ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă la data de 24 octombrie 2003, contestatorul A.D.G. în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei V., prin Primar și Primarul comunei V. a solicitat anularea dispoziției din 24 septembrie 2003 emisă de Primarul comunei V., prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a unui imobil compus din teren și construcție situat în comuna V., stabilindu-se despăgubiri echivalente în valoare de 792.694,160 RON. Prin sentința civilă nr. 484 din 10 mai 2004, Tribunalul Vâlcea a respins contestația și a obligat reclamantul să plătească pârâtei Primăria comunei V. suma de 5.000.000 ROL cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că autorul reclamantului a deținut în centrul comunei V. suprafața de 746 mp teren și o clădire compusă din 8 încăperi, folosite ca locuință. Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, pentru că proprietarul și-a stabilit domiciliul în Germania. Trecerea s-a realizat prin decizia din 18 august 1981, emisă de fostul Comitet executiv al Consiliului popular județean Vâlcea, iar în decizie s-a stabilit ca despăgubire suma de 35.000 RON pentru construcție.

Totodată, tribunalul a reținut că preluarea a fost abuzivă, conform art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001, în sensul că, deși preluarea s-a făcut cu titlu valabil în baza unui act normativ, Decretul nr. 223/1974 a fost el însuși abuziv față de reglementările internaționale la care România era parte semnatară în anul 1981. Dreptul reclamantului la măsuri reparatorii a fost recunoscut și de primar, prin decizia contestată, iar restituirea în natură nu este posibilă, pentru că după preluare construcția a fost demolată și „terenul a fost afectat atât construirii clădirii în care funcționează oficiul poștal, cât și unor spații de interes public, constând în trotuare pietonale și spații publice aferente funcționării Primăriei comunei V., situată în imediata vecinătate”.

De aceea, corect s-a stabilit de către primar dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent. R.T., Direcția de telecomunicații Vâlcea nu a edificat abuziv construcția pe teren, pentru a se aplica prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și pentru că imobilul este ocupat de o instituție publică sunt aplicabile prevederile art. 16 din lege. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 1916/A din 29 septembrie 2004 a respins apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe și l-a obligat pe apelant să plătească Primăriei comunei V. suma de 8.000.000 ROL cheltuieli de judecată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia din 9 noiembrie 2006 a admis recursul declarat de contestator și a casat decizia recurată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

În rejudecare, după casare, prin decizia nr. 59 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A.D.G. împotriva sentinței primei instanțe. Examinând actele de la dosar, inclusiv expertiza administrată în rejudecarea apelului, având în vedere și problemele de drept dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, atunci când pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat construcții noi, autorizate, așa cum este cazul în speță, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, ca afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent.

În speță, după construirea clădirii R.T., care ocupă 228 mp din terenul preluat abuziv de la autorul apelantului, nu mai există nicio porțiune de teren liberă, în sensul prevederilor textului de lege sus enunțat, întrucât diferența de teren de 212,09 mp este ocupată de trotuare pietonale, spațiu verde amenajat și trotuar acces la primărie, deci este afectat amenajărilor de utilitate publică a localității respective, așa încât în mod corect, prin decizia contestată s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului (teren și construcție) situat în comuna V., satul V., județul Vâlcea, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Împotriva acestei din urmă decizii a exercitat calea de atac a recursului contestatorul A.D.G., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de apel spre rejudecare pentru administrarea de probe noi.

Pentru termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2014, recurentul-contestator A.D.G. a depus cerere de renunțare la judecata recursului declarat în prezenta cauză, menționând datele de identificare și anexând cererii, o copie de pe pașaport. Având în vedere cererea formulată, în raport de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și în raport de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, văzând manifestarea de voință a recurentului-contestator A.D.G., în sensul renunțării la judecata recursului, Înalta Curte va lua act de cererea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de contestatorul A.D.G. împotriva deciziei nr. 59 din data de 28 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.