ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2129/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2129/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 151/2012

pronunțată de Tribunalul Sibiu

s-a

dispus respingerea cererii de schimbare de încadrare juridică din trei

infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o

singură infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art.75 lit. a) , art.

41, 42 C. pen. și cu art. 37 lit. b) C. pen.

S-au reținut la încadrarea juridică a

infracțiunilor deduse judecății art. 37 lit. b) C. pen. și art. 18 din Legea

nr. 508/2004.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și cu

reținerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat inculpatul F.E., la o

pedeapsă de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire grup organizat nestructurat.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen. și cu reținerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 5 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în dauna SC V.F.S.I.R.I.F.N. SA.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă

complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen. și cu reținerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în dauna SC

F.L.I.N.T.I.F.N. SA.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă

complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen. și cu reținerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în dauna SC

F.L.I.N.T.I.F.N. SA.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a)

teza a III-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă

complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 5 ani închisoare,

6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului F.E.,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare

sporită la 8 ani închisoare; s-au contopit pedepsele complementare de 2 ani, 3

ani și 2 ani de interzicere a drepturilor civile urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani a interzicerii drepturilor

civile prev. de art. 64 lit. a) teza a III-a, lit. b) și lit. c) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpatului F.E., iar în baza art. 88 C. pen. a

fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data

de 8 iunie 2012 la zi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998 și următoarele din C. civ., s-au admis acțiunile civile

așa cum au fost formulate și în consecință a fost obligat inculpatul să

plătească cu titlu de despăgubiri civile: - către partea civilă SC

V.F.S.I.R.I.F.N. SA reprezentată de SCA - Ț.Z. cu sediul în București, Șos.

Nicolae Titulescu, A.H., intrarea de vest, etaj 8, sector 1 suma de

1.757.396,21 lei; - către partea civilă SC F.L.R.I.F.N. SA cu sediul pentru

comunicarea actelor de procedură în București str. Banul Andronache, Partea A,

etaj 1 sector 1 suma de 4.838.726 lei (reprezentând capital neachitat din

contractul de leasing din 10 iunie 2008), cu penalități la data plății precum

și suma de 2.178.533 lei (reprezentând capital neachitat din contractul de

leasing din 10 iunie 2008) cu penalități la data plății.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.800 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare din care suma de 600 lei reprezentând onorariu avocat din

oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Alba Iulia s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.C. zis „D.

”

; A.A.A.; H.E.; D.P. zis „P.”; M.A.; L.G.N.

Instanța de fond a reținut că în vara

anului 2009, lunile iulie-august, inculpații R.C., A.A.A., F.E. și D.P.,

persoane care nu aveau o sursă constantă și legală de venit, au luat rezoluția

infracțională de a se constitui într-o grupare infracțională, având ca scop

obținerea ilegală de venituri prin săvârșirea de infracțiuni.

Pentru realizarea acestui scop

infracțional erau preluate prin cesiune societăți comerciale care utilizau

autovehicule în leasing (autobasculante, malaxoare pentru beton - „cife”, pompe

pentru beton etc.) și care societăți prezentau datorii către diverse persoane

fizice și/sau juridice, în special către firmele de leasing proprietare a

utilajelor astfel deținute. Aceste societăți erau identificate, fie personal de

către membrii grupării (fie prin intermediul altor persoane) și erau preluate

ulterior de la asociații inițiali, prin cesiune și trecute pe numele unor.

persoane sărace, fără loc de muncă, fără o ocupație constantă și fără venituri,

așa cum este și inculpatul F.E.

Tot pentru a-i scăpa de datorii pe

administratorii de drept și contra unor sume de bani, inculpatul F.E. a preluat

singur, sau împreună cu alte persoane (spre exemplu cu C.D. cu care este

coinculpat în alt dosar) și alte șase societăți comerciale cum sunt: SC B.T.

