ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5568/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 20 octombrie 2011, reclamantul A.C.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în principal anularea Ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 1301 din 20 septembrie 2011 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii Ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 1301 din 20 septembrie 2011, aceea de subofițer operativ principal și conducător auto în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara; obligarea pârâtului, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să îi plătească reclamantului toate drepturile salariale, actualizate și indexate începând cu data de 20 septembrie 2011 și până la data reintegrării efective; obligarea pârâtului, să plătească reclamantului norma de hrană aferentă anului 2011, norma de echipament aferenta anului 2011 și cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să achite reclamantului ajutorul stabilit conform dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010; să plătească reclamantului norma de hrană aferentă anului 2011 și obligarea pârâtului să plătească reclamantului norma de echipament aferentă anului 2011, cu cheltuieli de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 309 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă cererea promovată de reclamantul A.C.M. împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de cadru militar, fiind încadrat în funcția de subofițer operativ principal și conducător auto la Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara, structură subordonată Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Unitățile din Jandarmeria Română au fost supuse unui proces de reorganizare, în temeiul art. 3 din H.G. nr. 416/2006 privind structura organizatorică și efectivele MIRA, respectiv art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA.

A reținut instanța de primă jurisdicție faptul că prin Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 au fost diminuate fondurile bănești alocate pentru plata salariilor personalului MAI, aferente anului 2011, motiv pentru care s-a emis Ordinul MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, prin care s-au aprobat organigramele unităților din Jandarmeria Română, statul de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare. Potrivit art. 4 din acest Ordin, dispozițiile sale au intrat în vigoare la data de 15 iunie 2011, ceea ce a însemnat că unitățile din Jandarmeria Română au mai fost finanțate, după data menționată, doar pentru acele posturi cuprinse în lista anexă la ordin, în limita situației numerice din anexa nr. 67 la ordin.

În art. 6 din Ordin s-a menționat că Inspectorul General al IGJR va emite ordine pentru punerea în aplicare a prevederilor sale. În acest temei s-a emis Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 (document clasificat, având caracter secret), prin care s-au aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate IGJR, în mod individual, precum și listele cu repartiția pe unități ori structuri subordonate a posturilor aprobate, pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare.

Coroborând dispozițiile art. 4 și 6 din Ordinul MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011, instanța a constatat că se poate deduce că și Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a produs efecte juridice tot din data de 15 iunie 2011. Având în vedere caracterul secret al acestui din urmă ordin, s-au depus la dosar doar adrese cu caracter nesecret, cuprinzând date relevante extrase din statul de organizare al unității Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara.

Mai exact, s-a depus Adresa emisă de IGJR sub nr. 123496 din 11 aprilie 2011, din care rezultă că pentru Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara a fost prevăzut în statul de organizare al unității aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130051 din 1 aprilie 2011 un număr de 300 de posturi, din care 41 de ofițeri și 259 de subofițeri, iar la fila 102 s-a depus adresa IGJR nr. 123938 din 10 iunie 2011, din care rezultă că la aceeași unitate subordonată numărul de posturi, din statul de organizare aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a scăzut la 270, din care 34 de ofițeri și 236 de subofițeri.

Instanța a concluzionat că din aceste înscrisuri rezultă că, în cadrul unității în care a fost angajat ca și cadru militar, reclamantul a operat o măsură de reorganizare prin reducerea numărului de posturi de la 300 la 270, cu începere din data de 15 iunie 2011. Pentru a asigura aplicarea unitară a dispozițiilor legale în cadrul procesului de reorganizare din unitățile subordonate, la interpelarea Direcției Generale Juridice din cadrul MIRA, Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul MAI a precizat, prin Adresa nr. 430515 din 15 iulie 2011, că în procesul de reorganizare instituțională determinat de reducerea numărului de posturi finanțate în cadrul MAI nu au aplicabilitate dispozițiile Ordinului MAI nr. 129/2011 pentru aprobarea procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI.

Acest punct de vedere a fost comunicat de către IGJR - Serviciul juridic și contencios către toate unitățile subordonate din Jandarmeria Română, prin Adresa nr. 110.716 din 29 iulie 2011. Considerând deci că pentru selectarea cadrelor militare ce urmau a fi păstrate în funcție după reducerea numărului de posturi, ca urmare a reorganizării, după data de 15 iunie 2011, nu au aplicabilitate prevederile Ordinului MAI nr. 129/2011, IGJR a întocmit Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru elaborarea și punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităților din Jandarmeria Română, care stabilea în sarcina comandanților unităților subordonate atribuția de organizare a examenelor pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiași structuri/compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.

