ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 232/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.11.2016 pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Dej și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. x/08.01.1964 de Notariatul de Stat al Raionului Dej, Regiunea Cluj și a înscrierilor de carte funciară subsecvente și să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actului juridic nul, sens în care să oblige pârâții să îi restituie în deplină proprietate și posesie cota parte de 21/50 din terenul înscris în cartea funciară nr. x a localității Dej, nr. top. x, în suprafață de 1.215 m.p. și unitatea individuală înscrisă în cartea funciară nr. x a localității Dej, nr. top. xH și să dispună înscrierea A. în calitate de proprietar asupra imobilelor arătate, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 373/18.09.2017, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâtul Municipiul Dej a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 32/A/22.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivare, a arătat că instanța de apel a reținut că acțiunea este inadmisibilă, având în vedere că a formulat o cerere de retrocedare în condițiile O.U.G. nr. 94/2000, cerere care trebuie soluționată de Comisia Specială de Retrocedare, fără a fi necesară stabilirea anterioară a lipsei valabilității donației autentice.

În opinia recurentei, această interpretare poate fi una corectă, însă se impune verificarea legalității ei de instanța supremă.

În acest context, a arătat că prin contractul a cărui nulitate o invocă au fost preluate de stat anumite imobile din patrimoniul său, contractul de donație reprezentând, în realitate, chiar actul de naționalizare.

A susținut recurenta că a formulat acțiunea pornind de la interpretarea că, dat fiind că temeiul naționalizării este un contract de donație, constatarea judiciară a nulității absolute a acestui contract este o condiție prealabilă soluționării cererii de restituire pe cale administrativă.

A subliniat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 10/2001, sunt preluate abuziv imobilele donate statului sau altor persoane juridice prin contracte de donație încheiate în formă autentică, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Or, potrivit acestei interpretări, Comisia Specială de Retrocedare nu se poate substitui instanțelor de judecată și nu poate constata nulitatea absolută a unui contract; prin urmare, și în procedura reglementată de O.U.G. nr. 94/2000 este necesară pronunțarea în prealabil a unei instanțe asupra valabilității contractului de donație.

În continuare, a arătat că interpretarea Curții de Apel Cluj, în sensul că pronunțarea asupra validității contractului de donație nu constituie o precondiție pentru ca autoritatea administrativă competentă să dispună restituirea imobilului naționalizat fostului proprietar, poate fi una corectă.

A subliniat că această interpretare se bazează pe ideea că O.U.G. nr. 94/2000 nu impune condiția prevăzută în Legea nr. 10/2001 și astfel nu trebuie formulată în prealabil soluționării cererii de retrocedare o acțiune pentru stabilirea lipsei validității contractului autentic de donație, o astfel de acțiune fiind inadmisibilă prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fiindcă legea prezumă explicit nulitatea titlului statului care stă la baza preluării abuzive, inclusiv în cazul contractelor de donație autentice.

În final, a solicitat însușirea de către instanța supremă a uneia dintre cele două interpretări alternative, prin admiterea sau respingerea recursului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel Cluj, în termenul prevăzut la art. 485 C. proc. civ.

La 04.06.2018 intimatul-pârât Municipiul Dej a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus întâmpinare, înregistrată la instanța supremă la 05.06.2018, solicitând să fie avută în vedere la soluționarea recursului.

La 25.06.2018, recurenta a răspuns la întâmpinările formulate de părțile adverse.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sau cu încălcarea ori aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă însă că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, recurenta prezentând în motivarea căii de atac două posibile interpretări cu privire la admisibilitatea acțiunii sale.

Mai mult, recurenta a susținut că interpretarea pe care s-a fundamentat decizia instanței de apel ar putea fi cea corectă.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care autorul acestuia își exprimă nemulțumirea în tiparele fixate de lege, aducând critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate.

Prin urmare, recurenta ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să tindă a demonstra, din perspectiva motivelor de recurs invocate, nelegalitatea deciziei atacate.

Înalta Curte constată că autoarea căii de atac, în motivarea recursului, nu a făcut nicio referire și nu a indicat regulile de procedură încălcate și normele de drept material încălcate sau greșit aplicate de instanța de apel ci s-a limitat la a prezenta două posibile interpretări cu privire la admisibilitatea acțiunii, solicitând instanței supreme să își însușească una dintre ele.

Or, așa cum s-a arătat și în precedent, doar criticile punctuale vizând nelegalitatea hotărârii atacate pot face obiectul analizei instanței de recurs.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în lipsa indicării exprese a regulii de procedură încălcate și a normei de drept material încălcate sau greșit aplicate de instanța de apel, ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. au fost doar formal invocate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 32/A/22.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - GV