ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 32/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. - B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtă prin realizarea defectuoasă și cu întârziere a proiectului de racordare a imobilului din Șos. x, București.

Prin Sentința nr. 5994 din 4 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2010, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 333/2014 din 30 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Sentinței nr. 5994 din 4 octombrie 2013, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Întârzierea pârâtei în executarea obligațiilor a fost determinată de dificultățile de natură tehnică apărute, de insistențele reclamantei în sensul găsirii unor soluții cât mai puțin costisitoare, chiar cu riscul reducerii gradului de siguranță în alimentarea cu energie electrică, precum și de comportamentul unor terți pentru care pârâta nu este ținută a răspunde.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, în cauză, reclamanta a solicitat o putere absorbită pentru care nu exista posibilitatea tehnică de alimentare direct din Stația Fundeni, fără amplificarea puterii transformatoarelor existente, iar în vederea găsirii unei soluții mai acceptabile financiar la solicitarea beneficiarului a fost necesară decalarea termenului de execuție.

De asemenea, întârzierea în executarea lucrării a fost determinată și de inacțiunea unui terț, D., care abia la data de 27.05.2008 a adus la cunoștință faptul că alimentarea cu energie electrică din Stația Fundeni a reclamantei și a unei alte societăți se poate realiza numai după efectuarea lucrărilor de amplificare a puterii transformatoarelor existente, conform studiului de fezabilitate prezentat de pârâtă, la 06.06.2008 a solicitat completarea documentației, la 15.08.2008 a organizat audierea prezentării lucrărilor, predând Avizul nr. 85 abia la data de 19.08.2008.

Intervalul de timp situat între 13.11.2007 și 31.12.2007 nu a fost unul util pentru realizarea obligațiilor contractuale, raportat la elementele mai sus expuse, în special dificultățile tehnice intervenite și care nu erau de natură a fi rezolvate într-un termen atât de scurt.

În plus, pârâta, astfel cum a reținut și prima instanță, la data de 10.12.2007, înainte de expirarea termenului contractual, a solicitat C.N.T.E.E. D., în vederea alimentării cu energie electrică, date energetice pentru racordarea pe MT în Stația Fundeni 110/10 kv.

Astfel cum reiese din procesul-verbal de conciliere din 14.08.2008, reclamanta a susținut că soluția tehnică realizată de către B. este extrem de costisitoare, fiind de acord cu noua soluție prezentată, rezultată în urma discuțiilor, în vederea diminuării cheltuielilor, cu un cablu electric și o singură celulă, luând însă cunoștință că alimentarea printr-un singur cablu reduce gradul de siguranță în alimentarea cu energie electrică. Costurile proiectelor au variat așadar date fiind soluțiile tehnice diferite propuse, iar nu din cauza unei rele-credințe nedovedite a pârâtei, așa cum a învederat reclamanta-apelantă.

Față de considerentele anterior expuse, nu se poate aprecia că, în speță, calitatea proiectului a fost deplorabilă. De asemenea, concluziile raportului de expertiză în specialitatea electroenergetică sunt contrazise, astfel cum a subliniat și prima instanță, de mai multe hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la același raport juridic litigios. Actele jurisdicționale reprezentate de hotărârile judecătorești anterioare, ca orice acte juridice, produc efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, iar ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârile judecătorești nu pot fi ignorate. Ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească nu poate fi modificat decât prin intermediul căilor de atac stabilite expres și limitativ de lege, cu respectarea condițiilor pentru exercitarea acestora.

Afirmațiile primei instanțe în sensul că "pârâta nu este în culpă contractuală deoarece reclamanta a solicitat o putere absorbită pentru care nu exista posibilitatea tehnică de alimentare direct din Stația Fundeni, fără amplificarea puterii transformatoarelor existente" sunt temeinice. În primul rând, acesta nu constituie singurul considerent în sprijinul respingerii acțiunii, ci doar unul dintre aspectele care, coroborate, au îndreptățit reținerea că lipsește vinovăția contractuală a pârâtei.

În al doilea rând, contractul dintre părți nu este opțional, instanțele indicând, motivat, doar o serie de împrejurări care au împiedicat-o pe pârâtă, în mod obiectiv, să îți execute obligațiile în termenul stabilit.

Faptul ca reclamanta a declanșat procedura de conciliere în vederea reducerii prețului și a grăbirii livrării proiectului nu a fost reținut ca înlăturând culpa pârâtei, după cum nu s-a reținut nici aspectul că, doar prin faptul că a efectuat demersuri la D., pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale; motivarea primei instanțe are în vedere probele administrate și se bazează pe împrejurările de fapt și instituțiile juridice incidente, avute în vedere coroborat, raționamentul realizat conducând la concluzia adoptată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L., motivele fiind, în esență, următoarele:

Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.

Argumentele în susținerea acestui motiv de recurs sunt:

1) pârâta și-a îndeplinit obligațiile cu întârziere evidentă;

2) pârâta nu a făcut nimic până la 31.12.2007, data la care ar fi trebuit să predea proiectul, cu excepția încasării banilor de la reclamantă;

3) costurile proiectelor tehnice variază între 2.799.177 RON (echivalentul a 767.825 euro), 1.904.814 RON (echivalentul a 525.420 euro) și 1.368.763 RON (echivalentul a 325.896 euro);

4) calitatea proiectului tehnic este deplorabilă, fiind întocmit cu încălcarea legislației în vigoare;

5) culpa pârâtei este evidentă și nu poate fi înlăturată de eventuala acțiune sau inacțiune a unor terți.

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Instanța de apel a încercat sa motiveze întârzierea pârâtei, în sensul intervenirii unor cauze care ar exclude culpa sa.

Aceasta este o aplicare greșită a legii. Prin legislația în vigoare (în special H.G. nr. 90/2008), în maxim trei luni ar fi trebuit ca recurenta să fie racordată la rețeaua de energie electrică. În pofida acestui fapt, racordarea s-a realizat în noiembrie 2011, iar întârzierea din perioada 30.12.2007 - 15.03.2010 a fost cauzată tocmai de incompetența și reaua-credință a pârâtei.

Prin raportul de expertiza s-a stabilit valoarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a imobilului pe această perioadă.

Prejudiciul este cert, fapta culpabila a pârâtei este demonstrată, la fel și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta culpabila a pârâtei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ.

Înalta Curte, apreciind că nu subzistă temeiurile suspendării, dispune repunerea cauzei pe rol și, analizând textele de lege incidente, reține că potrivit art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Constatând că prin hotărârea din 26 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva intimatei-pârâte S.C. B. S.A., Înalta Curte a dispus prin încheierea din 28 ianuarie 2015, suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, măsură menținută prin încheierea din 21 martie 2018.

Prin urmare, măsura suspendării judecății este limitată în timp până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

Or, încheierea pronunțată la 26 noiembrie 2014, în Dosarul nr. x/2014, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. B. S.A. a devenit definitivă, prin neapelare, la 12 februarie 2015.

Cum litigiul se află în recurs, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale sus-menționate, urmează să decidă încetarea judecății recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 333/2014 din 30 aprilie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - NN