SRL, SC N.E. SRL, SC C.G. SRL, SC G.S. SRL, SC G. SRL, SC L. SRL, dar care nu

fac obiectul cauzei.

Inculpatul F.E. nu urma să

administreze efectiv societățile preluate, fiind folosit de către ceilalți

membrii ai grupării, pentru preluarea datoriilor și pentru a obține beneficii

materiale mari prin acțiuni ce reprezentau practic scopul infracțional al

constituirii acestei grupări.

Toate aceste activități infracționale,

(identificarea firmelor utilizatoare ale utilajelor și autovehiculelor luate în

leasing, preluarea acestor societăți prin cesiune, primirea autovehiculelor de

la utilizatori și transportul acestora în Bulgaria, în baza unor acte false,

precum și vinderea lor ilegală, în țări ca Siria și Irak), reprezentau scopul

real al membrilor grupării, principalele beneficii fiind realizate de

inculpații A.A.A. și R.C.. A.A.A. este finanțatorul și beneficiarul principal

al acestor operațiuni ilicite, existând

însă indicii că sumele de

bani folosite proveneau și de la fratele acestuia M., fără însă ca acesta să

fie trimis în judecată până la acest moment.

Inculpatul D.P. a fost folosit de

inculpații R.C. și A.A.A., pentru identificarea inculpatului F.E., pentru

pregătirea și determinarea acestuia în vederea săvârșirii faptelor, respectiv:

îmbrăcarea acestuia pentru preluarea firmei SC B.S.C. SRL, cu haine mai bune

pentru a fi prezentabil, promisiunea și oferirea unor sume de bani, transportul

repetat la București pentru a se întâlni cu inculpații R.C. și A.A.A.,

însoțirea inculpatului F.E. la discuțiile purtate cu. inculpații M.A. și L.G.,

asociații SC B.S.C. SRL, etc.

Întrucât mașinile achiziționate, nu

erau dobândite în proprietate de către membrii grupării, fiind luate în leasing

acestea nu puteau fi înmatriculate pe numele lor, actele originale de

proprietate fiind întocmite pe numele proprietarilor de drept, respectiv al

firmelor de leasing. Astfel, pentru că din România nu putea fi trecută legal

peste graniță o mașină care nu era condusă de proprietarul său de drept, sau de

un reprezentant împuternicit al acestuia, membrii grupării au obținut

împuterniciri false, provenind aparent de la firmele de leasing și întocmite în

fals pe numele șoferilor care urmau să conducă mașinile peste graniță,

împuterniciri care erau însoțite uneori pentru a da o mai mare credibilitate și

de contracte de muncă fictive.

Deoarece pentru accesul în Turcia și

ulterior spre țările arabe, era necesară pentru cetățenii români obținerea unei

vize de intrare, șoferii transportau mașinile până într-o parcare situată în

Bulgaria, la granița cu Turcia, unde M. - fratele lui A., le prelua. Din acest

loc, mașinile erau conduse de șoferii turci sau arabi, aduși de M., care nu

aveau nevoie de viză pentru intrarea în Turcia și autovehiculele erau

transportate în zona liberă Damasc.

Șoferii identificați și folosiți de

membrii grupării pe teritoriul țării, până în Bulgaria, au fost martorii N.G.S.,

U.I. și P.I.I. (identificați de inc. R.C. zis D.), și respectiv martorii I.G., D.I.,

D.T. și D.M. (identificați de A.A.A.).

Conducătorii auto N.G.S. și P.I.I., au

înțeles ce fapte penale săvârșeau inculpații și au acționat în continuare,

fiind la dispoziția inculpaților R.C.. și A.A.A., sprijinind grupurile

infracționale ulterioare  constituite de

aceștia. Astfel, martorii

N.G.S. și P.I.I. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor fapte

ulterioare, de același gen, comise împreună cu R.C., A.A.A., H.S., frații G. și

alte persoane, prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia

nr. 97/D/P/2010.