În același plan de măsuri s-a stabilit obligația comandanților unităților de a emite până la 15 iunie 2011 ordine, pentru toate cadrele militare în activitate afectate de reorganizare, de punere la dispoziție, cu data menționată, conform art. 82 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. După cum însuși reclamantul recunoaște, a reținut instanța de primă jurisdicție că acesta a fost pus la dispoziția unității începând cu data de 15 iunie 2011, pentru o perioadă de 3 luni, conform art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, având în vedere faptul că numărul de posturi de subofițeri operativi a fost diminuat la Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara începând cu data menționată.

Pentru repunerea pe funcții a subofițerilor operativi principali din cadrul menționatei unități a fost organizată în perioada 27 - 30 iunie 2011 o examinare, potrivit Regulamentului adoptat de comandantul unității, sub nr. 753651 din 22 iunie 2011. Deși la data de 24 iunie 2011 reclamantul a solicitat inițial să i se acorde participarea la examinare, acesta a revenit asupra hotărârii, iar la 29 iunie 2011 a adus la cunoștința comandantului unității că nu dorește să participe la examinarea organizată pentru punerea în aplicare a noului stat de organizare. Ca atare, a reținut instanța că reclamantul a rămas la dispoziția unității, în baza dispoziției emise potrivit planului de măsuri mai sus menționat.

În data de 19 august 2011 a fost organizată în cadrul unității Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara o nouă examinare, ca urmare a faptului că au fost vacantate două posturi de subofițer operativ principal, din noul stat de organizare, prin demisia, respectiv aprobarea concediului fără plată pe o perioadă de un an a unor cadre militare, care au fost declarate admise la examinarea organizată în perioada 27 - 30 iunie 2011, ocupând astfel posturile aprobate în noul stat de organizare. Reclamantul a solicitat să i se aprobe participarea la acest examen, însă nota acordată la interviu nu i-a permis ocuparea unuia din cele două posturi vacantate.

La 13 septembrie 2011 a fost organizată o nouă examinare, pentru ocuparea altor două posturi vacante de subofițer operativ principal, disponibilizate ca urmare a demisiei altor două cadre militare, reclamantul și-a exprimat opțiunea de a participa la examinare în data de 05 septembrie 2011, însă nici de această dată nota obținută nu i-a permis să ocupe unul din cele două posturi pentru care s-a organizat examinarea. Instanța reține că sub nr. 78778 din 14 septembrie 2011, IGJR a comunicat către toate unitățile din Jandarmeria Română că în urma demersurilor întreprinse, nu au fost identificate posturi vacante nici în cadrul acestei structuri și nici în cadrul altor structuri din MAI, compatibile cu specialitatea subofițerilor din Jandarmeria Română afectați de procesul de reorganizare.

Ca atare, a fost emis de către Inspectorul General al Jandarmeriei Române Ordinul nr. 1.301 din 20 septembrie 2011 prin care reclamantul, aflat la acel moment la dispoziția Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara, a fost trecut în rezervă, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții sau unități, făcându-se astfel aplicarea art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011, precum și a dispozițiilor din Ordinul MAI nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministrului Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților MAI.

Reclamantul a contestat în procedura prealabilă sesizării instanței ordinul de trecere în rezervă, iar prin Adresa nr. 464734 din 11 noiembrie 2011 emisă de MAI - Direcția Generală Management Resurse Umane i s-a comunicat refuzul de revocare a ordinului, cu motivarea că modul de organizare și desfășurare a examenului de departajare organizat în vederea numirii în funcție a personalului nu este de natură a vicia rezultatele evaluării, că reclamantul nu a înțeles să participe la acea evaluare, iar la interviurile organizate pentru ocuparea unor funcții vacantate a fost declarat respins. A reținut instanța că reclamantul a solicitat anularea ordinului de trecere în rezervă, cu motivarea că acesta este nelegal, ca urmare a faptului că acesta a fost emis în baza unor acte administrative cu caracter normativ ce nu au fost publicate în M. Of.

al României. Aceste susțineri instanța de primă jurisdicție nu le-a putut reține. Câtă vreme în acțiunea promovată reclamantul nu a pretins că ordinul de trecere în rezervă ar fi fost emis de un organ necompetent, nu se pot aprecia concludente în cauză susținerile referitoare la omisiunea de publicare în M. Of. a ordinului în discuție, acestea fiind înlăturate ca neconcludente. Instanța, de asemenea, a înlăturat susținerile reclamantului referitoare la omisiunea de publicare în M. Of. a Ordinului MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011. Astfel, actul administrativ menționat a fost emis pentru a se aproba organigramele unităților din Jandarmeria Română, statul de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare.

