ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 175/2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, la 14 septembrie 2017, reclamanta SC A. SRL (A. SRL), în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a hotărârii AGA din 12 mai 2017 a societății B. SA, întrucât a fost adoptată cu încălcarea condițiilor de cvorum și de majoritate prevăzute de lege. Astfel, votul exercitat în numele său, este nul, ea fiind reprezentată în ședința AGA de un fals reprezentant al societății. Alte motive de nulitate au fost cu privire la faptul că ședința AGA nu a fost convocată cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii, precum și faptul că hotărârea AGA a fost fondată pe o cauză ilicită.

Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin Sentința nr. 26/2018 din 22 februarie 2018 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă.

A respins cererea formulată de reclamanta SC A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, având ca obiect anulare hotărâre AGA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 26/2018 din 22 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pe care a schimbat-o în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL și a anulat hotărârea AGA din 12 mai 2017 a societății B. SA.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuenta B. SA a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 iulie 2018.

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta B. SA a solicitat, în raport cu criticile formulate, admiterea cererii, anularea deciziei atacate, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 51 din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, precum și a Deciziei civile nr. 1302/2011 pronunțată în dosarul nr. x/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție și trimiterea cauzei Curții de Apel Craiova în vederea rejudecării apelului cu respectarea aspectelor tranșate deja și intrate sub autoritate de lucru judecat prin statuările anterioare ale instanțelor de judecată ce au pronunțat cele două decizii menționate.

În argumentarea cererii, revizuenta B. SA susține că fiind o cerere de revizuire fundamentată pe existența unor hotărâri judecătorești contradictorii, pot fi contestate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac și considerentele care dezleagă una și aceeași chestiune litigioasă, în speță, chestiunea calității de reprezentant legal al A. SRL, din moment ce această problemă a primit rezolvări diferite în aceste trei litigii, respectiv în dosarul nr. x/2017, în dosarul nr. x/2016 în care a fost pronunțată Decizia nr. 51 din 30 ianuarie 2018 și în dosarul nr. x/2007 în care fost pronunțată Decizia nr. 1302/2011.

Astfel, în dosarul nr. x/2017, la termenul din 20 iunie 2018 în fața Curții de Apel Craiova a fost invocată excepția autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 51/2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, cât și a Deciziei nr. 1302/2011 pronunțată în dosarul nr. x/2007, însă instanța a omis să se pronunțe asupra ei, după cum rezultă din considerentele deciziei contestate, astfel încât prin promovarea prezentei cereri de revizuire nu se tinde la înlăturarea unei greșeli de judecată.

În litigiul finalizat prin decizia contestată, chestiunea litigioasă a reprezentării A. a fost analizată exclusiv în raport cu Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013, iar nu în raport cu deciziile invocate de B. SA cu putere de lucru judecat, respectiv Decizia nr. 1302/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2007, care stabilea că și dl C. reprezintă în mod legal societatea A. și Decizia nr. 771 din 20 iunie 2018 în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Craiova, care de asemenea este anterioară deciziei revizuite și, mai mult, pronunțată sub imperiul Noului C. proc. civ.

În opinia revizuentei este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză în dosarele nr. x/2017 și nr. y/2016, ambele litigii având aceleași părți, respectiv A. SRL și B. SA, același obiect, aceeași pretenție, respectiv calitatea de reprezentant legal al A. și cauză identică, același fundament juridic, respectiv aceleași acte constitutive ale A., același dispoziții ale Legii nr. 31/1990 (art. 75 și urm.), aceleași împrejurări de fapt care au determinat contestarea calității de reprezentant legal a dlui C..

Totodată se arată că hotărârile contradictorii sunt definitive și sunt pronunțate în procese diferite, una în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Craiova, iar celelalte două în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Craiova și în dosarul nr. x/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește temeinicia cererii de revizuire invocată de revizuentă prin motivul de revizuire, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că acesta vizează ipoteza în care o problemă de drept a primit o rezolvare diferită prin două hotărâri judecătorești pronunțate în dosare diferite.

Astfel, între cele două categorii de hotărâri, cele două pronunțate în dosarul nr. x/2016, în dosarul nr. x/2007, precum și cea pronunțată în dosarul nr. x/2017 există contrarietate în ceea ce privește considerentele, după cum urmează:

Contrarietatea cu Decizia nr. 1302/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2007.

Prin Decizia nr. 1302/2011 pronunțată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, Înalta Curte a statuat anterior Deciziei nr. 771 din 20 iunie 2018, ce face obiectul revizuirii, că C. este reprezentant legal al A. în raporturile cu terții, respingând ca neîntemeiată excepția invocată de dl D. privind lipsa calității de reprezentant legal al A. a dlui C.. Statuând în mod contrar sub aspectul reprezentării A., Curtea de Apel Craiova, prin decizia supusă revizuirii a încălcat statuările unei hotărâri anterioare, adică ale Deciziei nr. 1302/2011, care a reținut calitatea dlui C. de reprezentant legal al A..

Totodată, se susține contrarietatea cu Decizia nr. 51/2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 51/2018, care este anterioară deciziei supuse revizuirii, Curtea de Apel Craiova a reținut că niciuna din hotărârile depuse de părți nu poate fi avută în vedere cu puterea autorității lucrului judecat, întrucât toate aceste hotărâri au intrat sub puterea lucrului judecat, indiferent de faptul că au fost pronunțate sub imperiului noului sau vechiul C. proc. civ.

