ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 468/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECȚIA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea deciziei nr. 191 din 02.02.2016 prin care s-a dispus respingerea contestației sale; anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/15.06.2015, a raportului de Inspecție Fiscala nr. F - IL 249/15.06.2015 precum si a documentelor care au stat la baza emiterii acestora, cum ar fi, dar nelimitându-se, la fișa privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. x/15.06.2015, dispoziția de masuri nr. 401247/09.06.2015, procesul-verbal nr. x/09.06.2015, procesul-verbal nr. x/11.02.2015 emis de ANAF - Direcția Generala Antifrauda Fiscala precum si procesul-verbal nr. x/02.02.2015; suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/15.06.2015 atacate in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 3050 din 26 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția prematurității;

- a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești;

- a anulat în parte decizia nr. 191/2.02.2016 emisă de D.G.R.F.P. Ploiești, decizia de impunere nr. x/15.06.2015, raportul de inspecție fiscală nr. x/15.06.2015 și procesul-verbal nr. x/9.06.2015 emise de A.J.F.P. Ialomița, în ceea ce privește sumele de 185.410 RON reprezentând impozit pe profit, 278.115 RON reprezentând TVA, 482.158 RON reprezentând diferență suplimentară la acciză și în ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestor sume;

- a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată;

- a obligat pârâtele D.G.R.F.P. Ploiești și A.J.F.P. Ialomița la plata către reclamantă a sumei de 12.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat;

Prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de exp. B. și a dispus completarea dispozitivului încheierii de ședință din data de 29.05.2018 cu mențiunile:

"Încuviințează cererea de majorare a onorariului de expert. Pune în vedere reclamantei să achite diferența de onorariu până la suma de 4100 RON."

Împotriva sentinței nr. 3050 din 26 iunie 2018 și a încheierii de ședință din 8 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești. În drept a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. însă, din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că recurenta s-a raportat și la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul împotriva sentinței recurenta-pârâtă a arătat că din studierea hotărârii atacate, se observa ca instanța a făcut o motivare fara a analiza situația de fapt dedusa judecății prin prisma dispozițiilor legale ce au incidența in cauza. Prin soluția pronunțată, instanța de fond nu a avut în vedere materialul probator depus in cauza si nici susținerile părții, procedând la admiterea in parte a acțiunii cu motive străine de natura cauzei. Pe de alta parte, sentința recurată nu cuprinde nici motivele pentru care instanța de fond a înlăturat argumentele expuse de instituția recurentă prin întâmpinare.

În opinia recurentei, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, motivarea acesteia sprijinindu-se exclusiv pe concluziile expertizei contabile efectuată în cauză. Or concluziile experților pot fi luate in considerare in măsura in care, prin coroborarea cu restul probelor administrate si in raport de textele legale incidente sunt relevante si concludente; cat privește stabilirea legalității actelor administrative ce fac obiectul cauzei este atributul exclusiv al instanței de judecata, în raport de întreg probatoriul administrat.

Pe fond recurenta afirmă că au fost ignorate aspecte esențiale care dacă ar fi fost analizate în profunzime de către instanța de fond, ar fi condus la o altă soluție.

Astfel, s afirmă că instanța de fond nu a avut in vedere procesul-verbal nr. x/11.02.2015 întocmit de D.G.R.A. Alexandria, prin care s-au constat următoarele:

Combustibilul achiziționat de S.C. A. S.R.L. de la S.C. C. S.R.L. a fost transportat direct la clien­tul și consumatorul final S.C. A. S.R.L. deși în contractul de vânzare cumpărare nr. x/02.06.2014 se specifică astfel: cumpărătorul se ob­ligă să preia și să transporte marfa într-un autovehicul corespunzător. Astfel, nu a fost respectat contractul.

