ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4760/2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în data de 04.09.2017 și completată în data de 16.10.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței, ca prin hotarârea pe care o va pronunța, să dispună:

- anularea Deciziei FGA nr. 8047/02.08.2017;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească despăgubirile cuvenite reclamantului;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În ședința de judecată din data de 07.03.2018, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1658 din 04 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea completată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a anulat decizia FGA nr. 8047/02.08.2017.

A obligat pârâtul la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească despăgubirile cuvenite reclamantului.

A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru (50 RON) și onorariu avocat (800 RON).

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 07.03.2017 prin care a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului și împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, criticându-le pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii, în sensul admiterii excepției nulității cererii de chemare în judecată și, în subsidiar, respingerea contestației formulate împotriva deciziei emise de către acesta.

În susținerea recursului, recurentul a arătat, în esență, că în mod nelegal a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să menționeze cuantumul sumei solicitate la plată în cuprinsul cererii înregistrate sub nr. x/07.07.2016, astfel încât obiectul cererii de chemare în judecată nu este nici determinat și nici determinabil.

Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea contestației întrucât instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată pe planșele fotografice existente la dosarul cauzei, reținând că susținerile FGA nu au suport logic, întrucât starea imobilului după fenomenele meteorologice din data de 03-04 mai 2016 rezultă din fotografii, stabilind că toate avariile provin urmare a evenimentului din data de 03.05.2016, fără însă a rezulta indicii despre momentul în care distrugerile au apărut, în pofida faptului că reclamantul însăși a recunoscut că aceste au apărut în timp, în urma mai multor evenimente și acordând forță probantă exclusivă mențiunilor din procesul-verbal de constatare a daunelor încheiat de inspectorul de daună din cadrul societății de asigurări, în condițiile în care scopul pentru care se încheie un asemenea proces-verbal este constatarea unei stări de fapt, fără însă a stabili concluzii cu privire la cauzele producerii deteriorărilor la imobile.

În plus, menționează recurentul, instanța de fond, în situația în care considera că părerea expertului angajat în cadrul direcției de specialitate din cadrul acestuia, trebuia să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru lămurirea raportului cauzal direct și exclusiv între riscul asigurat și prejudiciul produs, fapt care nu s-a întâmplat.

Un alt motiv de nelegalitate menționat de recurent, care atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constă în refuzul instanței de fond de a analiza motivele suplimentare invocate prin intermediul notelor scrise depuse la dosar, pentru motivul că acestea nu au fost invocate prin decizia contestată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul-intimat A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea acestei poziții procesuale, intimatul a precizat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect instanța considerând că acțiunea introductivă are ca obiect obligația de a face, respectiv de obligare a pârâtului la emiterea deciziei de admitere a cererii de plată și de stabilire a despăgubirilor ce i se cuvin, pe baza criteriilor legale.

În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul a menționat că în fața instanței de fond pârâta nu a depus întâmpinare, fiind astfel decăzută din dreptul de a formula excepții și de a propune probe, respectiv efectuarea unei expertize tehnice.

Instanța de fond, a conchis intimatul, a apreciat corect asupra relevanței probelor existente la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal de constatare din data de 01.07.2016 încheiat de către inspectorul de daune al societății asigurătoare și procesul-verbal nr. x/04.05.2016 încheiat de reprezentanții Primăriei Poiana Câmpina, la care se adaugă adresele primăriei și ISU prin care se atestă faptul că fenomene meteorologice au avut loc pe raza localității unde este situat imobilul său, în perioada 03-04.05.2016.

II. Procedura în fața instanței de recurs.

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței dedusă judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin raportare la împrejurarea că prima instanță nu a analizat apărările formulate și nici nu a motivat netemeinicia acestora, Înalta Curte reține că, într-adevăr, prin notele scrise depuse la dosarul instanței de fond, recurentul-pârât a formulat apărări, însă, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, niciuna dintre acestea nu au fost menționate în motivarea soluției de respingere a cererii de plată.

Acesta este motivul pentru care analiza acestora a fost refuzată de instanță, întrucât legalitatea și temeinica deciziei contestate nu poate fi consolidată cu elemente de fapt sau de drept extrinseci celor pe care actul administrativ este întemeiat.

În acest context, în cauză nu este incident motivul de casare menționat.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține, în privința criticilor referitoare la greșita soluționare a excepției nulității cererii de chemare în judecată, pentru lipsa obiectului, că instanța de fond a identificat și calificat în mod judicios obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

Acesta a învestit instanța de fond cu o acțiune în contencios administrativ clasică, prin care a supus controlului acesteia legalitatea și temeinicia deciziei emise de pârât prin care a fost respinsă cererea de plată a despăgubirilor pentru daunele suferite de imobilul proprietatea sa, având în vedere împrejurarea că asigurătorul C. S.A. se află în procedura falimentului.

