ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1466/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1318 din 16 octombrie 2007 Tribunalul Prahova, secția civilă,

a respins contestația, precizată, formulată de contestatorii T.S., B.C., C.E.E.,

I.D., l.G., I.A.N., P.C.M. în contradictoriu cu intimatele Comuna Cărbunești

prin primar și Primăria Cărbunești, ca neîntemeiată

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit notificării din 30 octombrie 2001,

contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna

Carbunești, județul Prahova, având un teren de 7.800 mp, precum și plata unor

despăgubiri pentru imobilele situate în comuna Cărbunești, județul Prahova,

având un teren de 3.000 mp pe care s-a edificat o școală, construcții demolate

constând într-un corp de casă cu 10 camere, 2 holuri, baie, bucătărie, balcon,

cămară, un alt corp de casa cu 6 camere, 2 holuri, baie, bucătărie, cămară, 3

magazii, saivan de oi, 2 grajduri, o povarnă, cotețe pentru păsări, porci, gard

din fier forjat.

Prin dispoziția din 8 mai 2006 emisă

de intimată a fost respinsă această notificare, motivându-se că petenții nu au

făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului I.N.C. și nici că s-ar fi

preluat de la acest defunct abuziv imobilele solicitate.

Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001

stipulează că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989 se restituie în natură sau se acordă măsuri reparatorii prin

echivalent în cazul în care această restituire în natura nu este posibilă.

De asemenea, dispozițiile art. 2 lit.

i) din Legea nr. 10/2001 prevăd că prin imobile preluate în mod abuziv se

înțeleg și orice alte imobile preluate fără titlu valabil, fără respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără

temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale

administrației de stat.

Pe de altă parte, în baza art. 8 din

Legea nr. 10/2001 nu intra sub incidența acestei legi terenurile situate în

extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului

funciar.

Atât timp cat autorul petenților a

dobândit în timpul vieții și a figurat înscris la rolul agricol în perioada 1948

- 1950 cu suprafața totala de 7,50 ha situată în comuna Cărbunești,

suprafața preluata de către stat și asupra căreia moștenitorilor defunctului li

s-a reconstituit dreptul de proprietate este de 7,9 ha situat în comuna Cărbunești,

în baza legilor fondului funciar, înseamnă că petenților li s-a restituit în

natura întreaga suprafața de teren de 7,50 ha potrivit legilor fondului

funciar, caz în care aceștia nu mai au dreptul la restituirea în natură sau la

acordarea de despăgubiri pentru terenurile în litigiu de 5.767 mp și 1.841 mp.

Faptul că terenurile în litigiu ar fi

aparținut autorului contestatorilor, fiind unele și aceleași cu terenurile

descrise în testamentul din 4 decembrie 1946, nu înseamnă în mod automat că

petenții au dreptul la aceste terenuri în baza Legii nr. 10/2001, deoarece

aceste terenuri au făcut parte din suprafața totala de 7,50 ha cu care autorul

petenților a figurat înscris în registrele agricole în perioada 1948 - 1950,

preluate de către stat și de care s-a ținut seama la reconstituirea dreptului

de proprietate potrivit legilor fondului funciar, fiind incluse în suprafața

totala de 7,90 ha reconstituită în baza acestor legi, motiv pentru care

petenții nu mai au dreptul la restituirea în natură a acelorași terenuri

conform altei legi.

Pretenția contestatorilor privind

plata unor despăgubiri pentru construcțiile în litigiu pretinse că ar fi

aparținut autorului lor, în baza Legii nr. 10/2001, este neîntemeiată, întrucât

certificatul nr. 346/2001 vizează o altă persoană și anume I.I. și nicidecum pe

autorul contestatorilor I.C., existând modificări din „1" în „C" în

cuprinsul acestuia privind inițiala prenumelui, fără să fie certificate de

către organul emitent, caz în care acest certificat nu constituie o proba în

ceea ce privește deținerea de către autorul contestatorilor a unor construcții.