S.C. A. S.R.L. nu deține spații de depozitare și nici mijloace de transport (conform registrului mijloacelor fixe), deși pe avizele de însoțire a mărfii este înscris ca și cumpărător S.C. A. S.R.L., iar adresa de livrare este sediul social al acesteia.

Drept urmare, la control operațiunile de achiziții mărfuri au fost considerate nereale, iar facturile de achiziție nu au fost considerate documente justificative, nereflectând operațiuni comerciale reale.

Astfel, organele de inspecție fiscală nu au acordat deductibilitate pentru cheltuielile cu bunurile achiziționate de la furnizori cu comportament fiscal inadecvat, nici dreptul de deducere pentru TVA deductibilă aferentă acestora, și au stabilit acciză în baza prevederilor art. 11 alin. (1), art. 21 alin. (1) și alin. (4) lit. f), art. 146 alin. (1), (20)6A9 alin. (1) lit. b), alin. (2) și art. 206A21 din Codul fiscal și pct. 83 alin. (31) și alin. (32) din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal.

Or, intimata reclamanta nu a demonstrat realitatea tranzacțiilor înscrise în facturile emise de S.C. C. S.R.L. București cu un comportament fiscal inadecvat si nici proveniența bunurilor înscrise în aceste facturi.

Au fost invocate, totodată și prevederile art. 6 și art. 105 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora organele de inspecție fiscală au considerat în mod corect si legal că nu sunt documente justificative de înregistrare în evidenta contabilă facturile emise de S.C. C. S.R.L. București, ca urmare a comportamentului inadecvat al acesteia și furnizorului acesteia, respectiv S.C. D. S.R.L.

Din punct de vedere fiscal, nu este suficienta prezentarea facturilor de achiziție de bunuri emise de diverși furnizori completate cu datele obligatorii prevăzute de legiuitor (aspect de formă), ci trebuie demonstrată realitatea operațiunilor înscrise în aceste facturi (aspect de fond).

De asemenea, S.C. A. S.R.L. nu deține spații de depoz­itare, deși pe avizele de însoțire a mărfii este înscris ca și cumpărător S.C. A. S.R.L., iar adresa de livrare este sediul social al acesteia.

Administratorul societății furnizoare de motorină, S.C. C. S.R.L., nu a fost identificat și nu acționează ca reprezentat al acestei societăți, acest contribuabil este utilizat pentru comercial­izarea unor cantități de motorină care nu au o proveniență legală din punct de vedere fiscal.

Pe lângă achizițiile de la S.C. E. S.R.L., S.C. C. S.R.L. efectuează achiziția aceleași cantități de la S.C. D. S.R.L. CUI RO x societate de tip "fantomă" - care a fost declara inactivă fiscal în data de 26.12.2014 conform Deciz­iei nr. 20887/09.10.2014.

Deși se efectuează o singură achiziție a unei cantități de motorină de la antrepozitul fiscal S.C. E. S.R.L. (pentru care acciza a fost plătită), livrează această cantitate de mai multe ori către clienții săi, aceștia prezentând ca și proveniența a mărfii același set de documente emise de S.C. E. S.R.L. (ordine de plată a accizei, documente de conformitate, avize/CMR emise pentru aceleași mijloc de transport).

Mărfurile vândute de S.C. C. S.R.L. București provin de la furnizorii S.C. E. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., iar întrucât cantitățile de motorină achiziționate de S.C. A. S.R.L. Slobozia de la S.C. C. S.R.L. București nu au corespondent în cantitățile de motorină înscrise în facturile de achiziție prezentate de S.C. C. S.R.L. de la S.C E. S.R.L., rezultă ca acestea au fost achiziționate de la S.C. D. S.R.L.

Chiar dacă societatea deține documente precum aviz de însoțire a mărfii, document de transport CMR-uri conform căruia transportatorul este antrepozitul fiscal E. S.R.L. iar expeditor este furnizorul mărfii, declarație de conformitate a calității carburanților lichizi, certificat de calitate aferent mărfii, dovada plății accizei efectuate de către antrepozitul fiscal S.C. E. S.R.L., dovada plății facturii de către furnizorul S.C. C. S.R.L., nu s-a dovedit proveniența motorinei.

Se mai arată că organele de inspecție fiscală au constatat că mărfurile vândute de către S.C. C. S.R.L. București către S.C. A. S.R.L. Slobozia provin de la societatea SC. D. S.R.L. societate de tip fantomă iar S.C. C. S.R.L București atașează ca și documente justificative pentru livrarea combustibililor către S.C. A. S.R.L. Slobozia documente ce aparțin S.C. E. S.R.L. (inclusiv ordine de plată pentru acciza), deși marfa provine de la S.C. D. S.R.L. care nu a achitat și nu a prezentat ordine de plată privind accizele fapt pentru care răspunde în solidar și S.C. A. S.R.L.

În concluzie se afirmă că intimata-reclamanta nu a demonstrat realitatea tranzacțiilor înscrise în facturile emise de S.C. C. S.R.L. și nici proveniența bunurilor înscrise în aceste facturi, concluzia fiind că facturile de achiziție nu reflectă operațiuni reale.

În ceea ce privește recursul împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2019 recurenta arată că acordarea cheltuielilor de judecată de 12.050 RON reprezentând onorariul de apărător este nelegală întrucât solicitarea este vădit disproporționată în raport cu valoarea, complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de avocat și circumstanțele cauzei.

Diligențele întreprinse de apărător s-au limitat la redactarea acțiunii introductive, obiecțiuni formulate la primul raport de expertiză, cerere de suspendare a cauzei, cerere de repunere pe rol.

Referitor la onorariul de expert de 4100 RON se afirm că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea, complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de expert, având în vedere circumstanțele cauzei.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând, în principal, anularea recursului formulat împotriva sentinței nr. 3050/26.06.2018 întrucât motivele invocate nu se încadrează la niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea lui ca nefondat.

De asemenea, cu privire la recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2019 intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., lipsa de interes în ceea ce privește onorariul de expert, tardivitatea în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

Intimata-reclamantă a solicitat, de asemenea, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul formulat împotriva sentinței nr. 3050/26.06.2018 Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Formal recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. dar în dezvoltarea motivelor se formulează și critici referitoare la modalitatea de motivare a sentinței aceste critici încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Dacă în ceea ce privește motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. există argumente ale recurentei care repun în discuție situația de fapt reținută de instanța de fond și interpretarea probelor (aspecte care exced cazului de casare menționat) în ceea ce privește criticile referitoare al modalitatea de motivare a sentinței acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., așa cum am arătat mai sus. În consecință va fi respinsă excepția nulității recursului.

În ceea ce privește datoriile fiscale suplimentare stabilite prin actele contestate se rețin următoarele:

Prin decizia de impunere nr. x/15.06.2015, emisă de A.J.F.P. Ialomița au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 1.129.700 RON, reprezentând: 204.538 RON impozit pe profit; 23.774 RON accesorii aferente impozitului pe profit; 294.137 RON taxă pe valoare adăugată; 45.567 RON accesorii aferente taxei pe valoare adăugată; 482.158 RON accize; 71.294 RON accesorii aferente accizelor; 2.260 RON impozit pe venituri din salarii; 515 RON accesorii aferente impozitului pe venituri din salarii; 4808 RON contribuții sociale; 649 RON accesorii aferente contribuțiilor sociale.

În motivarea deciziei s-a reținut că, pentru perioada verificată 1.01.2012-31.12.2014, diferența de 204.538 RON impozit pe profit se compune din: 185.410 RON reprezentând diferență de profit impozabil stabilită de organele de inspecție fiscală în baza constatărilor procesului-verbal nr. x/11.02.2015 întocmit de Direcția Regională Antifraudă Fiscală; 237 RON calculată asupra sumei de 1.482 RON reprezentând cheltuială nedeductibilă cu amortizarea unui mijloc fix, înregistrată eronat deoarece nu aparține exercițiului financiar 2014; 23.464 RON calculată asupra sumei de 146.648 RON reprezentând cheltuieli cu achiziția de servicii înregistrate în contul 628 aferente investiției "Parc afaceri F." considerate de organele de inspecție fiscală nedeductibile la calculul impozitului pe profit în anul 2014; 4573 RON declarare eronată a impozitului pe profit a operatorului economic în D 101/2014.

S-a menționat că, în trimestrele II și III/2014 a fost stabilit un impozit pe profit suplimentar de plată la inspecția fiscală, pe baza procesului-verbal nr. x/11.02.2015, în care se arată: Combustibilul achiziționat de S.C. A. S.R.L. de la S.C. C. S.R.L. a fost transportat direct de la clientul și consumatorul final S.C. A. S.R.L. deși în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2.06.2014 se specifică astfel: cumpărătorul se obligă să preia și să transporte marfa într-un autovehicul corespunzător. S.C. A. S.R.L. nu deține spații de depozitare și nici mijloace de transport (conform registrului mijloacelor fixe), deși pe avizele de însoțire a mărfii este înscris ca și cumpărător S.C. A. S.R.L., iar adresa de livrare este sediul social al acesteia.

S-a precizat că, urmare a controlului de specialitate efectuat în cauză, conform competențelor legale, de inspectorii antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare Fiscală la S.C. C. S.R.L., conform procesului-verbal de control nr. x/2.02.2015, au rezultat următoarele: cetățeanul moldovean G., administrator și asociat al S.C. C. S.R.L., nu a fost identificat și nu acționează ca reprezentat al acestei societăți, iar acest contribuabil este utilizat pentru comercializarea unor cantități de motorină care nu au o proveniență legală din punct de vedere fiscal; în plus față de achizițiile de la S.C. E. S.R.L., S.C. C. S.R.L. efectuează achiziția aceleași cantități de la S.C. D. S.R.L. CUI RO x societate de tip "fantomă" - care a fost declarată inactivă fiscal în data de 26.12.2014 conform deciziei nr. 20887/09.10.2014; deși se efectuează o singură achiziție a unei cantități de motorină de la antrepozitul fiscal S.C. E. S.R.L. (pentru care acciza a fost plătită), livrează această cantitate de mai multe ori către clienții săi, aceștia prezentând ca și proveniența a mărfii același set de documente emise de S.C. E. S.R.L. (ordine de plată a accizei, docu­mente de conformitate, avize/CMR emise pentru același mijloc de transport); mărfurile vândute de S.C. C. S.R.L. București provin de la furnizorii S.C. E. S.R.L. si S.C. D. S.R.L. întrucât cantitățile de motorină achiziționate de S.C. A. S.R.L. Slobozia de la S.C. C. S.R.L. București nu au corespondent în cantitățile de motorină înscrise în facturile de achiziție prezentate de S.C. C. S.R.L. de la S.C. E. S.R.L., rezultă ca acestea au fost achiziționate de la S.C. D. S.R.L.

S-a menționat că, în ceea ce privește achiziția de 33.609 litri de motorină din data de 23.07.2014 de către S.C. A. S.R.L. Slobozia de la S.C. C. S.R.L. București, pentru aceasta cantitate, S.C. C. S.R.L. a prezentat documente de livrare (Op-uri pentru plata accize), către 3 (trei) societăți distincte printre care și S.C. A. S.R.L. Slobozia."

În concluzie, s-a reținut că, din procesul-verbal reiese că datele de fond ale documentelor prin care au fost înregistrate cheltuieli cu carburanții sunt nereale, cel puțin cele referitoare la proveniența mărfurilor înscrise în facturi (furnizor).

S-a menționat că a fost stabilită cheltuială nedeductibilă cu amortizarea un mijloc fix (autoturism) calculată pentru lunile noiembrie 2013 și decembrie 2013, deoarece nu aparțin exercițiului financiar 2014.

