ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3757/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantele A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, au solicitat recalcularea și stabilirea cuantumului drepturilor salariale (cuantumul indemnizației brute lunare, precum și cuantumul sporurilor pentru risc și confidențialitate și al sporului pentru condiții deosebite de muncă, al sporului de vechime în muncă, cuvenite reclamanților care au trecut în tranșe superioare de vechime în funcție și/sau în muncă) la nivelul de maxim de salarizare în plată pentru funcțiile similare din cadrul aceleiași instituții/autorități publice, precum și emiterea în acest sens a unor ordine de salarizare conform prevederilor art. 1 alin. (5)

1

și art. 5 alin. (1) din O.U.G, nr. 83/2014, începând de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență nr. 83/2014, respectiv data de 09.04.2015; plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a stabilirii drepturilor salariale conform petitului de la pct. l, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație de la data datorării până la data plății efective; plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală aferentă sumelor stabilite în baza petitelor anterioare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011 și art. 1530, 1535 alin. (1) C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1028 din data de 7 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curții de Apel Craiova; a admis acțiunea formulată de reclamantele A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj; a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015; a obligat pârâții Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, ca, după emiterea ordinelor, să achite diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 1028 din data de 7 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, aspecte care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul înlăturării obligației Ministerului Justiției de Ia emiterea unor noi ordine de încadrare salarială.

Sub acest aspect arată că, la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin art. 1 al O.M.J. nr. 4680/C/2016 s-a prevăzut că, începând cu data de 09.04.2015, se recalculează indemnizația de încadrare brută lunară și sporuri judecătorilor, care la acea data beneficiau de un cuantum al acestora mai mic decât cel stabilit la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Astfel, la data de 24.05.2017 a fost emis O.M.J. 1478/C/2017, prin care a fost recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor pentru intimații-reclamanți A., B., C. și D..

Față de aceste aspecte, solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât O.M.J. nr. 4680/C/2016 este legal.

Mai mult decât atât, prin O.M.J. nr. 1478/C/24.05.2017 a fost emis ordinul individual privind diferențele acordate intimaților-reclamanți, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 293/2015, O.U.G. nr. 57/2015 și ținând seama de Decizia nr. 23/26 septembrie 2016 a ÎCCJ și Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care au fost stabilite cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară, cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și cuantum sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică si al sporului pentru păstrarea confidențialității.

În ceea ce privește obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare, consideră că aceasta nu are temei legal, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2018, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică (alin. (4), la care se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie (alin. (5).

Totodată, în Decizia I.C.C.J. nr. 21/22.05.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, se reține că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii, însă în condițiile existenței unui titlu care stabilește obligația de plată a unei sume de bani, iar executarea acestuia este amânată. Așadar, "problema naturii juridice a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte a fost rezolvată prin recursul în interesul legii soluționat de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/2014, care, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, a apreciat că pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011."

În aceeași decizie, se reține că "(...) aceste dobânzi, ca formă de penalizare a debitorului care nu și-a îndeplinit la timp obligația de executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu referitor la drepturi salariale, curg de drept de la momentul pronunțării hotărârii...".

Așadar, se are în vedere situația când se achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătorești, deși acestea sunt executorii de drept de la momentul pronunțării acestor hotărâri. Or, nu ne aflăm în prezența unei hotărâri judecătorești care obligă la plata de drepturi bănești și care nu este executată, în ciuda caracterului executoriu, în speță tinzându-se la obținerea unei hotărâri judecătorești care sa oblige la plata unor sume, acestea neputând fi purtătoare de dobânzi penalizatoare pentru un interval de timp anterior momentului stabilirii dreptului prin hotărâre judecătorească. Dacă se pune problema dobânzilor pentru perioada anterioară, acesta nu poate fi decât cel mult remuneratorie, potrivit art. 1 din O.G. nr. 13/2011.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului și casarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei de obiect și înlăturării obligării Ministerului Justiției de la emiterea ordinelor de salarizare.

Prin motivele de recurs formulate, pârâta Curtea de Apel Craiova a arătat că un prim aspect al nelegalității sentinței atacate vizează faptul că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Craiova invocată prin întâmpinarea la acțiune, ignorând în totalitate faptul că nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății și calitatea de pârâtă a instituției recurente.

Referitor la plata diferențelor salariate la care prima instanță, în mod eronat, a fost obligată alături de pârâtul Tribunalul Gorj, subliniază faptul că această instanță nu este și nu a fost angajatorul intimatelor - reclamante, raporturile de muncă ale acestora fiind stabilite cu Tribunalul Gorj unde își desfășoară activitatea în calitate de judecători.

