ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 20 august 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut măsura arestării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20 august 2020 și până la 18 septembrie 2020.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că la data de 15 iulie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat Dosarul nr. x/2020, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia la data de 27 noiembrie 2019, împotriva numitului A., cetățean român, condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare, prin Sentința nr. 138/2017, emisă la data de 17 ianuarie 2017 de către Curtea de Apel Bari, în continuarea sentinței emise de Instanța din Foggia la data de 11 mai 2015, irevocabilă la data de 2 iunie 2017, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 624, 625 N.2, 61 N din C. pen. italian, pentru a dispune, în conformitate cu disp. art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

Curtea a constatat că din actele de la dosar rezultă că la data de 14 iulie 2020 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare din Italia, transmisă prin intermediul Biroului SIRENE, conform Convenției de Aplicare a Acordului Schengen, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 noiembrie 2019 față de numitul A., cetățean român, condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare, prin Sentința nr. 138/2017, emisă la data de 17 ianuarie 2017 de către Curtea de Apel Bari, în continuarea sentinței emise de Instanța din Foggia la data de 11 mai 2015, irevocabilă la data de 2 iunie 2017, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 624, 625 N.2, 61 N din C. pen. italian.

Prin Încheierea din data de 15 iunie 2020 s-a dispus arestarea persoanei solicitate, A., pe o durată de 15 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 până la data de 29 iulie 2020, inclusiv, fiind amânată judecarea cauzei pentru lipsa mandatului european de arestare.

Prin Încheierea din data de 27 iulie 2020 s-a dispus arestarea persoanei solicitate, A., pe o durată de durată de 30 de zile, începând cu data de 27 iulie 2020 până la data de 25 august 2020, inclusiv.

Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Potrivit art. 104 alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004, în cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată iar instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării.

În scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a acestuia, Curtea a apreciat că este necesară menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20 august 2020 și până la 18 septembrie 2020.

În raport de gravitatea faptelor penale descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, în condițiile în care persoana solicitată A. nu este de acord cu predarea, Curtea a considerat că nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate prevăzute de C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri persoana solicitată A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației, revocarea măsurii arestării provizorii și respingerea propunerii procurorului de menținere a arestării provizorii.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o măsură preventivă mai ușoară.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că potrivit art. 104 alin. (9) Legea nr. 302/2004 "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112."

În conformitate cu art. 104 alin. (10) teza a II a din Legea nr. 302/2004 modificată, durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării provizorii, atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia la data de 27 noiembrie 2019, împotriva numitului A., cetățean român, condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare, prin Sentința nr. 138/2017, emisă la data de 17 ianuarie 2017 de către Curtea de Apel Bari, în continuarea sentinței emise de Instanța din Foggia la data de 11 mai 2015, irevocabilă la data de 2 iunie 2017, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 624, 625 N.2, 61 N din C. pen. italian, cât și pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează. În cauză nu există garanții suficiente pentru a lua față de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura acuzațiilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare.

Instanța de control judiciar constată că durata totală a detenției persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv și nu este cauzată de lipsa de diligență a autorității de executare sau autorităților statului solicitant.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autoritățile din Italia, având în vedere și durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 20 august 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 20 august 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 august 2020.

Procesat de GGC - LM