ÎCCJ, Decizia nr. 28/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 19 mai 2014, reclamantele A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, Municipiul Timișoara, Comisia locală de fond funciar Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, Consiliul local al municipiului Timișoara, Primarul municipiului Timișoara și Prefectul județului Timiș, să se constate că sunt coproprietare asupra construcțiilor (casă și anexe gospodărești) edificate de soțul/tatăl lor, și, în consecință, să se dispună evidențierea și intabularea în cartea funciară a cotelor ce le revin din dreptul de proprietate, dobândite prin moștenire. De asemenea, reclamantele au solicitat să se constate că sunt îndreptățite și la atribuirea terenului aferent construcțiilor ce fac obiectul cauzei, iar drept consecință, intabularea în aceleași cote a dreptului de proprietate asupra terenului, dobândit potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991. În cazul în care se va respinge petitul al doilea, în subsidiar acestuia, reclamantele au solicitat înscrierea dreptului real de superficie asupra terenului în litigiu în favoarea construcțiilor.

Prin Sentința nr. 12586 din 11 septembrie 2014, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș, în raport cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. și cu valoarea obiectului cererii ce depășește pragul de 200.000 RON, reținându-se că principalul capăt de cerere vizează constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, iar acest petit nu a fost întemeiat pe vreo dispoziție din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin Sentința nr. 1130/PI din 13 iulie 2017, a hotărât următoarele: (i) admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectul județului Timiș și Comisia locală de fond funciar Timișoara și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; (ii) admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamante; (iii) admite excepția de nelegalitate a HCLMT nr. 325/2006 (...), a HCLMT nr. 322/2008 (...), precum și a HCLMT nr. 474/2006 și H.G. nr. 849/2009 (...); (iv) constată că reclamantele au dobândit dreptul de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcțiilor (...), precum și un drept de folosință asupra terenurilor pe durata existenței construcțiilor, cu titlu de edificare, în cote de 2/4 pentru reclamanta A. și în cote de câte 1/4 fiecare, pentru reclamantele B. și C.; (v) respinge, în rest, cererea de chemare în judecată; (vi) obligă pe reclamante (...) la plata către stat a sumei de 12.465,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de către cel din urmă cu titlu de taxă judiciară de timbru, la data rămânerii definitive a hotărârii (...).

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 196 din 22 noiembrie 2017, a decis următoarele: (i) admite apelul declarat de pârâții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar, Primăria municipiului Timișoara, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara împotriva sentinței menționate la pct. 3; (ii) modifică, în parte, sentința apelată și, în consecință, constată că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor (...), în cote de 2/4 pentru reclamanta A. și în cote de câte 1/4 fiecare pentru reclamantele B. și C.; (iii) respinge, în rest, acțiunea; (iv) menține, în rest, sentința atacată.

Prin Decizia nr. 33 din 28 februarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis cererea de completare a Deciziei civile nr. 196/2017 și a completat decizia, dispunând respingerea cererii de obligare a apelanților Municipiul Timișoara prin Primar, Primăria municipiului Timișoara, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către petente.

Împotriva Deciziei nr. 196 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, au declarat recurs reclamantele.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 aprilie 2018, fiind distribuit la secția a II-a civilă.

6.1. Hotărârea pronunțată de secția a II-a civilă, a Înaltei Curți

Prin încheierea nr. 1512 din 26 septembrie 2019, secția a II-a civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru considerentele arătate în continuare.

În aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, a statuat că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența secției I civile și secției a II-a civile se vor repartiza între cele două secții în funcție de lista de obiecte, cu ID corespunzătoare, grupate pe materii juridice, astfel: (i) secției I civile, litigiile din nomenclatoarele: "Civil", "Proprietate intelectuală", "Minori și familie" (ii) secției a II-a civile, litigiile din nomenclatoarele: "Litigii cu profesioniștii", "Faliment", "Asigurări Sociale", "Litigii de muncă", "Drept Maritim și Fluvial" și "Insolvența persoanei fizice".

