ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2159/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 noiembrie 2015, ulterior precizată sub aspectul cadrului procesual la 7 ianuarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii și Președintele României B., a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâților Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii și Președintele României B. în a răspunde și soluționa petiția sa privind aplicarea sancțiunilor disciplinare împotriva a doi magistrați, să se dispună obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să răspundă complet la toate petitele petiției sale formulată la data de 20.09.2015 și comunicată CSM la data de 24.09.2015, prin oferirea soluțiilor adoptate și a răspunsurilor date la întrebările adresate, urmând ca în cazul unui răspuns nemulțumitor instanța să purceadă la soluționarea pe fond a plângerii petentului.

Mai exact, reclamantul a solicitat obligarea Consiliul Superior al Magistraturii să răspundă petiției sale prin care condamnă conduita profesională a doamnelor magistrat C. și D. care, potrivit afirmațiilor sale, ar fi deturnat actul de justiție de la scopul pentru care a fost conceput și aplicat, exercitându-și funcția cu rea credință sau gravă neglijență, nesocotind în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil normele de drept material ori procesual.

De asemenea, reclamantul, formulând critici cu privire la activitatea doamnelor judecător din cadrul Tribunalului Brașov, investite cu soluționarea Dosarului nr. x/2013, a susținut că Inspecția Judiciară ar fi refuzat efectuarea operațiunilor administrative specifice, soldate cu aplicarea unor sancțiuni disciplinare.

Prin Sentința civilă nr. 71 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâta Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României, domnul B. și, în consecință, a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României, B.

De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară.

Împotriva Sentinței civile nr. 71 din 12 mai 2016 pronunțată de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, iar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident.

3.1 Recurentul-reclamant A. a solicitat în principal, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

3.2 Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii și-a întemeiat recursul incident pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă.

4.1. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, ca nefondat.

4.2. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului reclamantului pentru nemotivare, apreciind că susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.3. Prin întâmpinare, Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a intimatului-pârât Președintele României B., a invocat excepția nulității recursului reclamantului pentru nemotivare, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., susținând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, așa cum prevede în mod imperativ art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin acest raport s-a propus soluția de anulare a recursului declarat de reclamantul A. pentru nemotivare, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) cu referire la art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 17 aprilie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nul, iar recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este rămas fără efect.

Examinând excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimații-pârâți Inspecția Judiciară și de Președintele României B. prin Administrația Prezidențială, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor (...)".

Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceeași sancțiune a nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această lipsă de formă a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Astfel, recurentul nu a invocat motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile acestui text de lege și nici nu a criticat în vreun fel motivele reținute de instanța de fond, care au condus la soluția pronunțată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de criticile formulate de titularul căii de atac, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la reiterarea conținutului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepția nulității recursului, invocată invocată de intimații-pârâți Inspecția Judiciară și de Președintele României B. prin Administrația Prezidențială, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) cu referire la art. 486 alin. (1) lit. (d) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamant, pentru nemotivare.

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluția dată în privința recursului principal declarat de reclamantul A., ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) și respectiv art. 491 alin. (1) din același act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 71 din 12 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiași sentinței, conform art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV