuturor fazelor procesuale parcurse până în prezent, revizuentul

a arătat că în susținerea motivelor de recurs a invocat dispozițiile art. 24 din

Legea nr. 10/2001 și Decretul de naționalizare nr. 134/1949 ca act translativ de

proprietate din patrimoniul autorului său în proprietatea Statului Român.

A mai arătat revizuentul că a dedus judecății

în recurs faptul că tatăl său a avut în proprietate terenul în litigiu încă din

anul 1948, sens în care a administrat toate probatoriile necesare, care însă au

fost interpretate greșit de către instanța de apel, iar prin respingerea recursului,

și de către instanța de recurs.

Examinând cererea de revizuire în raport

de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară

raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea

căii de atac, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea

pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază

pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța

de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de

lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se

calculează.

Cererea de revizuire a fost întemeiată,

generic, pe dispozițiile art. 322-328 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din

același cod, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în mod diferit,

funcție de cazul de revizuire incident.

Având în vedere dispozițiile legale anterior

citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1

pronunțată la data de 27 ianuarie 2011, iar prezenta cerere a fost formulată la

06 august 2013, data poștei.

În atare situație, indiferent la care din

cazurile de revizuire posibil incidente în cauza pendinte s-ar raporta calcului

acestui termen, cererea este formulată în afara intervalului de timp prevăzut de

lege.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea

termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care

sunt de observat și dispozițiile an. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în

termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea

termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind

prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate

prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile

art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție

procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.

Respinge, ea tardivă, cererea de revizuire

formulată de Z.A.B., împotriva deciziei nr. 571 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 februarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1494/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Învestită cu soluționarea în fond a cauzei, Judecătoria Tg-Jiu prin sentința civilă nr. 2814 din 25 martie 2011 a admis cererea formulată de reclamantul DD.D. și a constatat nulitatea absolută a
ÎCCJ 2018-11-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5039/2018
ți a considerat că reclamantul nu poate dovedi calitatea de proprietar al bunurilor revendicate, atât timp cât autorul său a pierdut proprietatea bunurilor prin naționalizare. Pentru aceste motive, nefiind îndeplinită una dintre condițiile
ÎCCJ 2012-11-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6923/2012
33/2008 pronunțată de, secțiile unite, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție privind admisibilitatea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun. Tribunalul a fost învestit cu o acțiune în revendicare prin compara
ÎCCJ 2016-04-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2016
suprafață, atâta timp cât terenul rămas în proprietate nu mai poate fi utilizat în nici un mod. Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele: Cu prioritate se impune a se menționa că
ÎCCJ 2015-01-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 122/2015
mata-reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs (fila 64 dosar Înalta Curte de Casați și Justiție, secția a II-a civilă) prin care a răspuns argumentat criticilor formulate prin motivele de recurs, solicitându-se menținerea dec
Sursă