S-a precizat că au fost stabilite cheltuieli nedeductibile cu serviciile aferente investiției "Parc afaceri F." fiind aferente investiției în curs, sume care trebuiau înregistrate în contul 231 "Imobilizări corporale în curs de execuție".

S-a mai reținut că operatorul economic a declarat eronat impozitul pe profit în declarația 101/2014 nr. x/25.03.2015.

S-a arătat că, pentru diferențele constatate în sumă de 204.538 RON impozit pe profit stabilit la inspecția fiscală au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 14.264 RON, conform anexei nr. 3.

Pentru suma de 204.538 RON reprezentând impozit pe profit stabilit la inspecția fiscală au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 9.510 RON, conform anexei nr. 3.

S-a constatat, în motivarea deciziei, că pentru perioada verificată 1.01.2012-31.03.2015, diferența de 482.158 RON acciză de plată a fost stabilită de organele antifraudă ale Direcției Regionale Antifraudă Alexandria conform procesului-verbal nr. x/11.02.2015 în care se arată: mărfurile vândute de către S.C. C. S.R.L. către A. S.R.L. provin de la societatea D. S.R.L., societate de tip fantomă, fapt constatat de inspectorii antifraudă prin procesele-verbale nr. x/2014 și nr. y/2014; societatea C. S.R.L. atașează ca documente justificative pentru livrarea combustibililor către A. S.R.L. documente ce aparțin S.C. E. S.R.L. (inclusiv ordine de plată pentru acciză) deși marfa provine de la S.C. D. S.R.L.; S.C. D. S.R.L. nu a achitat și nu a prezentat ordine de plată privind accizele; pentru neachitarea accizei datorate de către S.C. D. S.R.L. răspunde în solidar și S.C. A. S.R.L. pentru suma de 482.158 RON, calculată astfel: 254.159 litri x 400,395 euro/100 litri x 4,7380 = 482.158 RON.

Pentru suma de 482.158 RON reprezentând acciza de plată stabilită la inspecția fiscală au fost calculate majorări de întârziere și penalități, conform anexei nr. 19.

În ceea ce privește diferența de 294.137 RON stabilită de organul de inspecție fiscală, reprezentând TVA de plată, pentru perioada verificată 1.01.2012-31.03.2015, în motivarea deciziei de impunere s-a reținut că: 10.065 RON TVA colectată de organul de inspecție fiscală în luna noiembrie 2013 din declarare eronată; 1237 RON TVA nedeductibilă în luna septembrie 2013 reprezintă regularizare TVA deductibilă pentru care nu au fost prezentate documente justificative; 4720 RON TVA nedeductibilă în luna octombrie 2013 reprezintă 50% din taxa pe valoare adăugată la achiziția unui autoturism conform facturii nr. x/15.10.2013; 104.423 RON TVA nedeductibilă în luna iunie 2014 stabilită de organele de inspecție fiscală în baza constatărilor din procesul-verbal nr. x/11.02.2015, întocmit de Direcția Regională Antifraudă Alexandria.

S-a menționat că, în luna noiembrie 2013 s-a declarat eronat TVA colectat în decontul de TVA, în luna septembrie 2013 nu au fost prezentate documente justificative pentru regularizarea TVA deductibilă, în luna octombrie 2013 a fost limitat la 50% dreptul de deducere a TVA la achiziția de autoturisme.

S-a menționat că, în lunile iunie și iulie nu a fost acordat dreptul de deducere a TVA de organele de inspecție fiscală, având în vedere constatările procesului-verbal nr. x/11.02.2015 întocmit de organele D.G.R.A. Alexandria în care se arată: Combustibilul achiziționat de S.C. A. S.R.L. de la S.C. C. S.R.L. a fost transportat direct la clien­tul și consumatorul final S.C. A. S.R.L. deși în contractul de vânzare cumpărare nr. x/02.06.2014 se specifică astfel: cumpărătorul se ob­ligă să preia și să transporte marfa într-un autovehicul corespunzător. S.C. A. S.R.L. nu deține spații de depozitare și nici mijloace de transport (conform registrului mijloacelor fixe), deși pe avizele de în­soțire a mărfii este înscris ca și cumpărător S.C. A. S.R.L., iar adresa de livrare este sediul social al acesteia.

S-a menționat că, potrivit procesului-verbal de control nr. x/02.02.2015 încheiat de in­spectorii antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Dir­ecția Generală de Administrare Fiscală la S.C. C. S.R.L., în urma controlului efectuat au rezultat următoarele: cetățeanul moldovean G., administrator și asociat al S.C. C. S.R.L., nu a fost identificat și nu acționează ca reprezentat al acestei societăți, iar acest contribuabil este utilizat pentru comercializarea unor cantități de motorină care nu au o proveniență legală din punct de vedere fiscal; în plus față de achizițiile de la S.C. E. S.R.L., S.C. C. S.R.L. efectuează achiziția aceleași cantități de la S.C. D. S.R.L. CUI RO x societate de tip "fantomă" - care a fost declarată inactivă fiscal în data de 26.12.2014 conform deciziei nr. 20887/09.10.2014; deși se efectuează o singură achiziție a unei cantități de motorină de la antrepozitul fiscal S.C. E. S.R.L. (pentru care acciza a fost plătită), livrează această cantitate de mai multe ori către clienții săi, aceștia prezentând ca și proveniența a mărfii același set de documente emise de S.C. E. S.R.L. (ordine de plată a accizei, docu­mente de conformitate, avize/CMR emise pentru același mijloc de transport); mărfurile vândute de S.C. C. S.R.L. București provin de la furnizorii S.C. E. S.R.L. si S.C. D. S.R.L. Întrucât cantitățile de motorină achiziționate de S.C. A. S.R.L. Slobozia de la S.C. C. S.R.L. București nu au corespondent în cantitățile de motorină înscrise în facturile de achiziție prezentate de S.C. C. S.R.L. de la S.C. E. S.R.L., rezultă ca acestea au fost achiziționate de la S.C. D. S.R.L.

În ceea ce privește achiziția de 33.609 litri de motorină din data de 23.07.2014 de către S.C. A. S.R.L. Slobozia de la S.C. C. S.R.L. București, pentru aceasta cantitate, S.C. C. S.R.L. a prezentat documente de livrare (Op-uri pentru plata accize), către 3 (trei) societăți distincte printre care și S.C. A. S.R.L. Slobozia."

În concluzie, s-a reținut că datele de fond ale documentelor prin care a fost înregistrată TVA deductibilă cu carburanții sunt nereale, cel puțin cele referitoare la proveniența înscrise în facturi (furnizori).

Pentru suma de 294.137 RON reprezentând TVA stabilită în plus de plată la inspecția fiscală au fost calculate majorări de întârziere și penalități de întârziere, conform anexei nr. 5.

Pentru perioada verificată 1.01.2012-31.03.2015 s-a reținut că diferența de 2.178 RON CAS angajator stabilită de organele de inspecție fiscală se compune din: 216 RON declarare eronată a CAS angajator în luna octombrie 2014; 1962 RON CAS angajator calculată asupra sumei de 10.285 RON, reprezentând venituri asimilate salariilor.

S-a reținut că a fost calculat CAS angajator asupra veniturilor asimilabile salariilor.

Pentru diferența în sumă de 2178 RON stabilită la control au fost calculate penalități de întârziere, anexa nr. 9.

S-a constatat că diferența de 1223 RON CAS asigurați stabilită de organele fiscale se compune din: 152 RON declarare eronată a CAS asigurați în luna octombrie 2014; 1071 RON CAS asigurați calculată asupra sumei de 10.285 RON reprezentând venituri asimilate salariilor.

