ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2019

HOTĂRÂRE

16.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secția civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F., pronunțarea unei hotărâri prin care să constate nulitatea absolută a actelor de concesiune emise de pârâtă, nr. x/03.10.2011, pe numele B., C. și D. și nr. x/25.10.2011, pe numele D., referitoare la locul 32 situat în plan la figura 26/2017 din E., precum și obligarea pârâtei la restabilirea situației anterioare.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău.

Prin Sentința civilă nr. 278/21.01.2019 pronunțată de Judecătoria Bacău, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivarea soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente:

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că legea prevede o competență alternativă de soluționare a acesteia, între instanța de la sediul pârâtei și instanța de la locul executării obligației.

Având în vedere că pârâta are sediul în București, Calea x, unde se află și locul executării obligației de plată a taxei de concesionare și de asigurare a dreptului de concesiune asupra locului de veci, instanța a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei sectorului 4 București, unde se află și bunul imobil care face obiectul concesiunii.

Judecătoria Bacău a apreciat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât pârâta nu este o autoritate sau instituție centrală sau locală, nici persoană juridică de drept public, ci, astfel cum rezultă din HCMB nr. 59/2018, un serviciu public de interes local înființat prin hotărârile Consiliului Local nr. 72/1992, 66/1993 și 83/1993.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 3491/20.03.2019, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Bacău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând în motivarea soluției sale următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din HCMB nr. 58/2018, F. este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, înființată prin Hotărârile Consiliului Local nr. 72/1992, 66/1993 și 83/1993, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul local al Municipiului București.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Este adevărat că pârâta nu este nici autoritate, nici instituție publică centrală sau locală, însă serviciile publice de interes local se încadrează în categorie indicată de art. 111 C. proc. civ. a persoanelor juridice de drept public.

Întrucât legea procesual civilă nu conține o definiție a sintagmei persoană juridică de drept public, instanța a avut în vedere dreptul comun în materia acțiunilor formulate împotriva entităților de drept public, respectiv la Legea nr. 554/2004, concluzionând că pârâta, fiind asimilată autorităților publice, intră în categoria altor persoane juridice de drept public, la care face referire art. 111 C. proc. civ.

În baza acestor considerente, instanța a constatat că reclamanta avea alegerea instanței competente, fie cea de la locul propriului său domiciliu, fie cea de la sediul pârâtei, iar prin depunerea acțiunii la Judecătoria Bacău, reclamanta a ales competența la instanța de la locul propriului său domiciliu.

Având în vedere că în cazul competenței teritoriale alternative, așa cum e cazul în speță, reclamantul are dreptul să aleagă instanța competentă căreia să i se adreseze, rezultă că Judecătoria Bacău are căderea să soluționeze prezentul dosar, aceasta fiind instanța investită de reclamantă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În acțiunea dedusă judecății, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta F., solicitând să se constate nulitatea absolută a unor acte de concesiune emise de aceasta.

Problema care a generat declinarea reciprocă de competență și nașterea prezentului conflict negativ de competență constă în interpretarea diferită de către instanțe a noțiunii de "persoană juridică de drept public" la care se referă art. 111 C. proc. civ.

Legea procesual civilă nu definește noțiunea de "persoană juridică de drept public", însă, potrivit art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004, prin serviciu public se înțelege activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Având în vedere aceste dispoziții legale, Înalta Curte apreciază că pârâta este persoană juridică autorizată de Consiliul General al Municipiului București să presteze un serviciu public, la nivel local, în regim de putere publică, fiind asimilată autorităților publice, astfel că, intră în categoria "altor persoane juridice de drept public" la care se referă art. 111 C. proc. civ.

Așa fiind, în soluționarea conflictului negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte va reține prevederile art. 111 C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială alternativă, respectiv instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanța de la sediul pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea acțiunii la Judecătoria Bacău, reclamanta a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția domiciliului său.

În consecință, având în vedere faptul că reclamanta a sesizat mai întâi Judecătoria Bacău, instanță competentă în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 116 din același cod, acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.