ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5568/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5568/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel
Timișoara la data de 20 octombrie 2011, reclamantul A.C.M. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul
General al Jandarmeriei Române, în principal anularea Ordinului Inspectorului
General al Jandarmeriei Române nr. 1301 din 20 septembrie 2011 prin care s-a
dispus trecerea sa în rezervă în urma reorganizării unității și a reducerii
unor funcții din statul de organizare, reintegrarea reclamantului în funcția
deținută anterior emiterii Ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei
Române nr. 1301 din 20 septembrie 2011, aceea de subofițer operativ principal
și conducător auto în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara; obligarea
pârâtului, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să îi plătească
reclamantului toate drepturile salariale, actualizate și indexate începând cu
data de 20 septembrie 2011 și până la data reintegrării efective; obligarea
pârâtului, să plătească reclamantului norma de hrană aferentă anului 2011,
norma de echipament aferenta anului 2011 și cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a
solicitat obligarea pârâtului, în calitatea sa de ordonator secundar de
credite, să achite reclamantului ajutorul stabilit conform dispozițiilor art.
21 alin. (1) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010; să plătească reclamantului
norma de hrană aferentă anului 2011 și obligarea pârâtului să plătească
reclamantului norma de echipament aferentă anului 2011, cu cheltuieli de
judecată.
Hotărârea
instanței de fond
A. Prin Sentința nr.
309 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă cererea
promovată de reclamantul A.C.M. împotriva pârâților Ministerul Administrației
și Internelor și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de cadru
militar, fiind încadrat în funcția de subofițer operativ principal și
conducător auto la Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara, structură subordonată
Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.
Unitățile din
Jandarmeria Română au fost supuse unui proces de reorganizare, în temeiul art.
3 din H.G. nr. 416/2006 privind structura organizatorică și efectivele MIRA,
respectiv art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și
funcționarea MIRA.
A reținut instanța de
primă jurisdicție faptul că prin Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul
2011 au fost diminuate fondurile bănești alocate pentru plata salariilor
personalului MAI, aferente anului 2011, motiv pentru care s-a emis Ordinul MAI
nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română,
prin care s-au aprobat organigramele unităților din Jandarmeria Română, statul
de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu
posturile repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor
propuse în statele de organizare. Potrivit art. 4 din acest Ordin, dispozițiile
sale au intrat în vigoare la data de 15 iunie 2011, ceea ce a însemnat că
unitățile din Jandarmeria Română au mai fost finanțate, după data menționată,
doar pentru acele posturi cuprinse în lista anexă la ordin, în limita situației
numerice din anexa nr. 67 la ordin.
În art. 6 din Ordin
s-a menționat că Inspectorul General al IGJR va emite ordine pentru punerea în
aplicare a prevederilor sale. În acest temei s-a emis Ordinul IGJR nr. 0130052
din 10 iunie 2011 (document clasificat, având caracter secret), prin care s-au
aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate IGJR,
în mod individual, precum și listele cu repartiția pe unități ori structuri
subordonate a posturilor aprobate, pe tipuri de funcții, grade militare, clase
de salarizare și coeficienți de ierarhizare. Coroborând dispozițiile art. 4 și
6 din Ordinul MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011, instanța a constatat că se poate
deduce că și Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a produs efecte
juridice tot din data de 15 iunie 2011.
Având în vedere
caracterul secret al acestui din urmă ordin, s-au depus la dosar doar adrese cu
caracter nesecret, cuprinzând date relevante extrase din statul de organizare
al unității Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara. Mai exact, s-a depus Adresa
emisă de IGJR sub nr. 123496 din 11 aprilie 2011, din care rezultă că pentru
Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara a fost prevăzut în statul de organizare
al unității aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130051 din 1 aprilie 2011 un număr
de 300 de posturi, din care 41 de ofițeri și 259 de subofițeri, iar la fila 102
s-a depus adresa IGJR nr. 123938 din 10 iunie 2011, din care rezultă că la
aceeași unitate subordonată numărul de posturi, din statul de organizare
aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a scăzut la 270, din
care 34 de ofițeri și 236 de subofițeri.
Instanța a
concluzionat că din aceste înscrisuri rezultă că, în cadrul unității în care a
fost angajat ca și cadru militar, reclamantul a operat o măsură de reorganizare
prin reducerea numărului de posturi de la 300 la 270, cu începere din data de
15 iunie 2011.
Pentru a asigura
aplicarea unitară a dispozițiilor legale în cadrul procesului de reorganizare
din unitățile subordonate, la interpelarea Direcției Generale Juridice din
cadrul MIRA, Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul MAI a
precizat, prin Adresa nr. 430515 din 15 iulie 2011, că în procesul de
reorganizare instituțională determinat de reducerea numărului de posturi
finanțate în cadrul MAI nu au aplicabilitate dispozițiile Ordinului MAI nr.
129/2011 pentru aprobarea procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea
examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului, ca
urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI.
Acest punct de vedere a fost comunicat de către IGJR - Serviciul juridic și
contencios către toate unitățile subordonate din Jandarmeria Română, prin
Adresa nr. 110.716 din 29 iulie 2011.
Considerând deci că
pentru selectarea cadrelor militare ce urmau a fi păstrate în funcție după
reducerea numărului de posturi, ca urmare a reorganizării, după data de 15
iunie 2011, nu au aplicabilitate prevederile Ordinului MAI nr. 129/2011, IGJR a
întocmit Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru elaborarea și
punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităților din Jandarmeria
Română, care stabilea în sarcina comandanților unităților subordonate atribuția
de organizare a examenelor pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat
în cadrul aceleiași structuri/compartiment anterior reorganizării, posturi de
natura celor desființate. În același plan de măsuri s-a stabilit obligația
comandanților unităților de a emite până la 15 iunie 2011 ordine, pentru toate
cadrele militare în activitate afectate de reorganizare, de punere la
dispoziție, cu data menționată, conform art. 82 din Legea nr. 80/1995 privind
statutul cadrelor militare.
După cum însuși
reclamantul recunoaște, a reținut instanța de primă jurisdicție că acesta a
fost pus la dispoziția unității începând cu data de 15 iunie 2011, pentru o
perioadă de 3 luni, conform art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995,
având în vedere faptul că numărul de posturi de subofițeri operativi a fost
diminuat la Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara începând cu data menționată.
Pentru repunerea pe
funcții a subofițerilor operativi principali din cadrul menționatei unități a
fost organizată în perioada 27 - 30 iunie 2011 o examinare, potrivit Regulamentului
adoptat de comandantul unității, sub nr. 753651 din 22 iunie 2011. Deși la data
de 24 iunie 2011 reclamantul a solicitat inițial să i se acorde participarea la
examinare, acesta a revenit asupra hotărârii, iar la 29 iunie 2011 a adus la cunoștința
comandantului unității că nu dorește să participe la examinarea organizată
pentru punerea în aplicare a noului stat de organizare. Ca atare, a reținut
instanța că reclamantul a rămas la dispoziția unității, în baza dispoziției
emise potrivit planului de măsuri mai sus menționat.
În data de 19 august
2011 a fost organizată în cadrul unității Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara
o nouă examinare, ca urmare a faptului că au fost vacantate două posturi de
subofițer operativ principal, din noul stat de organizare, prin demisia,
respectiv aprobarea concediului fără plată pe o perioadă de un an a unor cadre
militare, care au fost declarate admise la examinarea organizată în perioada 27
- 30 iunie 2011, ocupând astfel posturile aprobate în noul stat de organizare.
Reclamantul a
solicitat să i se aprobe participarea la acest examen, însă nota acordată la
interviu nu i-a permis ocuparea unuia din cele două posturi vacantate.
La 13 septembrie 2011
a fost organizată o nouă examinare, pentru ocuparea altor două posturi vacante
de subofițer operativ principal, disponibilizate ca urmare a demisiei altor
două cadre militare, reclamantul și-a exprimat opțiunea de a participa la
examinare în data de 05 septembrie 2011, însă nici de această dată nota
obținută nu i-a permis să ocupe unul din cele două posturi pentru care s-a
organizat examinarea.
Instanța reține că
sub nr. 78778 din 14 septembrie 2011, IGJR a comunicat către toate unitățile
din Jandarmeria Română că în urma demersurilor întreprinse, nu au fost
identificate posturi vacante nici în cadrul acestei structuri și nici în cadrul
altor structuri din MAI, compatibile cu specialitatea subofițerilor din
Jandarmeria Română afectați de procesul de reorganizare.
Ca atare, a fost emis
de către Inspectorul General al Jandarmeriei Române Ordinul nr. 1.301 din 20
septembrie 2011 prin care reclamantul, aflat la acel moment la dispoziția
Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara, a fost trecut în rezervă, în urma
reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare,
nefiind posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții sau unități,
făcându-se astfel aplicarea art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare, O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor
măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din MAI
pentru anul 2011, precum și a dispozițiilor din Ordinul MAI nr. 600/2005 pentru
aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministrului
Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului general și
șefilor/comandanților unităților MAI.
Reclamantul a
contestat în procedura prealabilă sesizării instanței ordinul de trecere în
rezervă, iar prin Adresa nr. 464734 din 11 noiembrie 2011 emisă de MAI -
Direcția Generală Management Resurse Umane i s-a comunicat refuzul de revocare
a ordinului, cu motivarea că modul de organizare și desfășurare a examenului de
departajare organizat în vederea numirii în funcție a personalului nu este de
natură a vicia rezultatele evaluării, că reclamantul nu a înțeles să participe
la acea evaluare, iar la interviurile organizate pentru ocuparea unor funcții
vacantate a fost declarat respins.
A reținut instanța că
reclamantul a solicitat anularea ordinului de trecere în rezervă, cu motivarea
că acesta este nelegal, ca urmare a faptului că acesta a fost emis în baza unor
acte administrative cu caracter normativ ce nu au fost publicate în M. Of. al
României.
Aceste susțineri
instanța de primă jurisdicție nu le-a putut reține. Câtă vreme în acțiunea
promovată reclamantul nu a pretins că ordinul de trecere în rezervă ar fi fost
emis de un organ necompetent, nu se pot aprecia concludente în cauză
susținerile referitoare la omisiunea de publicare în M. Of. a ordinului în
discuție, acestea fiind înlăturate ca neconcludente.
Instanța, de
asemenea, a înlăturat susținerile reclamantului referitoare la omisiunea de
publicare în M. Of. a Ordinului MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011. Astfel, actul
administrativ menționat a fost emis pentru a se aproba organigramele unităților
din Jandarmeria Română, statul de organizare al Inspectoratului General al
Jandarmeriei Române, lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române și
situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare.
Este evident că actul
administrativ în discuție vizează, deci, un număr determinat de unități
militare, structuri subordonate IGJR, înființate prin lege, într-un număr
prestabilit. Prin urmare, efectele acestui ordin se produc asupra unui număr
determinat de subiecți de drept - persoane juridice, autorități de drept
public, ori persoane fizice care își desfășoară activitatea în calitate de
cadre militare ori personal civil angajat la astfel de unități.
Instanța
concluzionează că actul supus analizei nu are aplicabilitate generală, cu
privire la orice subiect de drept, ci doar în privința unui număr determinat,
sau cel puțin determinabil, de instituții publice ori de persoane fizice,
neputând fi calificat drept act administrativ cu caracter normativ, ci cu
caracter individual. Astfel fiind, apar inaplicabile în privința lor
dispozițiile art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, de
care se prevalează reclamantul, obligația de publicare în M. Of. al României
fiind instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu
și cu privire la cele individuale.
Mai mult, instanța
reține că Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, cu privire la care
reclamantul susține că trebuia publicat în M. Of. al României ori pe pagina de
internet a MAI sau a Jandarmeriei Române este de asemenea act administrativ cu
caracter individual, având în vedere obiectul său, iar, pe de altă parte,
acesta are caracter secret, fiind deci document clasificat, motiv pentru care
este exceptat de la obligația de publicare în Monitor, prin art. 11 alin. (2)
lit. b) din Legea nr. 24/2000, iar de la publicarea pe pagina oficială de
internet, prin dispozițiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 544/2001.
Instanța a constatat
că nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului referitoare la organizarea
nelegală a examinării pentru reîncadrarea pe posturi a cadrelor militare, după
reducerea numărului de personal ca urmare a reorganizării, cu data de 15 iunie
2011, pornind de la aplicarea unei alte metodologii decât cea reglementată prin
Ordinul MAI nr. 129/2011.
