ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 164 din 13 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis opoziția formulată de creditorul AJFP Giurgiu împotriva deciziei asociatului unic nr. 1/6.04.2015, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L., B. și C., în temeiul art. 61 și urm. din Legea nr. 31/1990, și a obligat pe pârâți în solidar să plătească de îndată prejudiciul cauzat creditorului, în sumă de 71.069 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. A. S.R.L a declarat apel, solicitând, în esență, anularea sentinței apelate și, pe fond, respingerea opoziției, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 9 martie 2016, instanța de apel a dispus suspendarea judecății cererii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa părților.

Prin decizia civilă nr. 2137 din 6 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a constatat perimat apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 8 iunie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 5 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la 7 decembrie 2018, pentru judecata pe fond a recursului.

Prin încheierea din 7 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând lipsa nejustificată a părților, legal citate, la strigarea pricinii, în condițiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

În urma referatului întocmit la 5 decembrie 2019, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare pentru termenul de judecată din 17 ianuarie 2020.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Se constată că judecata pricinii a fost suspendată la 7 decembrie 2018, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării recursului - 7 decembrie 2018 - și până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de șase luni, încheierea din 7 decembrie 2018 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, dată de la care părțile nu au mai formulat nici o cerere, fiind în culpă procesuală.

Se constată că nu este incidentă o cauză neimputabilă părților sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 2137 din 6 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 2137 din 6 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2020.