ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5326/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 09.02.2017, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, anularea Deciziei nr. 10605/21.09.2016 emise de DGRFP Brașov-Serviciul soluționare contestații, anularea Deciziei de impunere nr. x/29.10.2015 emise în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/29.10.2015, ambele întocmite de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, înlăturarea bazei impozabile și a obligațiilor fiscale stabilite suplimentar prin decizia contestată și exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe profit și TVA, precum și accesorii stabilite suplimentar pe baza deciziei, în sumă de 1.052.196 RON.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 116 din 20 octombrie 2017, Curtea a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și, în consecință, a anulat acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin asociat B..

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând anularea hotărârii recurate și continuarea judecății fondului cauzei.

A susținut recurenta-reclamantă că, potrivit Actului constitutiv actualizat la data de 06.08.2013 al societății, la art. 15 și art. 19 atribuțiunile Adunării Generale sunt prevăzute de lege în funcție de modul de convocare ordinar/extraordinar, astfel că Adunările Generale au loc ori de câte ori este necesar, la propunerea unuia dintre asociați, în cazul de față a domnului B..

A depus fotocopie a actului constitutiv, a scrisorii prin care a fost înștiințat administratorul și a convocatorului Adunării Generale Extraordinare din data de 02.11.2017 prin care s-a hotărât ca asociatul B. să reprezinte cu puteri depline societatea A. S.R.L. în fața instanțelor de judecată de toate gradele ca reprezentant legal.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția nulității recursului, pentru lipsa calității de reprezentant, și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic.

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. dispunând că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă semnătura.

În același sens sunt și dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, potrivit căruia, "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

4.2. Reține Înalta Curte că, potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă cererea va fi anulată.

În cauză, instanța de fond a acordat mai multe termene (prin încheierea de ședință din 14 iunie 2017 și prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2017) pentru ca reclamanta să facă dovada calității de reprezentant a asociatului B..

Cu toate acestea, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de C. proc. civ., astfel că, prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Târgu Mureș a anulat acțiunea formulată de reclamantă, constatând că, a fost semnată de o persoană care nu avea calitatea de administrator al societății și nu avea mandat de reprezentare a societății acordat în condițiile art. 76 și 71 din Legea nr. 31/1990.

Prin recurs, recurenta-reclamantă nu critică sentința instanței de fond, ci s-a limitat la a depune înscrisuri care apreciază că ar face dovada faptului că persoana care a semnat acțiunea, asociatul B., ar fi fost numită să reprezinte societatea în fața instanțelor de judecată de toate gradele.

4.3. Or, Înalta Curte reține că înscrisul de care se prevalează recurenta-reclamantă, convocatorul Adunării Generale Extraordinare din 02.11.2017, are o dată ulterioară pronunțării hotărârii de fond, 20.10.2017, astfel că, în mod legal, prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată.

Trecând peste acest aspect, instanța de control judiciar mai constată că înscrisul menționat nu îndeplinește condițiile legale pentru a face dovada celor susținute de recurentă.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 31/1990, administratorul societății este singura persoană abilitată legal să reprezinte societatea și singura persoană care, prin actele sale, angajează societatea în raporturile sale cu terții, inclusiv în fața justiției.

De asemenea, conform art. 151 alin. (4) C. proc. civ., "Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.".

Or, în fața instanței de recurs, recurenta-reclamantă se prevalează de un înscris care, însă, nu face dovada acordării dreptului de reprezentare a societății în fața instanței de judecată.

Astfel, actul depus de recurentă poartă denumirea și are forma unui "convocator" și nu a unei hotărâri adoptate de Adunarea Generală Extraordinară prin care i-ar fi fost acordat mandat de reprezentare a societății în fața instanțelor judecătorești.

De asemenea, recurenta-reclamantă nu a dovedit împuternicirea acordată reprezentantului său cu o copie de pe extrasul din registrul public (extras eliberat de Oficiul Registrului Comerțului) în care aceasta este menționată, astfel cum prevede art. 151 alin. (4) C. proc. civ., citat mai sus.

3.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula cererea de recurs pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 116 din data de 20 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.