ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4456/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Deva la data de 19 martie 2013 petentul K.I. a contestat

procesul-verbal din 22 februarie 2012 emis de Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA.

Prin Sentința nr.

1970 din data de 11 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat cauza spre

competentă soluționare Judecătoriei Deva.

În motivare, instanța

a reținut incidența art. 10 din O.G. nr. 15/2002, așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 2/2013, care prevede că plângerea împotriva procesului-verbal de

constatare a contravenției se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază contravenientul.

Învestită prin

declinare, Judecătoria Deva a pronunțat Sentința nr. 3110 din 18 iunie 2013,

prin care a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în

favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că la data sesizării instanței de judecată erau în

vigoare dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că

plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție este de

competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta

respectivă.

Față de împrejurarea

că respectiva contravenție a fost constatată în localitatea Seaca, județul

Vâlcea, competența de soluționare a contestației aparține Judecătoriei Brezoi.

Analizând conflictul

de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituie plângerea contravențională împotriva

procesului-verbal din 22 februarie 2012 emis de Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, act din care rezultă că fapta a

fost săvârșită în localitatea Seaca, aflată pe raza județului Vâlcea.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, așa cum a fost modificată, plângerea împreună cu dosarul

cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 (...)

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are

sediul contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

"Modificarea și completarea unor acte normative în materie

contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal",

legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în Capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, cărora le este aplicabilă Legea

nr. 554/2004, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public, și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun

a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ

și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art.

XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul

că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun

în sensul că: "După articolul 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82 din 1

februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002,

cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol,

articolul 10

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 10

1

.

- Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și

completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul", se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, respectiv la data de 19 martie 2012.

În cauză,

contravenția a fost săvârșită pe raza localității Seaca din județul Vâlcea,

aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, așa încât

competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV