ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 20.11.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate,

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 845 din 10 martie 2017, Curtea de Apel București a admis, în parte, cererea de chemare în judecată și a anulat Adresa CNAS nr. x/21.09.2015 și Adresa CNAS nr. x/30.07.2015 eferente contribuției clawback din trimestrul II 2015.

A admis excepția rămânerii fără obiect a capătului al doilea de cerere și a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.

A redus cuantumul onorariului avocațial solicitat de reclamantă de la 24.719,83 RON la 8.000 RON și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.303,34 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru, cheltuieli fotocopiere și servicii poștale.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs reclamanta A. S.A. și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

2.1. Reclamanta S.C. A. S.A. și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea, în parte, a sentinței recurate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în legătură cu pregătirea, susținerea și soluționarea cererii de chemare în judecată, în cuantum de 24.719,83 RON.

A apreciat recurenta-reclamantă că în mod greșit prima instanță a redus cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial, această soluție fiind rezultatul greșitei interpretări și aplicări a prevederilor ce reglementează regimul juridic al cheltuielilor de judecată, respectiv art. 452 și art. 453 C. proc. civ.

Astfel, instanța nu a oferit rațiunea pentru care, bazat pe admiterea în parte a acțiunii, a decis să cenzureze la mai puțin de 1/3 cheltuielile pe care le-a suportat cu litigiul, mai exact în legătură cu onorariul avocațial, cheltuieli a căror existență și întindere au fost dovedite.

2.2. Recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Referitor la reținerile instanței privind faptul că valoarea consumului de medicamente este afectată de erori privind includerea eronată în listă a unor medicamente, a arătat că, între data achiziției medicamentului de către deținătorii de autorizații de procurare/comercializare, deținere/manipulare, livrare, facturare, import paralel, pe de o parte, și, ulterior, de către furnizorii de servicii medicale/furnizorii de medicamente, pe de altă parte, și data de eliberare către pacient (consum) există un decalaj important de timp.

În aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 400/2014, CNAS a transmis în format electronic fiecărui deținător de autorizație de punere pe piață-DAPP procentul "p" și valoarea aferentă consumului centralizat la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschi, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate-FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, cu referire la medicamentele pentru care datorează contribuția trimestrială.

Conform art. 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 927/2011, casele de asigurări de sănătate validează raportarea farmaciilor, raportul unităților sanitare cu paturi și raportul centrelor de dializă pentru consumul de medicamente. Astfel, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza acestor raportări, datele comunicate reclamantei și puse la dispoziția instanței fiind raportări efectuate de furnizorii de servicii existente în Sistemul Informatic Unic Integrat-SIUI.

Codurile CIM reținute de prima instanță a fi fost incluse eronat în datele comunicate (W54226002, W56662001, W54752003, W54227005, W56231001) se regăsesc în declarațiile pe propria răspundere date de către reclamantă cu privire la medicamentele pentru care înțelege să plătească contribuția trimestrială, înregistrate la CNAS cu nr. x/15.04.2015 și x/13.07.2015.

Referitor la reținerea instanței de fond, că notificarea CNAS nu ar fi fost emisă în condiții de transparență, reclamantei fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului de medicamente, fiind încălcat, astfel, principiul predictibilității fiscale, a precizat recurenta-pârâtă că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011 și prin legislația derivată.

Prin acțiune, reclamanta nu a indicat care sunt elementele legale obligatorii ale notificării care lipsesc în concret și care au pus-o în imposibilitate de a cunoaște voința manifestată de CNAS în cuprinsul actului administrativ.

Casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, casele de asigurări de sănătate având obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documentele justificative contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate. Toate documentele necesare decontării serviciilor medicale, a medicamentelor și a unor materiale sanitare se certifică pentru realitate și exactitatea datelor raportate prin semnătura/semnătura electronică extinsă a reprezentanților legali ai furnizorilor.

De asemenea, începând cu trimestrul III al anului 2013, reclamanta a avut posibilitatea de a corobora valoarea procentului "p" ce i-a fost transmis de către CNAS prin Notificarea contestată și valoarea totală a consumului afișată pe site-ul CNAS.

Reclamanta contestată chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011, aspect care excedează controlului instanței de contencios administrativ și care nu poate fi valorificat ca motiv de nelegalitate a notificărilor contestate.

În ceea ce privește reținerea instanței de fond referitoare la includerea valorii TVA în consumul centralizat de medicamente, art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, prevede că stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS.