Inculpații R.C. și ,A.A.A., au fost

trimiși în judecată împreună cu alte persoane, cu care au format un alt grup

infracțional, respectiv împreună cu G.C., D.V., H.S., ș.a., grup constituit

pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, dar prin utilizarea unor metode

infracționale mai extinse și adaptate la o scară mult mai mare. Practic,

faptele reținute în prezenta cauză, săvârșite împreună cu F.E. și D.P., sunt

primele infracțiuni de acest gen, comise într-o ordine cronologică.

La începutul lunii august 2009,

inculpații F.E., D.P., R.C. și A.A.A., au stabilit în mod repetat, legături

infracționale cu inculpații L.G. și M.A., administratori ai SC B.S.C. SRL

București, împreună cu care au indus în eroare firmele de leasing SC

V.F.S.I.R.I.F.N. SA și SC F.L.R.I. SA, de la care SC B.S.C. SRL prin inculpații

L.G. și M.A. au obținut finanțare anterior pentru a utiliza în leasing un număr

de 7 autovehicule (3 autobasculante 8x4, 2 malaxoare pentru beton - cife și 2

pompe pentru beton).

Astfel, inculpații R.C. și A.A.A., au

luat în mod repetat legătura cu inc. M.A. căruia i-au propus să-i cumpere cele

7 (șapte) autovehicule, pentru suma de 220.000 euro. Inculpații M.A. și L.G.,

în calitate de administratori ai SC B.S.C. SRL, au achiziționat anterior, în

sistem leasing următoarele utilaje:

- în martie 2008, de la SC

V.F.S.I.R.I.F.N. SA, prin încheierea contractului de finanțare în leasing din

03.03.2008, un număr de 5 autovehicule marca „V.

”

,

respectiv 2 malaxoare pentru beton - cife, cu numerele de înmatriculare X și 3

autobasculante 8x4 cu nr. de înmatriculare X;

- în iunie 2008, de la SC F.L.R.I. SA,

prin încheierea contractului de finanțare în leasing din 10 iunie 2008, un

număr de 2 autovehicule - pompe pentru beton, una marca „Volvo" și una

marca „R.”, cu numerele de înmatriculare X;

- în iunie 2008, de la SC F.L. SA,

prin încheierea contractului de finanțare în leasing nr. 10 iunie 2008, o

stație pentru beton marca „A.”.

Inculpații R.C. și A.A.A. au cumpărat

prin intermediul inculpatului F.E. de la inculpații L.G. și M.A. - administratori

ai SC B.S.C. SRL, doar cele 7 autovehicule luate în leasing de la părțile

civile, pentru suma totală de 220.000 euro, valoare redusă prin raportare la

valoarea de piață a bunurilor, urmând ca ulterior scoaterii din tară a

acestora, în tarile arabe prin Bulgaria și Turcia, inculpații L.G. și M.A. să

cesioneze SC B.S.C. SRL, către inculpatul F.E.

Inculpatul F.E., a fost identificat și

recrutat de inculpatul D.P. și de martorii C.D. și G.I., care la solicitarea

inc. R.C., a fost dus în repetate rânduri la București în vederea preluării SC

B.S.C. SRL prin cesiune; inculpatul D.P. l-a însoțit pe inculpatul F.E. în 11

august 2009 și 24 august 2009 la întâlnirile cu reprezentanții societății ce

urma a fi preluate, când au fost semnate cesiunea și celelalte acte necesare în

fața notarului. Inculpatul D.P. a vorbit în locul inculpatului F.E. cu

reprezentanții firmei și a primit suma de 3.000 euro alături de F.E. pentru

preluarea SC B.S.C. SRL. Inculpatul F.E. a primit 750 euro, diferența fiind

încasată de D.P., C.D. și G.I.