Așadar, obiectul acțiunii nu constă în eventuale pretenții reprezentând contravaloarea despăgubirilor, ci în refuzul de plată manifestat de pârât, împrejurarea care a determinat reclamantul să solicite instanței anularea decizia de respingere a cererii de plată și obligarea acestuia la emiterea unei decizii de admitere a cererii de plată, avându-se în vedere criteriile legale de cuantificare a despăgubirilor.

Recurentul, prin urmare, se află în eroare, atât cu privire la calificarea naturii juridice a obiectului acțiunii introductive, astfel cum a fost completată, cât și cu privire la hotărârea prin care excepția a fost soluționată.

În acest sens, după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, excepția a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 07.03.2018, însă nu a fost soluționată prin încheierea pronunțată la acel termen, ci prin sentința pronunțată la data de 04.04.2018.

În consecință, critica modului de soluționare a excepției nu poate fi primită, iar recursul împotriva încheierii de ședință din data de 07.03.208 se constată a fi lipsit de obiect.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita admitere a acțiunii și obligare a pârâtului la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond are ca fundament, din punct de vedere al materialului probator administrat, în exclusivitate, doar susținerile și concluziile cuprinse în procesul-verbal nr. x/04.05.2016, prin care au fost constatate avarii la imobil și procesul-verbal de constatare încheiat la data de 01.07.2016 încheiat de inspectorul de daune al asigurătorului în cuprinsul căruia au fost menționate, de asemenea, avariile imobilului.

Fiind învestită cu verificarea legalității și temeiniciei actului administrativ emis de pârât, instanța de fond era datoare a aprecia asupra stării de fapt rezultată din susținerile reclamantului, în parte confirmate de probatoriul administrat, în ceea ce privește certitudinea existenței fenomenelor meteorologice din datele de 3 și 4 mai 2016, existența avariilor la imobil sau existența poliței de asigurare obligatorie contra dezastrelor aferentă perioadei 12.10.2015-11.10.2016, pe baza tuturor motivelor reținute în susținerea soluției de respingere a cererii de plată, dintre care esențial era cel referitor la lipsa raportului de cauzalitate dintre efectele fenomenelor meteorologice și avariile suferite de imobilul reclamantului.

Instanța și-a fundamentat soluția de admitere a acțiunii pe simplul raționament că, în lipsa unor probe contrare, nu a identificat nici un motiv pentru a considera că avariile nu au fost produse de evenimentele meteo din perioada menționată, concluzionând astfel că reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor pentru avariile identificate în procesele-verbale mai sus precizate.

Instanța de recurs precizează că rezultatul deliberării este fundamentat pe stabilirea situației factuale rezultate din coroborarea și interpretarea tuturor efectelor și consecințelor juridice generate de probele administrate în cauză, la care, apoi, se aplică norma de drept material incidentă, aceasta reprezentând însăși esența actului jurisdicțional.

Din această perspectivă, prima instanță a deliberat practic prin folosirea nepermis de facilă a raționamentului per a contrario, deși avea la îndemână instrumente procedurale și mijloace de probă științifice suficiente, prin a căror mijlocire putea fi înlăturată orice îndoială în privința legăturii de cauzalitate dintre fenomenele meteo și identificarea potențialelor avarii produse de acestea.

Fără a avea la dispoziție, printre piesele dosarului, elemente decisive și convingătoare necesare stabilirii legăturii de cauzalitate, instanța de fond a procedat la soluționarea litigiului fără a stabili certitudinea faptelor și urmările acestora, minimizând importanța rolului său în aflarea adevărului.

Prin urmare, pentru realizarea unei activități jurisdicționale efective și reale, care s-ar putea reduce la o operațiune în doi timpi, respectiv confruntarea faptelor la condițiile de aplicare a regulii de drept și deducerea efectului juridic, judecătorul fondului avea obligația de a manifesta rol activ în temeiul art. 22 C. proc. civ. și de a depune diligențele necesare pentru a se asigura că la dosarul cauzei există toate elementele necesare suficientei caracterizări a faptelor, pentru ca apoi să aplice cadrul legal incident.

Neprocedând astfel, prima instanță a soluționat procesul fără a intra practic în cercetarea fondului. Această împrejurare face imposibilă și exercitarea controlului judiciar în recurs.

Pentru remedierea tuturor aspectelor anterior reținute, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de reclamant urmează a fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării procesului în fond pe baza întregului probatoriu necesar a fi administrat.

Cu acest prilej, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei, instanța de fond va aprecia, după punerea în discuția părților, asupra necesității și oportunității efectuării unei expertize de specialitate, respectiv a exprimării unui punct de vedere asupra stării imobilului anterior producerii fenomenelor meteorologice din datele de 3-4 mai 2016, cât și ulterior, de către un expert independent, în caz afirmativ lucrarea urmând a fi efectuată prin luarea în considerare a tuturor coordonatelor tehnice ale imobilului, ținând seama și de faptul că, anterior, acesta a suferit degradări în timp, precum și asupra eventualului raport de cauzalitate dintre evenimentul asigurat și avariile identificate prin procesele-verbale încheiate de societatea de asigurare și reprezentanții administrației publice locale în circumscripția căruia este situat imobilul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1658 din 04 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.