Astfel, obligația de deducere a TVA revenea reclamantei, și nu CNAS, pentru că excluderea de către CNAS a TVA-ului din consumul centralizat de medicamente comunicat fiecărui DAPP ar echivala cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională.

A mai susținut recurenta-pârâtă că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă este nejustificată, neputându-se reține culpa sa procesuală și având în vedere obiectul litigiului și complexitatea cauzei, pe fondul instanțelor de judecată fiind înregistrate multe dosare având obiecte asemănătoare.

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare față de recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și admiterea recursului său.

4.1. Referitor la recursul reclamantei S.C. A. S.A., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității ridicată din oficiu, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat critici numai în ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Or, criticile recurentei-reclamante nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, ci pot constitui, eventual, aspecte de netemeinicie referitoare la modul în care instanța de fond a interpretat cuantumul onorariului avocațial care se impune a fi acordat.

Însă, această chestiune nu poate fi supusă cenzurii în recurs, față de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, astfel că recursul formulat de reclamantă urmează a fi constatat nul, neputându-se încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2. În ceea ce privește recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se poate reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind, astfel, neîntemeiată excepția recursului invocată de recurenta-reclamantă, recursul apreciindu-se a fi fondat pentru considerentele ce urmează.

4.2.1. Referitor la cele reținute de prima instanță vizând erorile consumului de medicamente, prin includerea eronată în listă a unor medicamente, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială datorată de către subiecții plătitori ai acesteia nu se limitează doar la Lista prețurilor de referință pe unitate terapeutică, aferente medicamentelor (denumiri comerciale) din Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață (CANAMED). Dimpotrivă, legiuitorul a stabilit la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, acele categorii de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății în baza cărora persoanele nominalizate la acest articol au obligația de a plăti o contribuție trimestrială, respectiv, medicamente incluse în programele naționale de sănătate, medicamente cu și fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală, medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc (pacienți internați), medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Consumul de medicamente pentru trimestrul II 2015 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuție pentru care se datorează contribuția trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate județene.

Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

În consecință, orice medicament pus pe piață în baza unei autorizații de punere pe piață și care se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 și în consumul trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din Lista depusă pentru care se datorează contribuție trimestrială.

De altfel, în privința medicamentelor în discuție, având codurile CIM W54226002, W56662001, W54752003, W54227005, W56231001, acestea s-au regăsit în declarațiile pe propria răspundere date de către reclamantă cu privire la medicamentele pentru care înțelege să plătească contribuția trimestrială, înregistrate la CNAS cu nr. x/15.04.2015 și x/13.07.2015.

Reclamanta avea obligația, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială sau în cazul unor modificări să o actualizeze prin includerea sau excluderea unor medicamente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția.

Includerea unui medicament în lista respectivă presupune potrivit Normei privind modul de calcul al prețurilor la medicamantele de uz uman aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009, existența unei autorizații de punere pe piață a medicamentului în discuție, pentru care deținătorul acesteia sau reprezentantul său legal a solicitat aprobarea prețului medicamentului, solicitare validată prin ordin al Ministrului Sanatății.

Astfel, nu poate fi exclus consumul acestuia în perioada menționată, fiind posibil ca acest consum să provină din stocuri anterioare neepuizate. Prezența medicamentului în consumul trimestrial de medicamente nu este condiționată de listarea sa la nivelul trimestrului de referință. De asemenea, valoarea consumului înregistrată de CNAS reprezintă, în fapt, consumul decontat din bugetele FNUASS și Ministerului Sănătății.

De asemenea, mai apreciază Înalta Curte că medicamentele având preț avizat în CANMED puteau fi incluse în valoarea pretinsului consum în perioada relevantă. Astfel, între data de achiziție a medicamentului de către deținătorii de autorizații de procurare/comercializare, deținere (depozitare)/manipulare, livrare, facturare, import paralel (distribuitori engros), pe de o parte, și, ulterior, data de achiziție de către furnizorii de servicii medicale/furnizorii de medicamente, pe de altă parte, și, respectiv, data de eliberare către pacient (consum), poate exista un decalaj important de timp.

Deci, este cât se poate de firesc ca momentul vânzării de către DAPP și momentul consumului să nu fie concomitente, consumul de medicamente variind in funcție de necesitățile de moment ale fiecărui pacient. Medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, medicamentele cu și fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripție medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare, farmacii, unități sanitare și centre de dializă, și raportate lunar de către acestea, pot proveni inclusiv din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi suprapuse integral datelor de vânzări.