Instanța a reținut că inculpatul F.E.

s-a asociat cu inculpații D.P., R.C. și cu inculpații L.G. și M.A. și fiind de

acord cu primirea unei sume de bani (750 euro) a semnat nereal că va prelua

firma SC B.S.C. SRL, deși a înțeles și a cunoscut că pentru banii încasați urma

să preia doar datoriile acestei firme. A realizat că momentul cesionării firmei

SC B.S.C. SRL pe această societate erau mai multe mașini luate în leasing și cu

toate că inculpatul L.G.N. i-a atenționat pe inculpații R.C., D.P., A.A.A. că

nu trebuie să scoată din țară aceste mașini, a fost de acord cu inducerea în

eroare a părților civile și a semnat actele de preluare a datoriilor societății

administrate de cei doi inculpați M.A. și L.G.N., precum și de preluare a

tuturor vehiculelor și utilajelor din contractele de leasing din 10 iunie 2008

aparținând SC F.L. SRL România precum și pe cele aparținând SC V.F.I.N.T. SRL

România, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar semnate de inculpat.

Actele de cesiune au fost semnate la

data de 11 august 2009, iar utilajele și vehiculele au fost predate de

inculpații L.G.N. și M.A. la data de 6 august 2009; la data de 7 august 2009

s-a încercat de inculpații R.C. și A.A.A. să fie scoase din țară cele 7

vehicule prin vama Giurgiu, utilizând pe conducătorii auto audiați în calitate

de martori în dosar (N.G., I.G., U.I., D.M., D.T., P.I.).

A rezultat din probele de la dosar că

la data de 7 august 2009 s-a încheiat un proces verbal încheiat de organele

Poliției de Frontieră Giurgiu, din care reiese că cele 7 autovehicule

aparținând SC B.S.C. SRL au fost prezentate la punctul de frontieră Giurgiu

pentru a fi scoase din țară cu documente false, respectiv cu împuterniciri

false din partea firmelor de leasing, întocmite pe numele șoferilor Rezultă din

adresa SC V.F.S.I.R.I.F.N. SA din octombrie 2009, că societate nu a emis

împuterniciri pentru ieșirea din țară a acestor autovehicule.

A constatat instanța că probele aduse

de procuror și evidențiate în prezenta hotărâre în preambulul său, au făcut

dovada vinovăției inculpatului F.E., pentru toate infracțiunile comise și

pentru care a fost trimis în judecată.

La termenul din 28 decembrie 2012,

inculpatul F.E. a dat declarație în fața instanței a susținut că își însușește

întregul material de urmărire penală, că menține declarațiile date anterior în

cauză și dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen.

Față de susținerile acestuia,

constatând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen. instanța a admis cererea inculpatului și a dispus judecarea acestuia

conform procedurii simplificate prevăzută de nr. Legea nr. 202/2010, procedând

la disjungerea cauzei în ceea ce-i privește pe ceilalți coinculpați din dosar.

S-a acordat termen în cauza disjunsă pentru 21 ianuarie 2013, și s-a procedat la

judecarea cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul F.E. în procedură

simplificată.

S-au reținut la încadrarea juridică a

faptelor dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât acesta, față de data

ultimei sale condamnări la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare prin

sentința penală nr. 159 din 21 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin

decizia penală nr. 278/A/2006 a Curții de Apel Alba Iulia și data punerii sale

efective în libertate (11 martie 2009) restul rămas neexecutat de 479 zile din

pedeapsa aplicată, s-a împlinit până la data săvârșirii prezentelor

infracțiuni. Așa fiind, se vor reține prevederile art. 37 lit. b) C. pen. la

încadrarea juridică a faptelor, alături de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004

( privind reducerea la

jumătate a pedepsei aplicate) și

alături de cauza de reducere a limitelor pedepsei astfel reduse cu 1/4 potrivit

art. 320

1

C. proc. pen. (privind recunoașterea vinovăției).

Deși instanța din oficiu a pus în

discuția părților conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a infracțiunilor de înșelăciune comise de către inculpatul F.E. (din

trei infracțiuni distincte de înșelăciune, aflate în concurs real prev. de art.

