AFFAIRE PAPPSZASZ c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

21.02.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE PAPPSZASZ c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA PAPPSZASZ c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 25920/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 Februarie 2008 DEFINIF 21/05/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Pappszasz c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefevre, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 ianuarie 2008, Rend l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25920/05) îndreptată împotriva României, printre care o resortisantă a acestui stat, Ana Clara Ileana Pappszasz ( La 27 februarie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prevalând de dispozițiile art. 29 alin. (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. În 1960, proprietatea imobiliară situată în Cluj-Napoca la n 18 rue Bisericii Ortodoxe, compusă din două corpuri de clădire și din terenul de 2027 m, aparținând părinților săi, a făcut obiectul unei confiscări. La 28 aprilie 2000, în urma unei acțiuni în revendicare imobiliară, recurenta a obținut o decizie definitivă cu privire la absența unui titlu de proprietate asupra bunului în cauză și a dispus autorităților să i-l restituie în calitate de moștenitor. Instanțele au dispus, de asemenea, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea de drepturi de proprietate a imobilului. Fără a aduce atingere recunoașterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, recurenta a avut posibilitatea de a-și recupera integral proprietatea, deoarece, în temeiul Legii nr. 112/1995, la 19 decembrie 1996 și 27 ianuarie 1997, landul a vândut apartamentele nr. 3 și 5 din clădirea în cauză, precum și suprafața de 200 m în 2002, reclamanta a solicitat instanțelor să constate nulitatea vânzării apartamentelor în cauză. Aceasta a susținut că confiscarea proprietății era ilegală și că, la momentul vânzării, cumpărătorii fuseseră de rea credință. La sfârșitul procedurii, printr-o hotărâre din 8 decembrie 2004 Curtea de Apel din Cluj, confirmând în același timp absența titlului de stat în momentul vânzării, a respins acțiunea reclamantei pe motiv că, la momentul vânzării, cumpărătorii fuseseră de bună credință și a condamnat pe cine să plătească inculpaților cheltuielile de procedură. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 10. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumarescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, § 31-33), Strain și altele România 57001/00, CEDO 2005-VII, § 19 26), Peduraru România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, §§ 15 368/20, 17 ianuarie 2008). ÎN CURSUL VIOLAȚIEI ALIMENTARE DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 11. Recurenta declară că obligația de a redobândi proprietatea celor două apartamente vândute de statul membru nu și-a respectat dreptul de a-și respecta bunurile, așa cum este recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 12. Curtea constată că nu există niciun motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată că nu se confruntă cu niciun motiv de nevinovăție și, prin urmare, îl declară admisibil. Pe fond 13. Guvernul își reiterează argumentele prezentate în cauze similare anterioare. 14. recurenta consideră că a fost privată de facto În plus, până în prezent, ea nu a primit nicio despăgubire pentru această privare. 15. Curtea a decis deja că punerea în eșec a dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor vândute prin land către terții care îi ocupau ca locatari, combinată cu lipsa de valoare a bunului, este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain menționat anterior, § 39, 43 și 59 Porteanu c. România, 4596/03, § 35, 16 februarie 2006). 16. În cazul de față, Curtea nu a primit niciun motiv de confidenialitate a cauzelor menionate anterior. Vânzarea de către Ö Õ Õ Õ Õ de bunuri ale reclamantei împiedică în prezent dreptul de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă. Curtea consideră că o astfel de situaie echivalează cu o privare de proprietate de facto și ia act de faptul că această situație persistă de mai mult de șapte ani în lipsa oricărei despăgubiri. 17. Curtea reamintește că, la momentul respectiv, nu a avut în dreptul intern un remediu eficient care ar putea să îi ofere reclamantei o compensație pentru această privare (Străin menționat anterior, §§ 23, 26 În plus, Curtea observă că, până în prezent, nu s-a demonstrat că sistemul de compensare instituit în iulie 2005 prin Legea 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi să atingă, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost private. În ceea ce privește reclamanta, dispozițiile procedurale prevăzute de aceste legi, în special termenele stabilite pentru depunerea cererilor de restituire, împiedică recurenta să obțină despăgubiri în temeiul acestor legi, odată ce eficiența și eficiența acestora vor fi demonstrate. 18. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale 20. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanta solicită în principal restituirea celor două apartamente vândute de la nivel local către părți terțe și a terenului Ö acestor apartamente. În cazul în care statul nu le-ar putea returna, Comisia solicită o sumă echivalentă cu valoarea de piață a bunului Õ în valoare de 183 000 EUR. Recurenta susține evaluarea sa pe baza avizului unei societăți imobiliare. 21. Guvernul contestă evaluarea valorii imobilului efectuată de reclamantă, subliniind că reclamanta nu a prezentat de competență pentru a justifica estimarea prețului bunurilor în cauză. Potrivit raportului de experiență prezentat de guvern, valoarea de piață a celor două apartamente și a terenului a crescut la 137 752 EUR. 22. Curtea reamintește că a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza vânzării prin land a bunurilor reclamantei către terți cu bună credință anterior confirmării în justiție într-un mod definitiv a dreptului de proprietate al reclamantei, combinat cu absența totală a despăgubirii. 23. Curtea consideră, în circumstanțele din speță, că restituirea bunurilor în cauză, cum ar fi cele prevăzute de hotărârea definitivă din 28 aprilie 2000, ar plasa reclamanta cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerințele articolului 1 din Protocolul nr 1 nu ar fi fost necunoscute. 24. În lipsa unei astfel de restituiri în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă, Curtea decide că: trebuie să plătească recurentei, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunurilor. 25. Având în vedere competența guvernului și informațiile de care dispune Curtea cu privire la prețurile pieței imobiliare locale, aceasta estimează valoarea actuală a bunului de 150 000 EUR. 26. Prin urmare, acționând în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din Convenție, Curtea atribuie recurentei suma de 150 000 EUR. De asemenea, recurenta solicită repararea prejudiciului moral pentru suferința suferită ca urmare a nerestituirii bunurilor sale și se remite Curții în ceea ce privește valoarea despăgubirilor. În decembrie 2004, a fost condamnată să plătească cumpărătorilor apartamente în litigiu sume pentru cheltuielile de procedură, reclamanta a afirmat că impunerea unei astfel de obligații, în timp ce aceasta căuta să obțină executarea unei decizii de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra apartamentelor în cauză, i-a cauzat un șoc teribil 28. Guvernul contestă existența unei legături de cauzalitate între presupusa încălcare și prejudiciul moral pe care recurenta l-a invocat. 29. Curtea consideră că eșecul dreptului de proprietate al recurentei asupra apartamentele în litigiu vândute de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . EUR ar reprezenta o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. 30. În ceea ce privește sumele pe care reclamanta le-a plătit pentru cheltuieli de procedură cumpărătorilor celor două apartamente, Curtea ia notă de faptul că reclamanta le-a inclus în suma pe care o solicită pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Prin urmare, această cerere trebuie examinată la rubrica de mai jos. Recurentei i se solicită, prin mijloace de probă, 1 783 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, și anume 783 EUR pentru onorariile de avocatură și 1 000 EUR reprezentând suma pe care a fost obligată să o plătească cumpărătorilor de apartamente în litigiu pentru cheltuieli de procedură. 32. Guvernul nu se referă la rambursarea cheltuielilor, cu condiția ca acestea să fie justificate, necesare și rezonabile. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 600 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și la. Iau cuvântul reclamantei. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚIA, ÎN L că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr Spune că statul pârât trebuie să restituie recurentei apartamentele nr. 3 și 5 ale casei din Cluj-Napoca la nr. 18, rue Bisericii Ortodoxe și terenul de 200 m, în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție că, în lipsa unei astfel de restituiri, Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în același termen de trei luni, 150 000 EUR (o sută cincizeci de mii EUR) pentru daune materiale pe care, în orice caz, statul pârât trebuie să le plătească recurentei, în același termen de trei luni, următoarele sume 000 EUR (două mii EUR) pentru prejudicii morale (ii) 600 EUR (o mie șase sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată se adaugă la sumele menționate anterior orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și că sumele în cauză vor fi convertite în moneda de la statul pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 21 februarie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte