ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 69/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 69/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani în data de 13.02.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. SA și B., sucursala Bucecea solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a pronunța:
să se constate că, în Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 325 din data de 17.09.2007, în Condițiile generale de creditare, în Anexă au fost incluse clauze abuzive cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii și a comisioanelor;
să se oblige pârâta la înlocuirea DRV (dobânda de referință variabilă practicată de Bancă) cu Euribor, respectiv să recalculeze dobânda astfel: 1,5% (puncte procentuale) marja fixă a Băncii + Euribor pe toată durata contractului, începând cu data de 11.06.2009 și până la finalizarea acestuia;
să se oblige pârâta la restituirea sumei de 15.000 euro reprezentând diferența dintre dobânda încasată, în mod abuziv și dobânda care ar fi trebuit calculată, în mod legal după formula indicată mai sus (1,5% dobândă fixă + Euribor);
restituirea de către pârâta a sumelor reținute ilegal, în baza clauzelor abuzive, cu cheltuieli de judecată, clauzele invocate fiind abuzive întrucât, prin ele însăși, creează în detrimentul reclamantei și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin Sentința civilă nr. 4910 din data de 23 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Botoșani, în Dosarul nr. x/2014, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect restabilire echilibru contractual formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. SA și B. SA, Sucursala Bucecea.
A constatat nulitatea absolută a clauzei din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 325 din 17.09.2007 de la punctul 5 ultima teză, respectiv: dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., dat fiind caracterul abuziv al acesteia.
A constatat nulitatea absolută a clauzelor din Condițiile Generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 325 din 17.09.2007 de la art. 2 pct. 2.4; art. 2 pct. 2.10.a); art. 2 pct. 2.11.a) ultima teză; art. 3 pct. 3.2; art. 3 pct. 3.3; art. 3 pct. 3.4; art. 3 pct. 3.7 tezele 1 și 3; art. 3 pct. 3.8; art. 4 pct. 4.2 lit. b) tezele 2 și 3; art. 4 pct. 4.3 teza 2; art. 4 pct. 4.8 teza 2; art. 4 pct. 4.11, dat fiind caracterul abuziv al acestora.
A dispus anularea clauzelor menționate.
A obligat pârâta B. SA să restituie reclamantei A. suma de 20.467,54 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății) percepută cu titlu de dobândă în baza unei clauze constatate ca fiind abuzivă (conform raportului de expertiză întocmit în cauză).
A obligat pârâta B. SA să restituie reclamantei A. suma de 2.035 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății) percepută cu titlu de comision de administrare - clauză constatată ca fiind abuzivă (conform raportului de expertiză întocmit în cauză).
A respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
A obligat pârâta B. SA să plătească reclamantei A. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul expertului).
Împotriva Sentinței civile nr. 4910/23.06.2016 și a încheierii din data de 08.12.2014 pronunțate de Judecătoria Botoșani au formulat apel pârâtele B. SA și B. SA, Sucursala Bucecea, solicitând, în temeiul art. 480 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 132 alin. (2) și față de valoarea pecuniară a obiectului litigiului, instanței de control judiciar anularea încheierii pronunțate în data de 08.12.2014 precum și a hotărârii apelate, pentru încălcarea normelor de competență materială de ordine publică, invocată în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și în consecință reținerea cauzei spre judecare în fond; admiterea apelului declarat împotriva încheierii pronunțate în data de 08.10.2014 și respingerea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu B. Sucursala Bucecea, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuale pasivă.
Prin încheierea din 14 iunie 2017, Tribunalul Botoșani a constatat că prin Sentința nr. 33 din 8 iunie 2017, pronunțată în Dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava a dispus strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2014 de la Tribunalul Botoșani la Tribunalul Suceava, motiv pentru care a trimis cauza acestei instanțe spre competentă soluționare.
Prin Decizia civilă nr. 60 din 17 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a respins apelul formulat de apelantele-pârâte B. SA București și B. SA - Sucursala Bucecea împotriva Sentinței civile nr. 4910 din 23.06.2016 și a încheierii civile din data de 08.12.2014 pronunțate de Judecătoria Botoșani, ca neîntemeiat; a respins cererile părților privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtele B. SA și B. SA - Sucursala Bucecea, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20.08.2018.
La data de 14.09.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19.09.2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965/14.11.2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."
A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.
Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.
Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.
Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Suceava, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâtele B. SA și B. SA - Sucursala Bucecea împotriva Deciziei civile nr. 60 din 17 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.