215 al. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.)

într-o singură infracțiune continuată de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., avându-se în

vedere că inculpatul nu le-a săvârșit la intervale de timp diferite, ci având

reprezentarea existenței celor două părți vătămate distincte și fiind săvârșite

faptele de înșelăciune înainte de a fi condamnat pentru, vreuna din ele, se vor

reține acestea ,ca fiind comise în condițiile concursului de infracțiuni și nu

a unei infracțiuni continuate cu consecința respingerii cererii de schimbare a

încadrării juridice; formulate.

Instanța nu a reținut la încadrarea

juridică a infracțiunilor de înșelăciune săvârșite de către inculpatul F.E.

nici dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. (săvârșirea faptei de trei sau mai

multe persoane împreună) această agravantă fiind absorbită în condițiile

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în grup organizat nestructurat cu

coinculpații din dosar (art. 8 din Legea nr. 39/2003), astfel că o dublă

agravare și incriminare nu se impune.

Faptele inculpatului F.E., care

alături de coinculpații R.C., A.A.A., D.P., M.A. și L.G., au constituit o

grupare infracțională în vederea comiterii de infracțiuni - înșelăciuni cu

consecințe deosebit de grave, au întrunit elementele constitutive ale

infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional nestructurat, prev. de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 320

1

C. proc. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004;

Faptele inculpatului F.E., alături de coinculpații

R.C., A.A.A., D.P. M.A. și L.G., de a induce în eroare SC V.F.S.R.I.F.N. SA, cu

prilejul executării contractului de leasing financiar încheiat pentru cele 5

autovehicule marca V. (2 malaxoare pentru beton - cifre și 3 - autobasculante

8x4), prin preluarea acestora la pachet și la prețuri situate mult sub nivelul

pieții, alături de membrii grupării și asociații SC B.S.C. SRL, cauzând cu

intenție prejudicii SC V.F.S.R.I.F.N. SA de peste 200.000 lei, respectiv

1.757.396,21 lei, întrunește elementele

constitutive ale

infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe' deosebit de grave,

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., 320

1

C. proc. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004;

Faptele inculpatului F.E., alături de

coinculpații R.C., A.A.A., D.P. M.A. și L.G., de a induce în eroare SC F.L.I.I.F.N.

SA, cu prilejul executării contractelor de leasing financiar x/2008 încheiate

pentru cele 2 autopompe pentru beton și a stației de betoane, prin preluarea

acestora la prețuri sub nivelul pieții, alături de membrii grupării, de la

asociații SC B.S.C. SRL, prin prezentarea ca adevărată a unei cesiuni fictive

cu privire doar la pasivele firmei utilizatoare pe care o administrau

asociații, cauzând astfel cu intenție prejudicii SC F.L.I.I.F.N. SA de peste

200.000 lei, (de 4.838.726 lei și respectiv de 2.178.533 lei), au întrunit

elementele constitutive a două infracțiuni de înșelăciune în convenții cu

consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului F.E., instanța a avut in vedere: atitudinea sinceră a

inculpatului, antecedente penale (a fost condamnat la mai multe pedepse

privative de libertate, dintre care una de 3 ani și 6 luni, prin D.P. nr. 278/

A din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru săvârșirea unor

infracțiuni de tâlhărie, a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor

infracțiuni și s-a pus în mișcarea acțiunea penală față de el pentru săvârșirea

unor infracțiuni de înșelăciune), atitudinea de regret a faptelor comise,

criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.52 și 72 C. pen.,

limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită,reduse conform art. 18 din Legea

nr. 508/2004 și art. 320

1

C. proc. pen. modul și mijloacele de

săvârșire a faptei (împreună cu mai multe persoane au indus în eroare firmele

de leasing), scopul urmărit de inculpat (obținerea de beneficii materiale

ilegale) precum și rezultatul produs (prejudicierea părților civile).