În speță, obiectul principal al cauzei - acțiune în constatare drept de superficie - întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completurilor secției I civile.

6.2. Hotărârea pronunțată de secția I civilă a Înaltei Curți

Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2014*.

Prin încheierea nr. 2139 din 20 noiembrie 2019, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis următoarele: (i) declină competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) constată ivit conflictul negativ de competență; (iii) înaintează dosarul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a analizat excepția necompetenței sale funcționale și a reținut considerentele arătate în continuare.

În raport cu organizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, alocarea unor competențe specializate între secția I civilă și secția a II-a civilă, s-a realizat, începând cu 1 octombrie 2011, prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, în cadrul secției a II-a civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect acțiunea în constatare (ID 3200 și ID 4180).

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți a adoptat unele măsuri privind echilibrarea activității de judecată la nivelul secției I civile și a secției a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului ECRIS 4, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesioniști, Faliment, Asigurări sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice".

Acțiunea care a generat desesizarea secției a II-a civilă are ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantelor, în cotele precizate, asupra construcțiilor menționate și a dispunerii intabulării acestora. De asemenea, reclamantele au solicitat a se constata că sunt îndreptățite și la atribuirea terenului aferent construcțiilor ce fac obiectul cauzei, iar, drept consecință, intabularea în aceleași cote ca ale construcțiilor a dreptului de proprietate asupra terenului dobândit potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991. În subsidiar celui de-al doilea petit, reclamantele au solicitat înscrierea dreptului real de superficie asupra terenului în litigiu în favoarea construcțiilor.

Capătul principal al cererii deduse judecății, care a determinat admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș, care a soluționat cauza în primă instanță, în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., este reprezentat de constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, petit care nu a fost întemeiat pe vreo dispoziție din Legea fondului funciar, reclamantele invocând dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin edificare și moștenire.

Prin urmare, potrivit Hotărârii nr. 8/2012 a Colegiului de Conducere, litigiul în cauză se situează în sfera jurisdicțională a completurilor specializate ale secției a II-a civile, soluție care se impune în raport cu data la care a fost înregistrat recursul, respectiv 20 aprilie 2018, anterior adoptării Hotărârii nr. 99/2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Completul de 5 judecători, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. (1) și (3) cu referire la art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. referitoare la ivirea conflictului negativ de competență între două secții ale Înaltei Curți și va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că litigiul în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență are ca obiect principal o acțiune în constatare.

Întrucât, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție funcționează secția I civilă și secția a II-a civilă, distribuirea cauzelor civile între cele două secții se realizează conform regulilor stabilite de Colegiul de conducere referitoare la competențele specializate ce revin secțiilor respective.

Astfel, prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 10 din 22 septembrie 2011, au fost stabilite completele specializate care funcționează în cadrul celor două secții civile începând cu 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012. Potrivit celor stabilite de Colegiul de conducere, dosarele având ca obiect "acțiune în constatare (ID 3200 și ID 4180)" se soluționează de completele specializate care funcționează în cadrul secției a II-a civile.

Potrivit Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă, începând cu 13 aprilie 2012, în cadrul secției a II-a civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect "acțiunea în constatare (ID 3200 și ID 4180)".

Prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 99 din 20 septembrie 2018, s-a stabilit că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului ECRIS 4, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesioniști, Faliment, Asigurări sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice".

Recursul exercitat în litigiul în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 aprilie 2018, aflându-se sub incidența Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, prin care au fost stabilite regulile de repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă.

Or, potrivit Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, dosarele având ca obiect "acțiunea în constatare (ID 3200 și ID 4180)" - categorie căreia i se circumscrie prezentul litigiu - se soluționează de completele specializate care funcționează în cadrul secției a II-a civile.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Completul de 5 judecători, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a dosarului nr. x/2014, având ca obiect recursul declarat de reclamantele B., A. și C. împotriva Deciziei nr. 196 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2020.

GGC - GV