S-a reținut că a fost calculată CAS asigurați asupra veniturilor asimilabile salariilor.

Pentru diferență, au fost calculate majorări și penalități de întârziere conform anexei 10.

În ceea ce privește diferența de 17 RON contribuție de accidente și boli profesionale stabilită de organele de inspecție fiscală, s-a menționat că aceasta a fost calculată asupra sumei de 10.285 RON, reprezentând venituri asimilate salariilor.

În ceea ce privește diferența de 51 RON șomaj angajator stabilită de organele de inspecție fiscală, s-a menționat că aceasta a fost calculată asupra sumei de 10.285 RON reprezentând venituri asimilate salariilor.

Pentru diferență, au fost calculate majorări de întârziere, conform anexei nr. 12.

Referitor la diferența de 51 RON șomaj asigurați stabilită de organele de inspecție fiscală, s-a menționat că aceasta a fost calculată asupra sumei de 10.285 RON reprezentând venituri asimilate salariilor.

Pentru diferență, au fost calculate majorări de întârziere, conform anexei nr. 13.

Privitor la diferența de 34 RON fond de garantare stabilită de organul de inspecție fiscală, s-a menționat că aceasta a fost calculată asupra sumei de 10.285 RON, reprezentând venituri asimilate salariilor.

S-a arătat că a fost calculat fondul de garantare a creanțelor salariale asupra veniturilor asimilate salariilor.

Referitor la diferența de 527 RON CASS angajator stabilită de organele de inspecție fiscală, s-a menționat că aceasta a fost calculată asupra sumei de 10.285 RON reprezentând venituri asimilate salariilor.

Pentru diferență, au fost calculate majorări de întârziere și penalități, conform anexei nr. 14.

În ceea ce privește diferența de 642 RON CASS asigurați stabilită de organele de inspecție fiscală, s-a menționat că aceasta se compune din: 81 RON declarare eronată a CASS; 561 RON calculată asupra sumei de 10.285 RON reprezentând venituri asimilate salariilor.

Pentru diferență, au fost calculate majorări de întârziere și penalități, conform anexei nr. 15.

Referitor la diferența de 85 RON contribuție pentru concedii și indemnizații stabilită de organele de inspecție fiscală, s-a menționat că aceasta a fost calculată asupra sumei de 10.285 RON reprezentând venituri asimilate salariilor.

Pentru diferență, au fost calculate majorări de întârziere și penalități, conform anexei nr. 16.

În ceea ce privește diferența de 2260 RON impozit pe veniturile din salarii stabilit de organele de inspecție fiscală, s-a precizat că aceasta se compune din: 883 RON declarare eronată a impozitului pe veniturile din salarii în lunile ianuarie 2012, iulie - decembrie 2012, ianuarie 2013 - mai 2013, iulie 2013 - septembrie 2013, februarie 2014- octombrie 2014, februarie și martie 2015; 1377 RON calculată asupra bazei de impunere de 10.285 RON ce reprezintă transformarea avantajului în natură (folosirea unui autoturism) în venit de natură salarială, conform anexei nr. 7.

S-a arătat că a fost identificat un autoturism ce a fost utilizat în perioada 1.11.2013-31.03.2015 de un salariat. S-a reținut că operatorul economic nu a întocmit foile de parcurs pentru justificarea folosirii autoturismului în scopul operațiunilor sale taxabile, nu figurează ca avantaj stipulat în pachetul salarial din contractul de muncă, nu există un document de predare-primire în folosință a autoturismului către salariat. În consecință, evaluarea folosirii în scop personal a autovehiculului s-a făcut aplicându-se un procent de 1,7% pentru fiecare lună, la valoarea de intrare a acestuia.

S-a reținut declararea eronată a impozitului pe veniturile din salarii de către operatorul economic și faptul că s-a procedat la asimilarea cheltuielilor cu salariile a avantajului în natură privind utilizarea unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, de către persoanele salariate ale operatorului economic.