Prin urmare, a reținut Curtea de Apel Craiova că există un conflict la nivel de reprezentare a societății A., recunoscând așadar, calitatea de reprezentant legal și a dlui C.. Tocmai din cauza acestui vechi conflict cu privire la reprezentarea A. a mai reținut Curtea de Apel că este nevoie de acordul atât al dlui C. cât și al dlui D. cu privire la desemnarea unei persoane care să reprezinte în mod legal societatea A. SRL.

Astfel, între cele două categorii de hotărâri, cea pronunțată în dosarul nr. x/2017 și cea pronunțată în dosarul nr. x/2016 există contrarietate în ceea ce privește considerentele, din moment ce prin decizia anterioară deciziei revizuite s-a reținut, pe de o parte, că puterea de lucru judecat, indiferent sub ce formă, a hotărârilor pronunțate și invocate în cauză de ambele părți nu poate fi pusă în discuție, astfel că nu mai poate fi contestată calitatea de reprezentant legal a dlui C. statuată prin aceste hotărâri, iar pe de altă parte, că din cauza vechiul conflict existent cu privire la reprezentarea A. nu se poate vorbi de o reprezentare valabilă a acestei societăți în lipsa acordului atât a dlui C. cât și a dlui D. cu privire la această chestiune.

Or, prin Decizia nr. 771 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel a reținut exact contrariul și anume, autoritatea de lucru judecat a unei decizii a ICCJ ce stabilea calitatea de reprezentant legal doar a dlui D., stabilind în mod artificial și fără nicio justificare ori temei că aceasta din urmă se impune cu putere de lucru judecat, deși consemnează existența și acelor hotărâri judecătorești anterioare care statuaseră contrariul, intrate la rândul lor sub puterea lucrului judecat.

Astfel că, dând eficiență, în mod greșit unei hotărâri judecătorești alese aleatoriu, prin decizia contestată Curtea de Apel Craiova a stabilit că doar dl D. reprezintă valabil societatea A..

În raport de constatările din Decizia civilă nr. 51/2018, revizuenta consideră că nu mai putea fi contestată, și mai mult, înlăturată de instanță calitatea dlui C. de reprezentant legal al A., fiind o problemă tranșată deja într-o altă judecată, anterioară.

Prin întâmpinarea depusă la 8 noiembrie 2018, intimata SC A. SRL a invocat în principal, tardivitatea cererii de revizuire și, în subsidiar, inadmisibilitatea acesteia.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Motivul de revizuire invocat de revizuentă - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea formulată, revizuenta B. SA a solicitat revizuirea Deciziei nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 și anularea hotărârii atacate, apreciind că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 51 din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 și a Deciziei civile nr. 1302/2011 pronunțată în dosarul nr. x/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată este de reținut că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut aceleași părți, obiect și aceeași cauză și ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Astfel, în dosarul nr. x/2017, ce face obiectul cererii de revizuire și în dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunțată Decizia nr. 51/2018, părți au fost A. SRL și B. SA, iar în dosarul nr. x/2007, în care a fost pronunțată Decizia nr. 1302/2011, părți au fost D., C. și A. SRL, context în care rezultă că lipsește identitatea de părți cerută de lege.

În ceea ce privește identitatea de obiect, se constată că obiectul dosarului nr. x/2017 a fost reprezentat de acțiunea în anularea hotărârii AGA a B. SA din 12 mai 2017, obiectul dosarului nr. x/2016 a fost reprezentat de acțiunea în anularea hotărârii AGA a B. SA din 24 iunie 2016, iar obiectul dosarului nr. x/2007 a fost reprezentat de acțiunea în anularea hotărârii AGA a societății A. SRL din 11 mai 2007 și prin urmare, se observă că nu există identitate de obiect între aceste dosare.

Cu privire la identitatea de cauză, din analiza dosarului, se constată referitor la cauza acțiunii în dosarul nr. x/2017 că a fost reprezentată de încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru adoptarea hotărârii AGA a B. SA din 12 mai 2017, cauza acțiunii în dosarul nr. x/2016 a fost reprezentată de încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru adoptarea hotărârii AGA a B. SA din 24 iunie 2016, iar cauza acțiunii în dosarul nr. x/2007 a fost reprezentată de încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru adoptarea hotărârii AGA a A. SRL din 11 mai 2007, sens în care se apreciază că nu este îndeplinită nici cerința identității de cauză.

Deși constatarea neîndeplinirii uneia dintre condițiile de admisibilitate ale căii de atac a revizuirii este suficientă pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în speță, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză (eadem causa petendi) ce privește fundamentul pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acțiunii.

Așadar, din examinarea hotărârilor pretins contradictorii, se constată că nu pot fi reținute elemente de contrarietate între cele trei hotărâri, având în vedere că nu au avut aceleași părți, obiect și cauză.

Revizuenta este, în mod evident, nemulțumită de decizia atacată prin cererea de revizuire, de felul în care instanța de apel a analizat criticile formulate de aceasta prin raportare la motivele de apel și de modul în care a aplicat dispozițiile legale, criticând practic, pentru motivele expuse în cererea de revizuire, Decizia definitivă nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Cu toate acestea, pe calea revizuirii, dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac nu este admisibil.

Așa fiind, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. SA împotriva Deciziei civile nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. SA împotriva Deciziei civile nr. 771/2018 din 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

GGC - CL