ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1064/2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar, a prevederilor contractuale regăsite în Anexa 1 la punctul 5 cu conținutul indicat în Anexa 1 la punctul 5 clauze inserate în contractele de credit și să se dispună eliminarea acestora; pârâta să fie obligată la înghețarea/stabilizarea cursului valutar aplicat ratelor lunare încasate de către bancă pentru restituirea împrumutului la valoarea cursului indicat în Anexa 1 punctul 3 ca efect al constatării ca abuzivă a clauzei de risc valutar, prin adaptarea contractelor și la restituirea diferențelor încasate peste cursul valutar de la momentul semnării contractului, ca efect al constatării nulității

Prin Sentința civilă nr. 3659/12.10.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale în ceea ce privește o parte dintre reclamanții, titulari ai cererii de chemare în judecată colective înregistrate, a declinat în favoarea Judecătoriei sector 2 București competența de soluționare a acestei cereri și a dispus formarea a câte unui nou dosar pentru fiecare dintre contractele având ca titulari pe unii din reclamanții din Dosarul nr. x/2017.

Cauza privind pe reclamanții B. și C. a fost înregistrată la data de 12.10.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2017.

Prin Sentința nr. 4323/17.11.207 Tribunalul București a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe la data de 22.05.2018 au declarat apel reclamanții, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 12.06.2018.

Prin Decizia nr. 2050 din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.A. și E. S.A a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți B.- în contradictoriu cu intimatele-pârâte E. S.A. prin reprezentant A. S.A., S.C. A. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 4323/17.11.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții-reclamanți C. și B., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin adresa emisă la 21 martie 2019, instanța le-a pus în vedere recurenților să depună la dosar traducerea în limba greacă a motivelor de recurs și a adresei de comunicare, spre a fi comunicate intimatei E. S.A. în Grecia.

Constatând că recurenții nu s-au conformat dispozițiilor stabilite de instanță prin adresa emisă la 21 martie 2019, în sensul că nu au înaintat la dosar traducerea în limba greacă a motivelor de recurs și a adresei de comunicare spre a fi comunicată intimatei E. S.A. în Grecia., prin încheierea din 9 mai 2020 a fost suspendată judecata recursului în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din data de 7.05.2020 instanța a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

La termenul din 18 iunie 2020, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 9 noiembrie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță se constată că părțile, ulterior suspendării judecării recursului, măsură dispusă la data de 9 mai 2019, nu au mai săvârșit niciun act de procedură prin care să determine continuarea procesului, cauza rămânând în nelucrare peste termenul de 6 luni reglementat de lege pentru intervenirea perimării.

În raport de considerentele reținute, având în vedere ca au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenții-reclamanți C. și B. împotriva Deciziei nr. 2050 din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.A. și E. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenții-reclamanți C. și B. împotriva Deciziei nr. 2050 din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.A. și E. S.A.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2020.

GGC - NN