4.2.2. Înalta Curte constată a fi întemeiate și alegațiile recurentei-pârâte referitoare la încălcarea principiului predictibilității fiscale, aspect invocat de reclamantă și validat de prima instanță.

Astfel, existența sau inexistența unei motivări suficiente a actelor atacate va trebui raportată și la actul administrativ comunicat în concret, la dispozițiile legale aplicabile, pentru a se determina dacă reclamanta, în calitatea sa contribuabil, avea datele necesare suficiente pentru a înțelege rațiunile sarcinii fiscale.

Art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că "Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)", iar, conform art. 5 alin. (7) din același act normativ "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.".

Notificările contestate cuprind referiri la dispozițiile legale aplicabile, precum și datele pe care legea obligă a fi comunicate către reclamantă. În cuprinsul notificării sunt relevate elementele de fapt și de drept, conform legii, care să conducă reclamanta a determina care este sarcina fiscală, precum și rațiunea din spatele acesteia.

Principiul predictibilității fiscale este definit în art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii notificării contestate, ca fiind reprezentat de certitudinea fiscală, respectiv de elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Așa fiind, principiul predictibilității fiscale are în vedere calitatea legii fiscale și nu conduita organului fiscal în procedura de aplicare a legii prin emiterea de acte administrative corespunzătoare, analiza respectării acestui principiu presupunând analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, competență ce ar excede atribuțiilor instanțelor judecătorești.

Totuși, sub acest aspect, este de remarcat că dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 au făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate, care a fost respinsă prin Decizia nr. 484/2014.

S-a arătat în această decizie "în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

În cauză, reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP."

Referitor la principiul predictibilității fiscale, Curtea Constituțională a mai precizat că "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus."

4.2.3. De asemenea, sunt fondate și criticile recurentei-pârâte referitoare la reținerile instanței de fond privind includerea TVA în consumul centralizat de medicamente.

Asupra aspectului privina TVA, Înalta Curte constată că baza de calcul a contribuției denumite "clawback"este reprezentată de valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Valoarea de compensare este exprimată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și art. 5 alin. (7) din același act normativ prin sintagma "valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății".

Suportarea valorii acestui consum de medicamente reprezintă decontarea valorii medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate, a medicamentelor cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și medicamentelor utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, medicamente pe care plătitorii contribuției le au în portofoliu și le declară trimestrial C.N.A.S.

Consumul de medicamente decontat/suportat conține în mod firesc TVA, pentru că prin decontarea/suportarea totală sau parțială a medicamentelor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate se postează în situația consumatorului final, care suportă TVA, precum și adaosurile aplicate în lanțul comercial parcurs de medicament de la producție până la consumator.

Decizia Curți Constituționale a României nr. 39/2013, invocată de prima instanță, nu este relevantă în speță, întrucât obiectul acesteia a fost reprezentat de analiza excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, fără ca aceste considerente ale instanței de control constituțional să poată fi aplicate prin analogie și pentru alte prevederi din cuprinsul aceluiași act normativ din care face parte norma legală examinată și astfel să fie înlăturate de la aplicare.

Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar Bat este de 1 515 milioane RON.

Valoarea consumului de medicamente conține TVA, pentru că se raportează la datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate. Aceasta nu presupune, însă, o lipsă de conformitate cu sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, întrucât este necesar să fie făcută distincția între valoarea consumului individual de medicamente, ce are în vedere prețurile de decontare care cuprind TVA și stabilirea bazei de impunere în vederea declarării și plății contribuției clawback. Aceasta din urmă este o obligație a contribuabilului căruia, prin notificare, i s-a indicat faptul că, în acord cu spiritul Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, din valoarea consumului urmează a fi scăzută valoarea TVA pentru obținerea valorii bazei de impunere.

Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, se constată că Decizia CCR nr. 39/2013 nu are aplicabilitate în privința analizei motivului de nelegalitate întemeiat pe includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente comunicat reclamantei.

4.3. În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative contestate care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate asupra soluției pronunțată de prima instanță, judecătorul fondului pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Înalta Curte, față de aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului reclamantei A. S.A. și, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei CNAS, va casa, în parte, sentința recurată și va respinge acțiunea, menținând soluția primei instanțe asupra capătului al doilea de cerere, cu consecința respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 845 din 10 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând, respinge cererea de anulare a Adresei CNAS nr. x/21.09.2015 și a Adresei CNAS nr. x/30.07.2015, ca neîntemeiată.

Menține soluția pe capătul al doilea de cerere.

Respinge cererea de obligare a pârâtei CNAS la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.