Împotriva hotărârii pronunțate de

prima instanță au declarat apel

D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Sibiu criticând-o sub aspectul laturii civile, susținând că

în cauză sunt incidente disp. art. 320

1

alin. (5) C proc. pen.,

impunându-se disjungerea cauzei și administrarea de probe în fața instanței

pentru justa soluționare a laturii civile și inculpatul F.E. care a criticat-o

sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei

aplicate, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr.43/ A din 26

februarie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a admis

apelul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe

lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu

împotriva sentinței penale nr. 151/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul

nr. 9484/85/2012.

A desființat sentința penală atacată,

numai sub aspectul laturii civile, și procedând la o nouă judecată în aceste limite,

în temeiul art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. a dispus disjungerea

acțiunii civile și a menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

A respins ca nefondat apelul declarat

de inculpatul F.E. împotriva sentinței penale nr. 151/2012 pronunțată de

Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 9484/85/2012.

S-a computat din durata pedepsei

aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 08 iunie 2012 la 26

februarie 2013 și în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului F.E.

S-a reținut că judecata în primă

instanță a avut loc în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C.

pr. pen., inculpatul F.E. declarând personal că recunoaște săvârșirea faptelor

reținute în actul de sesizare al instanție și solicitând ca judecata să se facă

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a

însușit.

Din probele administrate în cursul

urmării penale rezultă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost

săvârșite de inculpat.

Raportat la starea de fapt a reținut

că instanța de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptelor și o

judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.

Raportat la modul și mijloacele de

săvârșire a faptelor, împreună cu mai multe persoane, prejudiciile cauzate,

împrejurarea că faptele au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, nu

se impune reducerea pedepselor stabilite și reținerea circumstanțelor atenuante

în favoarea inculpatului cu atât mai mult cu cât a beneficiat de reducerea la

jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Apelul parchetului s-a apreciat că

este întemeiat deoarece pentru soluționarea acțiunii civile se impune

administrarea de probe în fața instanței și, pe cale de consecință, se impune

disjungerea acțiunii civile în condițiile art. 320

1

alin. (5) C. proc.

pen.

În condițiile în care inculpatul F.E.

alături de inculpații R.C., A.A.A., A.P., M.A. și L.G. sunt acuzați de

constituirea unui grup infracțional destructurat, care a fost format în scopul

inducerii în eroare a SC V.F.S.R.I.F.N. SA și SC F.L.I.N.T.I.F.N. SA cu ocazia

executării unor contracte de leasig financiar, este necesară administrarea de

probe sub aspectul laturii civile, pentru a stabili existența răspunderii

civile delictuale, vinovăția și solidaritatea coinculpaților, simpla

recunoaștere e a unui inculpat nefiind suficientă pentru înlăturarea

răspunderii civile delictuale a celorlalți coinculpați.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs

inculpatul F.E.,

solicitând reducerea pedepsei prin raportare la faptele săvârșite, circumstanțele

personale si participația sa infracțională.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul F.E. este

nefondat.

Critica adusă de inculpat cu privire

la individualizarea pedepsei, aceasta nu mai poate fi analizată prin prisma

cazului de casare prevăzut de art.385

9

pct.14 C. proc. pen.

Prin modificările aduse Codului de

procedură penală prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15

februarie 2013, legiuitorul a înlăturat din cazurile de casare, situațiile în

care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, astfel încât, după

modificările menționate, temeiul de casare prevăzut de art.385

9

pct.14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, critica privind

individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de

art.385

9

pct.14 C. proc. pen., din actuala reglementare, este

nefondată.

În consecință, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul F.E.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa

aplicată inculpatului F.E. se va deduce timpul reținerii și arestării

preventive de la 8 iunie 2012 la 18 iunie 2013.

Văzând și dispozițiile art.192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.E. împotriva deciziei penale nr. 43/ A din 26

februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 08 iunie 2012 la

18 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință, publică, azi,

18 iunie 2013.