Având în vedere
specificul activității, statutul cadrelor militare a fost adoptat printr-un act
normativ cu caracter special, care nu se completează cu dispozițiile din Legea
nr. 188/1999, cadrele militare neputând fi calificate drept funcționari publici
în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Acesta este motivul pentru
care instanța a ajuns la concluzia că Ordinul MAI nr. 129/2011 nu are
aplicabilitate în realizarea măsurilor de reorganizare care vizează structurile
Jandarmeriei Române, ca instituție militarizată, ci doar celelalte structuri
demilitarizate din cadrul MAI (Poliția Română), aparatul propriu al
Ministerului, structurile din administrația publică centrală și locală.
Instanța a înlăturat
ca nefondate toate susținerile reclamantului referitoare la nelegalitatea
examinărilor organizate în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara, atât
pentru încadrarea în noul stat de organizare, după data de 15 iunie 2011, cât
și pentru ocuparea posturilor de subofițeri operativi principali vacantate prin
demisie ori în alt mod, după restrângerea personalului conform noului stat de
organizare.
În primul rând,
instanța a reținut că ordinul de trecere în rezervă care face obiect al
acțiunii în anulare nu a fost emis ca urmare a faptului că reclamantul nu s-a
prezentat la examinarea din 27 - 30 iunie 2011, ori nu a promovat pe cele
organizate ulterior, ci în temeiul art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
80/1995 privind statutul cadrelor militare, anume, ca urmare a reducerii
numărului de funcții din statul de organizare și a faptului că nu au fost
identificate posibilități de încadrare a acestuia în alte funcții ori unități,
împrejurări dovedite în speță prin înscrisurile depuse la dosar de către
pârâte, potrivit celor expuse în descrierea stării de fapt.
În al doilea rând, nu
pot fi considerate întemeiate criticile aduse de reclamant modalității de
examinare (prin interviu), căci, prin Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie
2011 pentru elaborarea și punerea în aplicare a statelor de organizare ale
unităților din Jandarmeria Română, s-a lăsat la latitudinea conducătorilor
unităților de jandarmi stabilirea modului de examinare, în vederea reîncadrării
pe posturi conform noilor state de organizare, acest aspect fiind, deci, unul
de oportunitate a actelor administrative (regulamente) emise de aceste cadre
militare cu funcții de conducere, care exced controlului judecătoresc.
Nu prezintă relevanță
în speță, a reținut instanța, nici faptul că examinarea s-a organizat doar în
cadrul unora dintre unitățile Jandarmeriei Române, pe de o parte, datorită
faptului că reclamantul nu a înțeles să se prezinte la examinarea organizată în
vederea încadrării numărului de cadre militare în noul stat de organizare, iar,
pe de altă parte, datorită faptului că acesta nu se poate pretinde prejudiciat
de măsurile care vizează alte structuri subordonate din cadrul Jandarmeriei
Române, el însuși susținând în acțiune că se impunea realizarea unei examinări
profesionale în vederea departajării candidaților pentru situațiile în care
numărul acestora era mai mare decât cel inclus în statele de organizare.
Cât privește
dispozițiile din Ordinul MAI nr. 665/2008, de care se prevalează reclamantul,
instanța constată că nu sunt aplicabile în speță, căci acestea vizează exclusiv
organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor
vacante de către persoane din afara sistemului, iar nicidecum pentru selectarea
cadrelor militare în funcție în ipoteza reorganizării instituționale.
Nici faptul că în
ordin nu s-a făcut referire la ajutorul pretins datorat reclamantului la
trecerea în rezervă, potrivit art. 21 alin. (1) din anexa VII la Legea nr.
284/2010 nu este de natură să atragă anularea acestuia, o atare omisiune fiind
explicabilă prin faptul că acest ajutor nu era susceptibil a fi acordat.
A reținut instanța că
nu se poate dispune anularea ordinului nici prin valorificarea argumentelor
reclamantului referitoare la criteriile care puteau fi avute în vedere pentru
reîncadrarea pe funcțiile din noul stat de organizare a cadrelor militare în
activitate, căci, în Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru
elaborarea și punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităților din
Jandarmeria Română s-a stabilit expres că reîncadrarea va opera ca urmare a partajării
exclusiv pe baza examinării profesionale.
