ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2014

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă la data de 24 octombrie 2003,

contestatorul A.D.G. în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei V., prin Primar

și Primarul comunei V. a solicitat anularea dispoziției din 24 septembrie 2003

emisă de Primarul comunei V., prin care i s-a respins cererea de restituire în

natură a unui imobil compus din teren și construcție situat în comuna V.,

stabilindu-se despăgubiri echivalente în valoare de 792.694,160 RON.

Prin sentința

civilă nr. 484 din 10 mai 2004, Tribunalul Vâlcea a respins contestația și a obligat

reclamantul să plătească pârâtei Primăria comunei V. suma de 5.000.000 ROL cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că autorul reclamantului a deținut în centrul

comunei V. suprafața de 746 mp teren și o clădire compusă din 8 încăperi, folosite

ca locuință.

Imobilul a fost

preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, pentru că proprietarul și-a stabilit

domiciliul în Germania. Trecerea s-a realizat prin decizia din 18 august 1981, emisă

de fostul Comitet executiv al Consiliului popular județean Vâlcea, iar în decizie

s-a stabilit ca despăgubire suma de 35.000 RON pentru construcție.

Totodată, tribunalul

a reținut că preluarea a fost abuzivă, conform art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea

nr. 10/2001, în sensul că, deși preluarea s-a făcut cu titlu valabil în baza unui

act normativ, Decretul nr. 223/1974 a fost el însuși abuziv față de reglementările

internaționale la care România era parte semnatară în anul 1981. Dreptul reclamantului

la măsuri reparatorii a fost recunoscut și de primar, prin decizia contestată, iar

restituirea în natură nu este posibilă, pentru că după preluare construcția a fost

demolată și „terenul a fost afectat atât construirii clădirii în care funcționează

oficiul poștal, cât și unor spații de interes public, constând în trotuare pietonale

și spații publice aferente funcționării Primăriei comunei V., situată în imediata

vecinătate”. De aceea, corect s-a stabilit de către primar dreptul reclamantului

la măsuri reparatorii în echivalent.

R.T., Direcția

de telecomunicații Vâlcea nu a edificat abuziv construcția pe teren, pentru a se

aplica prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și pentru că imobilul

este ocupat de o instituție publică sunt aplicabile prevederile art. 16 din lege.

Curtea de Apel

Pitești, prin decizia civilă nr. 1916/A din 29 septembrie 2004 a respins apelul

declarat de contestator împotriva acestei sentințe și l-a obligat pe apelant să

plătească Primăriei comunei V. suma de 8.000.000 ROL cheltuieli de judecată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia

din 9 noiembrie 2006 a admis recursul declarat de contestator și a casat decizia

recurată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

În rejudecare,

după casare, prin decizia nr. 59 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A.D.G. împotriva

sentinței primei instanțe.

Examinând actele

de la dosar, inclusiv expertiza administrată în rejudecarea apelului, având în vedere

și problemele de drept dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia

soluționării recursului, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, atunci când pe terenurile pe

care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat construcții noi,

autorizate, așa cum este cazul în speță, persoana îndreptățită va obține restituirea

în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții

noi, ca afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent.

În speță, după

construirea clădirii R.T., care ocupă 228 mp din terenul preluat abuziv de la autorul

apelantului, nu mai există nicio porțiune de teren liberă, în sensul prevederilor

textului de lege sus enunțat, întrucât diferența de teren de 212,09 mp este ocupată

de trotuare pietonale, spațiu verde amenajat și trotuar acces la primărie, deci

este afectat amenajărilor de utilitate publică a localității respective, așa încât

în mod corect, prin decizia contestată s-a respins cererea de restituire în natură

a imobilului (teren și construcție) situat în comuna V., satul V., județul Vâlcea,

propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva acestei

din urmă decizii a exercitat calea de atac a recursului contestatorul A.D.G., solicitând

casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de apel spre rejudecare pentru

administrarea de probe noi.

Pentru termenul

de judecată din data de 21 ianuarie 2014, recurentul-contestator A.D.G. a depus

cerere de renunțare la judecata recursului declarat în prezenta cauză, menționând

datele de identificare și anexând cererii, o copie de pe pașaport.

Având în vedere

cererea formulată, în raport de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cu

care reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie

prin cerere scrisă și în raport de principiul disponibilității care guvernează procesul

civil, văzând manifestarea de voință a recurentului-contestator A.D.G., în sensul

renunțării la judecata recursului, Înalta Curte va lua act de cererea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea

la judecata recursului declarat de contestatorul A.D.G. împotriva deciziei nr. 59

din data de 28 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.