Mai mult chiar, nu există niciun act

la dosar, inclusiv testamentul din 4 decembrie 1946, care sa ateste dobândirea

de către autorul contestatorilor a unor construcții, declarațiile martorilor

audiați în cauză nefiind probe concludente în acest sens, mai ales că nu se

coroborează cu nici un act existent la dosar.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apd contestatoarea B.C., soluționat prin Decizia civilă nr. 104 din 15 mai 2009

pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, prin care s-a admis apelul și în consecințâ,

- s-a schimbat în tot sentința în

sensul că se admite contestația în parte,

- s-a anulat dispoziția din 08 mai 2006

enisă de Primăria comuna Cărbunești,

- s-a constatat dreptul contestatondui

de a beneficia de masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 4.798

mp. teren situat în comuna Cărbunești, respectiv despăgubiri bănești conform

legi speciale.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut următoarele:

Din certificatul din 03 mai 2001 și

adresa din 18 iulie 1991 emise de Arhivele Naționale ale României - Direcția

Județeană Prahova rezultă că autorul contestatorilor-numitul lanculescu

Constantin a figurat în registrul agricol din 1948 - 1951 cu o suprafață totala

a gospodăriei sale de 7,50 ha.

Prin titlul de proprietate din 2006 a

fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7 ha și 202

mp., astfel încât diferența până la 7,50 ha. teren avut în proprietate de

autorul contestatorilor este de 4.798 mp. teren.

Având în vedere faptul că Legea nr. 10/2001

are caracter de complinire în raport de legile reparatorii din domeniul

funciar, Curtea a constat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de această lege pentru suprafața de 4.798 mp. teren.

Față de concluziile raportului de

expertiză întocmit de expert G.E. la instanța de fond, în care se arată că

terenurile ce nu au fost reconstituite în baza legilor fondului funciar aparțin

domeniului public, iar terenul a făcut obiectul mai multor vânzări - cumpărări,

aparținând unor terțe persoane, precum și de disp. art. 2 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, s-a stabilit ca măsurile reparatorii să fie stabilite în echivalent,

respectiv despăgubiri bănești, conform Titlului VII din Legea 247/2005.

În ceea ce privește critica apelantei

în sensul că în mod greșit nu i-a fost constatat dreptul de a beneficia de

măsuri reparatorii și pentru construcțiile în litigiu, Curtea a constatat că în

mod corect instanța de fond a apreciat că certificatul din 2001 vizează o altă

persoană și anume l.I., și nicidecum autorul contestatorilor l.C., existând

modificări din „I" în „C" în cuprinsul acestuia privind inițiala

prenumelui.

Această situație a fost confirmată în

apel prin depunerea exemplarului nr. 2 al certificatului din 2001 în care este

trecut ca proprietar I.l., împrejurare față de care apelanta a renunțat în

ședință publică la acest înscris.

Referitor la critica apelantei în sensul

că nu i-a fost reconstituit întreaga suprafață de teren expropriată, de 16 ha.,

Curtea a constatat că aceasta este nefondată față de faptul că la dosar nu au

fost depuse înscrisuri și nu s-a făcut dovada că autorul contestatorilor ar fi

deținut această suprafață de teren.

Împotriva deciziei de apel a formulat

cerere de recurs reclamanta-pârâtă, în motivarea căreia s-au arătat

următoarele:

a) cu privire la teren:

Instanța i-a acordat despăgubiri

pentru o suprafață de 4.798 mp deși a solicitat o suprafață de 9.000 mp în

natură sau prin echivalent.

Nu s-au avut în vedere greșelile de

calcul din înscrisurile pe baza cărora s-a reținut o suprafață de 7,50 ha. Din

actul de partaj voluntar de ascendent rezultă că autorul petentei a primit mai

multe terenuri, dintre care două interesează pentru prezentul litigiu,

respectiv cel de 7,50 ha în „trei petice" și cel de 9.000 mp format din

„două petice". După cum rezultă din titlul de proprietate, din aceste

suprafețe de teren s-a reconstituit pe numele l.C. doar suprafața de 7 ha și

202 m.p.

Nu s-a lămurit în dosar regimul juridic

al terenului de 9.000 mp, respectiv dacă face parte din domeniul public sau

privat.

b) cu privire la construcții:

Nu s-a acordat nicio măsură

reparatorie pentru construcțiile ce au aparținut autorului său, situate pe

terenul de 9.000 mp, deși din probele administrate - înscrisuri și martori -

rezultă că acesta le-a deținut.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte

constată că acesta este nul, cu aplicarea art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., care prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Motivele de netemeinicie a hotărârii

de apel, cu referire la probele administrate și modul de interpretare a

acestora, nu constituie motive de nelegalitate și nu se circumscriu astfel

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În egală măsură, trebuie subliniat și

faptul că motivele de recurs trebuie să vizeze hotărârea de apel, respectiv

soluția pronunțată în cauză, iar acestea nu trebuie să se raporteze la elemente

străine de cele avute în vedere la judecarea cauzei.

În considerarea argumentelor arătate

mai sus, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de

reclamanta B.C. împotriva Deciziei nr. 104 din data de 15 mai 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 martie 2010.