ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 567/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13 din data de 10 martie 2020 a Curții de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A., deținut în Penitenciarul Vaslui, în executarea pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare, recunoscută și preluată spre executare prin Sentința penală nr. 17 din 04 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligată persoana condamnată să achite statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial pentru apărător din oficiu, în sumă de 156 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin cererea înregistrată la sub numărul x/45/2020 din 17 februarie 2020, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare și a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei din data de 4 martie 2019 și emiterea unui alt mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia Curții de Apel Torino, cu deducerea perioadei de arest la domiciliu efectuată în Italia, a perioadei de reținere și de arestare în prezenta cauză în vederea predării, precum și a perioadei deja executată de petent.

În susținerea cererii, persoana condamnată prin apărător ales a arătat că a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni (una comisă în aprilie în Bergamo, Italia și alta începând cu luna aprilie și până la finalul lunii iunie 2013 în Torino, Italia). Curtea de Apel Torino a modificat sentința pronunțată de tribunal prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare și 1500 euro amendă, reducând pedeapsa la 2 ani și 8 luni închisoare, pe care, în considerarea faptului că au fost săvârșite 2 infracțiuni, a majorat-o la pedeapsa de 3 ani și 5 luni, amenda penală fiind diminuată de la 1500 euro la 1000 euro.

S-a precizat că faptele au fost comise sub imperiul vechiul C. pen., în concurs de infracțiuni și a solicitat aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni, în virtutea vechiul C. pen. și stabilirea ca pedeapsă principală de executat a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare și înlăturarea pedepsei de 9 luni închisoare aplicată petentului, fără aplicarea unui spor de pedeapsă.

Curtea de apel a constatat că este nefondată contestația la executare formulată de A..

A fost reținut că, prin Sentința penală nr. 17 din 4 martie 2019 a Curții de Apel Iași, definitivă prin necontestare, în procedura executării mandatului european de arestare din 17 decembrie 2018 emis de procurorul General a Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino Italia, pentru executarea pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare, la care persoana solicitată A. a fost condamnată prin hotărârea penală nr. 219/2016, nr. 4111/2015 R.G. și 12442/2013 R.G.N.R., pronunțată de Tribunalul din Torino la data de 18.01.2016, modificată prin Sentința penală nr. 2239 Reg. Sent. din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, definitivă la 11 iulie 2017, pentru săvârșirea a două infracțiuni de exploatarea prostituției agravată prin violență, s-a respins sesizarea privind executarea mandatului european de arestare și, pe cale incidentală, s-a recunoscut hotărârea penală de condamnare pronunțată de Tribunalul din Torino modificată prin sentința pronunțată de Curtea de Apel din Torino și executarea pedepsei totale de 3 ani și 5 luni închisoare, într-un penitenciar din România.

Totodată, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, durata arestului la domiciliu de la data de 16 iunie 2013 la 10 octombrie 2013, inclusiv și durata reținerii și a arestării în vederea predării, de la 1 februarie 2019 la zi.

Prin sentința recunoscută, A. a fost condamnat pentru infracțiunea comisă la sfârșitul lunii aprilie până la 16 iunie 2013, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare majorată până la 3 ani și 5 luni închisoare pentru infracțiunea comisă în aprilie 2013, pedepsele fiind cumulate aritmetic conform legislației italiene.

Instanța română a menționat că tratamentul sancționator aplicat de instanța de condamnare italiană pentru pluralitatea infracțională comisă nu poate fi modificat în cadrul procedurii recunoașterii hotărârii penale străine, de instanța de executare și nici în procedura ulterioară recunoașterii, pe calea contestației la executare, întrucât în cazul conversiunii condamnării nu poate înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei de executat pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu cea a cumulului juridic prevăzut de C. pen. român, potrivit Deciziei nr. 23 din 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii.

Conform art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată, legea română guvernează executarea unei pedepse aplicată printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere și a preluării executării pedepsei. Per a contrario, s-a reținut că legea de executare aplicabilă este legea statului de condamnare.

Prin hotărârea de recunoaștere, s-a dedus perioada de arest la domiciliu executată de persoana condamnată în Italia, în cursul procedurii judiciare finalizate cu hotărârea de condamnare, precum și durata reținerii și arestării în vederea predării în cauza respectivă, în legătură cu punerea în executare a pedepsei la care a fost condamnat, considerându-se că nu există perioade de arestare care nu au fost deduse din pedeapsă.

Totodată, prin hotărârea penală de recunoaștere a hotărârii penale străine s-a analizat din perspectiva art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 modificată [respectiv art. 166 alin. (8) lit. b) din legea republicată] posibilitatea adaptării pedepsei, stabilindu-se că nu se depășesc limitele de pedeapsă prevăzute de legea română, conform regulilor de conversie a pedepsei prevăzute de textul de lege.

Astfel, s-a apreciat că este neîntemeiată contestația la executare formulată de persoana condamnată A. și, în temeiul art. 598 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A..

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25.05.2020, sub nr. x/2020.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că, la data de 18.09.2020, condamnatul A., aflat în stare de detenție, a formulat o cerere prin care a arătat că nu insistă în soluționarea contestației formulate.

Potrivit art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță, în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în 3 zile de la comunicare, iar dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare capitolului referitor la procedura la instanța de executare se aplică în mod corespunzător.

În aceste condiții, se reține că, potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal sau de parte prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

Aplicând aceste din urmă prevederi legale, în conformitate cu dispozițiile art. 597 alin. (8) C. proc. pen., se constată că, în cauză, condamnatul A., aflat în stare de deținere, și-a manifestat personal și în mod expres voința de a-și retrage calea de atac exercitată, declarația acestuia fiind consemnată de către administrația locului de deținere .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea contestației formulate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 13 din data de 10 martie 2020 a Curții de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 13 din data de 10 martie 2020 a Curții de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.

GGC - GV