Arată că, în sistemul judiciar, Curtea de Apel Craiova și tribunalele arondate, dintre care și Tribunalul Gorj sunt entități juridice diferite, cu personalitate juridică și competențe administrative distincte, iar prima instanță a procedat greșit sub aspectul corelării în cauză a prevederilor legale incidente în ceea ce privește rolul ordonatorilor de credite, confundând raportul de drept privat dedus judecății cu raportul juridic financiar, de drept public ce se stabilește între ordonatorii de credite din sistemul judiciar.

Pe cale de consecință, concluzionează că legitimarea procesuală pasivă revine doar autorității publice cu care salariatul se află în mod direct legat de raporturi de muncă, (în speță Tribunalul Gorj) întrucât acesteia îi aparține prerogativa acordării drepturilor salariate, aspect față de care solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de Curtea de Apel Craiova.

Cu privire la recursurile formulate nu s-au depus întâmpinări.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

La data de 23.07.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus o cerere prin care a arătat că în raport de Ordinul nr. 2066/C/2018 solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii dedusă judecății ca rămasă fără obiect.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat recalcularea și stabilirea cuantumului drepturilor salariale (cuantumul indemnizației brute lunare, precum și cuantumul sporurilor pentru risc și confidențialitate și al sporului pentru condiții deosebite de muncă, al sporului de vechime în muncă, cuvenite reclamanților care au trecut în tranșe superioare de vechime în funcție și/sau în muncă) la nivelul de maxim de salarizare în plată pentru funcțiile similare din cadrul aceleiași instituții/autorități publice, precum și emiterea în acest sens a unor ordine de salarizare conform prevederilor art. 1 alin. (5)

1

și art. 5 alin. (1) din O.U.G, nr. 83/2014, începând de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență nr. 83/2014, respectiv data de 09.04.2015; plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a stabilirii drepturilor salariale conform petitului de la pct. l, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație de la data datorării până la data plății efective; plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală aferentă sumelor stabilite în baza petitelor anterioare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011 și art. 1530, 1535 alin. (1) C. civ.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015; a obligat pârâții Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, ca, după emiterea ordinelor, să achite diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Învestită cu soluționarea cererilor de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual acestora, după cum urmează:

În ceea ce privește recursul formulat de către pârâta Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Craiova având în vedere faptul că intimații-reclamanți nu au raporturi de muncă cu această instanță, ci cu pârâtul Tribunalul Gorj, unde își desfășoară activitatea în calitate de judecători, și ca atare, nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății și calitatea de pârâtă a instituției recurente.

Pe cale de consecință, legitimarea procesuală pasivă revine doar autorității publice cu care salariatul se află în mod direct legat de raporturi de muncă, (în speță Tribunalul Gorj) întrucât acesteia îi aparține prerogativa acordării drepturilor salariate, aspect față de care, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Cu privire la recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, Înalta Curte constată că ținând seama de Decizia nr. 23/26 septembrie 2016 a ÎCCJ și Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care au fost stabilite cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară, cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și cuantum sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică si al sporului pentru păstrarea confidențialității, prin Ordinul nr. 1478/C/24.05.2017, avându-se în vedere s-a stabilit:

Art. 1 - În perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova prevăzuți în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, conform celor menționate în Anexe.

Art. 2 - Începând cu data de 01.08.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova prevăzuți în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia.

De asemenea, în cuprinsul acestui ordin se menționează că a fost emis în aplicarea dispozițiilor Ordinelor ministrului justiției nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)

1

în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)

1

Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)

1

și (1)

2

din același act normativ:

"(1)

1

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)

2

Prevederile alin. (1)

1

se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 1478/C/2017, a procedat la punerea în aplicare a prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, raportându-se la obligația care îi revine conform acestei decizii de a acorda nivelul maxim al salariului de bază identificat în cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv categorii profesionale, acordând judecătorilor din circumscripția Curții de Apel Craiova, prevăzuți în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, nivelul maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, conform celor menționate în anexe.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului stabilirea cuantumului drepturilor la nivelul de maxim de salarizare aflat în plată pentru funcțiile similare din cadrul aceleiași instituții/autorități publice, precum și emiterea în acest sens a unor ordine de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B., C., D. și A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calității procesuale pasive, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți noi ordine de încadrare salarială, ca rămas fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței nr. 1028 din 07 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B., C., D. și A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți noi ordine de încadrare salarială, ca rămas fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.