ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 19 septembrie 2019, A., executor judecătoresc, a solicitat încuviințarea executării silite, la cererea creditorului B., împotriva debitoarei C. S.A. pentru realizarea obligației de plată a sumei de 1.5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheiere finală de cameră preliminară 28 septembrie 2016 și a cheltuielilor de executare ocazionate în Dosarul de executare silită nr. x/2019.

2.1. Prin Sentința nr. 9697 din 23 septembrie 2019, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect încuviințarea executării silite, în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

S-a constatat, în raport de dispozițiile art. 651 C. proc. civ., că întrucât domiciliul debitorului este în județul Argeș, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Topoloveni, acesteia îi revine competența soluționării cauzei.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 1116 din 17 octombrie 2019, Judecătoria Topoloveni a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat ivit conflictul de competență. A suspendat judecarea cauzei. A înaintat cauza, în vederea soluționării conflictului de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut, față de prevederile art. 651 C. proc. civ., că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că debitoarea C. S.A. are sediul în municipiul Craiova, județul Dolj.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății, care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor, îl reprezintă o cerere de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc împotriva debitoarei C. S.A. cu sediul în municipiul Craiova, județul Dolj, la cererea creditorului B.

Se observă că desesizările reciproce ale celor două judecătorii nu provin din interpretarea diferită a unor dispoziții legale, ci dintr-o eroare a primei instanțe, care s-a dezînvestit greșit, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului în cauză.

Or, art. 651 C. proc. civ. reglementează neechivoc în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, Judecătoria Craiova, dintr-o eroare, a considerat că debitor în cauză este creditorul B., în raport de domiciliul căruia a apreciat că instanța competentă este Judecătoria Topoloveni.

În cauză, însă debitoare este C. S.A. cu sediul în Craiova, după cum rezultă din cererea de încuviințare a executării silite și încheierea emisă la 17 septembrie 2019 la sediul BEJ A.

Prin urmare, singura soluție care se impune este stabilirea competenței instanței de executare prin raportare la sediul debitoarei, sens în care se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2019.

GGC - NN