ÎCCJ, Decizia nr. 7/2021

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen., formulată de petentul A..

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că, prin raportare la condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a instanței de control constituțional prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția a fost ridicată de către una dintre părțile din proces (petentul A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea cauzei având ca obiect cererea formulată de acest petent privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești.

Totodată, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții din C. proc. pen. în vigoare, respectiv art. 272 din C. proc. pen., care reglementează acoperirea cheltuielilor judiciare.

Referitor la condiția ca textul de lege criticat să nu fi fost anterior declarat neconstituțional, s-a constatat neîndoielnic îndeplinită această exigență.

Ca atare, s-a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către petentul A. îndeplinește cerințele de admisibilitate privind calitatea autorului excepției de a fi parte într-un proces în curs de soluționare, aflarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate și inexistența unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior acest text de lege.

Cu toate acestea, secția penală a instanței supreme a constatat că nu este însă îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății.

Astfel, s-a reținut că, pentru a proceda la sesizarea Curții Constituționale, trebuie să existe o legătură între norma a cărei constituționalitate se dorește a fi verificată și soluționarea cauzei, astfel încât excepția să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și asupra situației petentului. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Or, instanța supremă a constatat că prin cererea introductivă petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce are ca obiect o cerere de strămutare, motivat de faptul că împotriva sa "s-a creat un climat de respingere, de neacceptare a demersului său (...)", astfel încât nu va avea parte de un proces echitabil în fața Curții de Apel Ploiești, unde este înregistrată strămutarea inițială.

Așadar, sub un prim aspect, s-a reținut caracterul inadmisibil al cererii deduse judecății, în contextul în care obiectul cauzei este strămutarea unui dosar având ca obiect strămutare, împrejurare în care, pentru ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu judecarea cauzei, este necesar ca aceasta să vizeze dispozițiile legale ce stabilesc condițiile de admisibilitate a cererii introductive.

În acest sens, s-a făcut trimitere la Decizia nr. 427 din 23 iunie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M.Of. nr. 711/07.08.2020, în cuprinsul căreia s-a statuat că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză." .

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a subliniat faptul că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

Mai mult decât atât, s-a apreciat că statuarea asupra constituționalității dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen. nu ar avea aptitudinea de a influența hotărârea din prezenta cauză nici în privința soluției complementare asupra cheltuielilor judiciare, deoarece aceasta vizează exclusiv stabilirea sarcinii suportării cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru efectuarea actelor de procedură, respectiv dacă rămân în sarcina statului sau urmează a fi plătite de parte. Or, textul indicat de petent prevede, cu valoare de principiu, că desfășurarea procesului penal determină efectuarea unor cheltuieli care se avansează fie de către organele judiciare, fie de către părți, precum și sursa bugetară corespunzătoare, lipsa legăturii cu obiectul asupra cărora poartă deliberările fiind vădită.

De altfel, s-a reținut și faptul că invocarea încălcării art. 21 din Constituția României este pur formală, în fapt, nemulțumirea petentului vizează lipsa unei dispoziții similare cu art. 452 din C. proc. civ., privind modalitatea în care judecătorul stabilește cuantumul cheltuielilor judiciare, argumente ce nu pot fi subsumate unor critici de constituționalitate.

Împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, la data de 2 noiembrie 2020, petentul A. a declarat recurs, prin e-mail, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 11 ianuarie 2021, termen ce a fost preschimbat la data de 18 ianuarie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de petentul A., prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constată că acesta a fost tardiv formulat, din următoarele considerente:

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Aceleași dispoziții legale anterior menționate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În prezenta cauză, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen., a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 30 octombrie 2020

Instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al activității judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

De asemenea, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore nu se socotește ora la care începe să curgă termenul, nici ora la care acesta se împlinește.

În acest context, se reține că termenul pe ore va începe să curgă la cel din urmă moment la care putea să fie considerat că persoana în favoarea căruia este instituit termenul a luat cunoștință de pronunțarea soluției dispuse în respectiva cauză.

Prin urmare, cum nu a fost indicată ora pronunțării hotărârii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționalitate cu excepția de neconstituționalitate invocată, se consideră că soluția a fost pronunțată la ultima oră de la sfârșitul zilei de 30 octombrie 2020, respectiv la ora 24:00.

În aceste condiții, termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la data de 31 octombrie 2020, la ora 01:00 AM și s-a împlinit la data de 2 noiembrie 2020, ora 2:00 AM.

Verificând respectarea termenului de declarare a recursului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că petentul A. a transmis cererea de recurs, prin e-mail, la data de 2 noiembrie 2020, orele 04:08 PM . Cum termenul de declarare a căii de atac s-a împlinit la data de 2 noiembrie 2020, orele 2:00 AM, se constată că petentul a exercitat calea de atac a recursului cu depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Față de considerentele expuse anterior, constatând ca recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.