Este evident că actul administrativ în discuție vizează, deci, un număr determinat de unități militare, structuri subordonate IGJR, înființate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele acestui ordin se produc asupra unui număr determinat de subiecți de drept - persoane juridice, autorități de drept public, ori persoane fizice care își desfășoară activitatea în calitate de cadre militare ori personal civil angajat la astfel de unități. Instanța concluzionează că actul supus analizei nu are aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privința unui număr determinat, sau cel puțin determinabil, de instituții publice ori de persoane fizice, neputând fi calificat drept act administrativ cu caracter normativ, ci cu caracter individual.

Astfel fiind, apar inaplicabile în privința lor dispozițiile art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, de care se prevalează reclamantul, obligația de publicare în M. Of. al României fiind instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu și cu privire la cele individuale. Mai mult, instanța reține că Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, cu privire la care reclamantul susține că trebuia publicat în M. Of. al României ori pe pagina de internet a MAI sau a Jandarmeriei Române este de asemenea act administrativ cu caracter individual, având în vedere obiectul său, iar, pe de altă parte, acesta are caracter secret, fiind deci document clasificat, motiv pentru care este exceptat de la obligația de publicare în Monitor, prin art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, iar de la publicarea pe pagina oficială de internet, prin dispozițiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 544/2001.

Instanța a constatat că nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului referitoare la organizarea nelegală a examinării pentru reîncadrarea pe posturi a cadrelor militare, după reducerea numărului de personal ca urmare a reorganizării, cu data de 15 iunie 2011, pornind de la aplicarea unei alte metodologii decât cea reglementată prin Ordinul MAI nr. 129/2011. Având în vedere specificul activității, statutul cadrelor militare a fost adoptat printr-un act normativ cu caracter special, care nu se completează cu dispozițiile din Legea nr. 188/1999, cadrele militare neputând fi calificate drept funcționari publici în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Acesta este motivul pentru care instanța a ajuns la concluzia că Ordinul MAI nr. 129/2011 nu are aplicabilitate în realizarea măsurilor de reorganizare care vizează structurile Jandarmeriei Române, ca instituție militarizată, ci doar celelalte structuri demilitarizate din cadrul MAI (Poliția Română), aparatul propriu al Ministerului, structurile din administrația publică centrală și locală. Instanța a înlăturat ca nefondate toate susținerile reclamantului referitoare la nelegalitatea examinărilor organizate în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara, atât pentru încadrarea în noul stat de organizare, după data de 15 iunie 2011, cât și pentru ocuparea posturilor de subofițeri operativi principali vacantate prin demisie ori în alt mod, după restrângerea personalului conform noului stat de organizare.

În primul rând, instanța a reținut că ordinul de trecere în rezervă care face obiect al acțiunii în anulare nu a fost emis ca urmare a faptului că reclamantul nu s-a prezentat la examinarea din 27 - 30 iunie 2011, ori nu a promovat pe cele organizate ulterior, ci în temeiul art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, anume, ca urmare a reducerii numărului de funcții din statul de organizare și a faptului că nu au fost identificate posibilități de încadrare a acestuia în alte funcții ori unități, împrejurări dovedite în speță prin înscrisurile depuse la dosar de către pârâte, potrivit celor expuse în descrierea stării de fapt.

În al doilea rând, nu pot fi considerate întemeiate criticile aduse de reclamant modalității de examinare (prin interviu), căci, prin Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru elaborarea și punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităților din Jandarmeria Română, s-a lăsat la latitudinea conducătorilor unităților de jandarmi stabilirea modului de examinare, în vederea reîncadrării pe posturi conform noilor state de organizare, acest aspect fiind, deci, unul de oportunitate a actelor administrative (regulamente) emise de aceste cadre militare cu funcții de conducere, care exced controlului judecătoresc.

Nu prezintă relevanță în speță, a reținut instanța, nici faptul că examinarea s-a organizat doar în cadrul unora dintre unitățile Jandarmeriei Române, pe de o parte, datorită faptului că reclamantul nu a înțeles să se prezinte la examinarea organizată în vederea încadrării numărului de cadre militare în noul stat de organizare, iar, pe de altă parte, datorită faptului că acesta nu se poate pretinde prejudiciat de măsurile care vizează alte structuri subordonate din cadrul Jandarmeriei Române, el însuși susținând în acțiune că se impunea realizarea unei examinări profesionale în vederea departajării candidaților pentru situațiile în care numărul acestora era mai mare decât cel inclus în statele de organizare.

Cât privește dispozițiile din Ordinul MAI nr. 665/2008, de care se prevalează reclamantul, instanța constată că nu sunt aplicabile în speță, căci acestea vizează exclusiv organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de către persoane din afara sistemului, iar nicidecum pentru selectarea cadrelor militare în funcție în ipoteza reorganizării instituționale. Nici faptul că în ordin nu s-a făcut referire la ajutorul pretins datorat reclamantului la trecerea în rezervă, potrivit art. 21 alin. (1) din anexa VII la Legea nr. 284/2010 nu este de natură să atragă anularea acestuia, o atare omisiune fiind explicabilă prin faptul că acest ajutor nu era susceptibil a fi acordat.

A reținut instanța că nu se poate dispune anularea ordinului nici prin valorificarea argumentelor reclamantului referitoare la criteriile care puteau fi avute în vedere pentru reîncadrarea pe funcțiile din noul stat de organizare a cadrelor militare în activitate, căci, în Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru elaborarea și punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităților din Jandarmeria Română s-a stabilit expres că reîncadrarea va opera ca urmare a partajării exclusiv pe baza examinării profesionale.

De asemenea, instanța a reținut că împrejurarea pretinsă de reclamant, dar nedovedită, potrivit căreia în prezent ar mai exista două posturi de subofițeri vacante în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara, nu este de natură să atragă anularea ordinului de trecere în rezervă, caracterul efectiv al măsurii de reorganizare fiind dovedit prin înscrisurile analizate în descrierea sării de fapt, respectiv, prin Adresele emise de IGJR sub nr. 123496 din 11 aprilie 2011, din care rezultă că pentru Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara a fost prevăzut în statul de organizare al unității aprobat pentru 1 aprilie 2011 un număr de 300 de posturi, din care 41 de ofițeri și 259 de subofițeri, precum și Adresa IGJR nr. 123938 din 10 iunie 2011, din care rezultă că la aceeași unitate subordonată numărul de posturi, din statul de organizare aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a scăzut la 270, din care 34 de ofițeri și 236 de subofițeri.

Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiate capetele de cerere care vizează anularea ordinului de trecere în rezervă, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului IGJR la plata drepturilor salariale după trecerea în rezervă. În privința capetelor de cerere care vizează plata normei de hrană aferentă anului 2011, instanța ia act că acesta a rămas fără obiect, în condițiile în care s-a dovedit că suma datorată a fost achitată în cursul procesului, prin adresa de la fila 98 dosar, reclamantul confirmând această împrejurare în ședința publică din data de 14 martie 2012. În mod similar, a rămas fără obiect petitul vizând plata normei de echipament, de vreme ce la termenul de judecată din 11 aprilie 2012 s-a depus la dosar statul de plată, care atestă că reclamantul a încasat și aceste drepturi bănești.

În fine, instanța a reținut că este neîntemeiat și capătul de cerere formulat în subsidiar, pentru ipoteza menținerii ordinului de trecere în rezervă, de obligare a pârâtului IGJR la plata ajutorului bănesc reglementat de art. 21 alin. (1) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, în condițiile în care prin art. 13 din Legea nr. 285/2010 s-a exclus acordarea acestor drepturi cadrelor care trec în rezervă în cursul anului 2011, stabilindu-se că „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”. 3. Recursul declarat de A.C.M. Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că actele atacate nu au fost publicate în M. Of., nici pe paginile de internet ale Ministerului Administrației și Internelor, respectiv ale Jandarmeriei Române.

Recurentul a adus critici cu privire la faptul că toate condițiile de înscriere și organizare ale examenului au fost făcute publice numai cu 10 zile înainte de susținerea examenului, deși conform pct. 2.3 din OMAI nr. 129/2011, acestea ar fi trebuit afișate cu cel puțin 20 de zile înainte de data susținerii probei. A precizat recurentul că examenul trebuia organizat într-o manieră care să nu dea naștere la interpretări și care să nu creeze situații discriminatorii, criticând forma de concurs aleasă, respectiv interviul. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Alin. (2) din articolul prezentat mai sus prevede faptul că, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 6 iunie 2012, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 27 noiembrie 2012, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 301 C. proc.

civ. În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul definit de lege. Văzând dispozițiile art. 301 raportate la art. 101 și 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.C.M. împotriva Sentinței nr. 309 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara-secția contencios administrativ și fiscal ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - LM