ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3847/2013

Asupra contestației în anulare de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost

transmisă prin fax, la 12 aprilie 2013, și înregistrată, sub nr. 2391/1/2013,

cererea de contestație în anulare formulată contestatoarea P.M.S. împotriva

deciziei penale nr. 921 din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9506/63/2010.

În motivarea scrisă a căii de atac (filele 2-3),

contestatoarea a solicitat admiterea cererii de contestație în anulare,

desființarea deciziei penale nr. 921 din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, și rejudecarea recursului, întrucât

procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, în cauză fiind

incidente prevederile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a mai arătat că,

în cursul anului 2009, a fost audiată de către organele de poliție iar apoi nu

a mai fost citată în cauză și că și-a schimbat domiciliul la dosar existând

dovezi în acest sens.

Înalta Curte, analizând cererea de contestație în

anulare în raport cu motivul invocat dar și în raport cu actele și lucrările

din dosar, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de

atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi,

fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de

procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute

de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula,

contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor

judecătorești definitive.

Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestației

în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o

posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care

trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a

judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1)

lit. f)-i)

1

, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două

hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea

cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar

ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen.,

contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a)-c) si e) C.

proc. pen. este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia,

astfel că, înainte de a se pronunța asupra fondului cererii de contestație,

instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a acesteia.

Înalta Curte, analizând cererea de fată, constată că motivul

cererii de contestație în anulare indicat de contestator - cel prevăzut de art.

386 lit. a) C. proc. pen. „când procedura de citare a părții pentru termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii

”

- nu este incident în cauză.

Conform actelor de la dosar, în Dosarul nr. 9506/63/2010

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care s-a pronunțat

decizia contestată, numita P.M.S. a avut calitatea de parte vătămată.

La primul termen de judecată,4 februarie 2013, partea

vătămată P.M.S., deși legal citată, a lipsit, iar apărătorul ales al

recurentului inculpat B.A.C. a depus la dosar motive de recurs și două

declarații pe proprie răspundere din partea numitelor Z.S. și P.M.S. - însăși

partea vătămată (fila 190)- declarații datate 15 noiembrie 2012 în fața unui

notar din Germania, instanța luând act de aceste înscrisuri (Încheiere 4

februarie 2013, fila 214-215).

Pentru cel de al doilea termen de judecată - 4 martie

2013, partea vătămată P.M.S. a fost citată la adresele cunoscute, inclusiv prin

afișare la ușa Consiliului Local Băilești, județul Craiova, aceasta lipsind

fiind însă reprezentată de apărător desemnat din oficiu, avocat Z.C. (împuternicire

avocațială fila 253); la acest termen cauza a fost luată în dezbateri,

pronunțarea soluției fiind amânată la 18 martie 2013.

Față de cele expuse, concluzia care se impune este că

citarea părții vătămate (contestatoarea) P.M.S. pentru termenul la care s-a

judecat cauza de către instanța de recurs - 4 martie 2013-a fost legal

îndeplinită, aceasta având cunoștință de existența dosarului încă din data de

15 noiembrie 2012, când s-a prezentat la notar pentru a da declarație, iar

prezența sa .personal, în fața instanței de recurs nu era obligatorie, aceasta

fiind reprezentată de apărător desemnat din oficiu.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă,

cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea P.M.S. împotriva

deciziei penale nr. 921 din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9506/63/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în

anulare formulată de contestatoarea P.M.S. împotriva deciziei penale nr. 921

din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 9506/63/2010.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.