ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 60/2021

HOTĂRÂRE

21.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 60/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lipova la 4 iunie 2020, contestatoarea A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în faliment, reprezentată de Societățile profesionale de insolvență Consultant insolvență SPRL și D., a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr. x/2020 al BEJ E., solicitând să se dispună admiterea contestației la executare și să se constate, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea de drept a măsurilor de executare silită luate de executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare nr. 247/2020, îndreptate împotriva A. S.R.L., societate în faliment; să se desființeze toate actele și formele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul nr. x/2020, precum și încheierea de Încuviințare a executării nr. 418/15.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecatoriei Lipova, ca fiind nelegale; să fie înlăturată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și onorariu executare silită, precum și orice alte cheltuieli rezultate din dosarul de executare contestat, consemnate în somație și în încheierea cheltuieli de executare, emisă de executorul judecătoresc; suspendarea executării silite inițiate în dosarul de executare nr. 247/2020, precum și plata de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 359 din 29 iulie 2020, Judecătoria Lipova a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Lipova, s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, obligarea contestatoarei la încetarea exploatării carierei de piatră Rădnuța, până la soluționarea dosarului nr. x/2019 având ca obiect evacuare.

În raport de situația de fapt reținută, a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din același act normativ, instanța competentă a soluționa contestația la executare fiind Judecătoria Pitești, ca instanță în circumscripția căreia se afla sediul debitoarei la momentul sesizării executorului judecătoresc.

S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. ce vizează competența judecătoriei de la locul situării imobilului în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, având în vedere că obiect al executării silite este o obligație de a nu face și nu valorificarea unui drept real asupra unui imobil.

S-a constatat că nici art. 109 C. proc. civ. nu este incident în cauză întrucât competența prevăzută de art. 714 și 651 alin. (1) C. proc. civ. este derogatorie de la competența de drept comun, fiind de strictă interpretare, ultimul articol invocat menționând doar sediul debitorului, nu și dezmembrămintele acestuia ca și criteriu de stabilire a competenței. Reținând și caracterul de ordine publică a normelor de competență prevezute de art. 714 și art. 651 C. proc. civ. a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Pitești.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 7003 din 17 decembrie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Lipova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că cererea privind executarea silită a fost înregistrată pe rolul B.E.J. E., executor judecătoresc din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar Judecătoria Lipova, prin încheierea nr. 418 din 15 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a dispus încuviințarea executării silite.

Au fost invocate dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) din același act normativ cu privire la competența de soluționare a contestației la executare, ce aparține instanței de executare și s-a reținut că Judecătoria Lipova, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze cauza fiind instanța ce a dispus încuviințarea executării silite.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în faliment, reprezentată de Societățile profesionale de insolvență Consultant insolvență SPRL și D., împotriva executării silite din dosarul nr. x/2020 al BEJ E..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alt incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Din interpretarea dispozițiilor procedurale precitate rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În speță, instanțele de judecată au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 714 și art. 651 C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de executare, conflictul negativ fiind generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Lipova prin raportare la sediul debitorului, iar Judecătoria Pitești reținând că instanța de executare a fost deja stabilită prin pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite de către Judecătoria Lipova.

Din examinarea actelor dosarului se constată că debitoarea contestatoare A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B. are sediul în Pitești, str. x, corp C1, camera 1, jud. Argeș, aspect în raport de care se reține că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Pitești.

Nu prezintă relevanță în soluționarea prezentului conflict de competență împrejurarea că, în cauză, a fost pronunțată o încheiere de încuviințare a executării în procedura necontencioasă de către Judecătoria Lipova întrucât nu se pune problema alegerii între două instanțe, în egală măsură competente. Încheierea de încuviințare a executării silite nr. 418 din 15 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 în procedură necontencioasă, nu este de natură să atragă, în mod automat, competența aceleiași instanțe pentru soluționarea contestației la executare, neexistând niciun text de lege care să statueze că odată ce instanța a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite ea devine competentă să soluționeze inclusiv contestațiile la executare, în condițiile în care se constată existența unei norme de competență pentru soluționarea contestației la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului se află în Pitești.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.