De asemenea, instanța
a reținut că împrejurarea pretinsă de reclamant, dar nedovedită, potrivit
căreia în prezent ar mai exista două posturi de subofițeri vacante în cadrul
Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara, nu este de natură să atragă anularea
ordinului de trecere în rezervă, caracterul efectiv al măsurii de reorganizare
fiind dovedit prin înscrisurile analizate în descrierea sării de fapt,
respectiv, prin Adresele emise de IGJR sub nr. 123496 din 11 aprilie 2011, din
care rezultă că pentru Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara a fost prevăzut în
statul de organizare al unității aprobat pentru 1 aprilie 2011 un număr de 300
de posturi, din care 41 de ofițeri și 259 de subofițeri, precum și Adresa IGJR
nr. 123938 din 10 iunie 2011, din care rezultă că la aceeași unitate
subordonată numărul de posturi, din statul de organizare aprobat prin Ordinul
IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a scăzut la 270, din care 34 de ofițeri și
236 de subofițeri.
Față de aceste
considerente, instanța a respins ca neîntemeiate capetele de cerere care
vizează anularea ordinului de trecere în rezervă, reintegrarea în funcția
deținută anterior și obligarea pârâtului IGJR la plata drepturilor salariale
după trecerea în rezervă.
În privința capetelor
de cerere care vizează plata normei de hrană aferentă anului 2011, instanța ia
act că acesta a rămas fără obiect, în condițiile în care s-a dovedit că suma
datorată a fost achitată în cursul procesului, prin adresa de la fila 98 dosar,
reclamantul confirmând această împrejurare în ședința publică din data de 14
martie 2012. În mod similar, a rămas fără obiect petitul vizând plata normei de
echipament, de vreme ce la termenul de judecată din 11 aprilie 2012 s-a depus
la dosar statul de plată, care atestă că reclamantul a încasat și aceste
drepturi bănești.
În fine, instanța a
reținut că este neîntemeiat și capătul de cerere formulat în subsidiar, pentru
ipoteza menținerii ordinului de trecere în rezervă, de obligare a pârâtului
IGJR la plata ajutorului bănesc reglementat de art. 21 alin. (1) din Anexa VII
la Legea nr. 284/2010, în condițiile în care prin art. 13 din Legea nr.
285/2010 s-a exclus acordarea acestor drepturi cadrelor care trec în rezervă în
cursul anului 2011, stabilindu-se că „în anul 2011, dispozițiile legale privind
acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie,
retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se
aplică”.
Recursul declarat
de A.C.M.
Prin cererea de recurs
formulată, recurentul a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și
nelegală, arătând că actele atacate nu au fost publicate în M. Of., nici pe
paginile de internet ale Ministerului Administrației și Internelor, respectiv
ale Jandarmeriei Române.
Recurentul a adus
critici cu privire la faptul că toate condițiile de înscriere și organizare ale
examenului au fost făcute publice numai cu 10 zile înainte de susținerea
examenului, deși conform pct. 2.3 din OMAI nr. 129/2011, acestea ar fi trebuit afișate
cu cel puțin 20 de zile înainte de data susținerii probei.
A precizat recurentul
că examenul trebuia organizat într-o manieră care să nu dea naștere la
interpretări și care să nu creeze situații discriminatorii, criticând forma de
concurs aleasă, respectiv interviul.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte
de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este
tardiv.
În conformitate cu
dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea
oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în
termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel
sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus
de voința ei.
Alin. (2) din
articolul prezentat mai sus prevede faptul că, în acest din urmă caz, actul de
procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în
același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost
comunicată recurentului-reclamant la data de 6 iunie 2012, iar cererea de
recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 27 noiembrie 2012, cu
depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art.
20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ.
În aceste condiții,
Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului
în termenul definit de lege.
Văzând dispozițiile
art. 301 raportate la art. 101 și 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15
zile de la comunicare pentru recurs, precum și modalitatea de calcul a
termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu
nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va constata tardiv recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de A.C.M. împotriva Sentinței nr. 309 din 16 mai 2012 a Curții de Apel
Timișoara-secția contencios administrativ și fiscal ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM