ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de completare dispozitiv de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 1702, pronunțată la data de 16 noiembrie 2017, în Dosarul nr. x/2013, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. - Sucursala București împotriva Deciziei civile nr. 1067 A din 9 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
La data de 30 octombrie 2018, intimata- reclamantă S.C. B. S.R.L. Brașov a depus la dosar o cerere de completare a dispozitivului acestei decizii, solicitând admiterea cererii și completarea dispozitivului Deciziei nr. 1702 din 16 noiembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, în sensul obligării recurentei- pârâte A. - Sucursala București la plata cheltuielilor de judecată constând din onorariul avocațial de 4.500 RON și cheltuielile de transport efectuate de intimata- reclamantă în faza procesuală a recursului.
A arătat, în esență, că solicitarea sa privind completarea deciziei, întrucât instanța a omis să se pronunțe cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 2812 C. proc. civ., motiv pentru care, instanța se poate pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția tardivității cererii de completare a Deciziei nr. 1702 din 16 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pe care urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte reține că cererea de completare a hotărârii prevăzută de dispozițiile art. 2812 C. proc. civ. este reglementată prin norme de ordine publică, motiv pentru care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenul prevăzut de lege pentru formularea ei și de la modalitatea în care acesta se calculează.
Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă, exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată (sub aspectul încălcării articolului 6 parag. 1 din Convenție, cauza Rotaru împotriva României, hotărârea din 29 martie 2000).
În același sens, din întreaga reglementare a acestei proceduri, rezultă că este aplicabilă, în principiu, în cazul judecății în primă instanță, când instanța are a se pronunța asupra cererilor principale, accesorii, conexe sau incidentale cu care a fost învestită, precum și în cazul judecății în fond, după casarea cu reținere, respectiv după anularea sentinței în apel.
În speță, la data de 30 octombrie 2018, reclamanta S.C. B. S.R.L. Brașov a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 1702 din 16 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul de a se dispune și obligarea pârâtei A. - Sucursala București la plata cheltuielilor de judecată, cu depășirea termenului prevăzut de norma legală evocată.
Înalta Curte urmează a reține incidența prevederilor art. 281 alin. (1) teza finală C. proc. civ. în legătură cu termenul de 15 zile în care trebuia să fie promovată cererea, termen care curge de la data pronunțării hotărârii, în speță regăsindu-se pe deplin condițiile ipotezei prevăzute de acest text: cererea a fost formulată după darea unei hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare, deci, după anularea unei hotărâri - în cauză, chiar a sentinței de fond, și, astfel, nefiind finalizată judecata, spre a exista o parte căzută în pretenții, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Hotărârea a cărei completare se solicită, fiind pronunțată la data de 16 noiembrie 2017, termenul de 15 zile în care trebuia să fie solicitată completarea se împlinise la data de 04 decembrie 2010, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 101 alin. (5) din același Cod.
Or, cererea a fost formulată la data de 30 octombrie 2018, conform datei menționate în rezoluția de înregistrare atașată cererii formulate, dosarul acestei instanțe, iar în atare situație petenta a încălcat prevederile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea de completare a dispozitivului cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care cererea de completare a hotărârii urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.
Dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate a cererii de completare formulate, celelalte aspecte subsumate prezentei cereri nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea formulată de petenta S.C. B. S.R.L. Brașov, privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 1702 din 16 noiembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.