Pentru diferență au fost calculate majorări și penalități de întârziere.

Decizia de impunere a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/15.06.2015 și a procesului-verbal nr. x/9.06.2015 emise de A.J.F.P. Ialomița.

Prin sentința atacată instanța de fond a admis acțiunea doar cu privire la sumele de 185.410 RON reprezentând impozit pe profit, 278.115 RON reprezentând TVA, 482.158 RON reprezentând diferență suplimentară la acciză și în ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestor sume.

Toate aceste sume sunt legate de achiziția de motorină de la S.C. C. S.R.L.

Contrar celor susținute de recurentă, instanța de fond a prezentat pe larg argumentele în sprijinul soluției de admitere a acțiunii, raportându-se la toate probele administrate în cauză nu doar la expertiză. Criticile formulate de recurentă nu sunt de natură să înlăture argumentele ample ale instanței de fond cu privire la acest capăt de cerere.

Recurenta afirmă că reclamanta nu a probat realitatea tranzacțiilor cu motorină, fiind reluat în cadrul motivării recursului punctul de vedere al autorității exprimat în cadrul actelor atacate.

Or, Înalta Curte constată că, pe de o parte, în condițiile în care societatea reclamantă era în posesia tuturor actelor contabile referitoare la tranzacțiile analizate era obligația autorității publice să dovedească, dincolo de orice dubiu, că aceste tranzacții nu au avut loc și că societatea reclamantă a fost implicată în mod conștient într-o operațiune frauduloasă. Deținerea de acte contabile (facturi, CMR, avize de expediție, O.P. de plată a accizei) este de natură să nască o prezumție simplă în sensul că tranzacția consemnată în aceste acte a avut loc în mod real, revenind părții adverse sarcina să răstoarne această prezumție. Simplele bănuieli întemeiate exclusiv pe comportamentul furnizorului nu sunt suficiente fiind posibil ca societatea verificată să fie străină de neregulile săvârșite în amonte.

Pe de altă parte, instanța de fond a analizat întregul material probator și a ajuns la concluzia că tranzacțiile au avut loc în mod real astfel încât în cadrul recursului nu se poate ajunge la stabilirea unei alte situații de fapt prin reinterpretarea probelor, recursul fiind o cale extraordinară de atac care se poate formula doar în baza unor motive de legalitate nu și în baza unor motive care țin de temeinicia hotărârii instanței de fond.

Concret, instanța de fond s-a raportat la actele depuse la dosar și, de asemenea, la cele stabilite cu putere de lucru judecat în cadrul încheierii din Camera de consiliu din data de 17.05.2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2017 și a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de motorină achiziționată a fost livrată de societatea S.C. E. S.R.L, furnizorul societății S.C. C. S.R.L., transporturile fiind reale.

Mai mult, în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, instanța de fond s-a raportat și la jurisprudența europeană care permite respingerea dreptului de deducere pentru o persoană impozabilă doar în situația în care se stabilește în raport cu elemente obiective, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul de livrări.

Or, raportându-se la toate elementele existente la dosar instanța de fond a ajuns în mod corect la concluzia că reclamanta nu avea posibilitatea de a ști că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte.

Astfel, a reținut instanța de fond că produsele petroliere au fost livrate însoțite de documente justificative. Pentru accize, A. S.R.L. a primit, în copie certificată, ordinul de plată prin care E. S.R.L. a plătit accizele aferente cantităților de combustibili achiziționate. E. S.R.L. era o societate activă la data efectuării operațiunilor, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Toate cantitățile de combustibil achiziționate de S.C. A. S.R.L. de la C. S.R.L. au fost vândute en-gros, în aceeași zi, către H. S.R.L., astfel că realitatea operațiunilor este confirmată și din această perspectivă.

A mai reținut că societatea reclamantă a avut un comportament fiscal corect, înregistrând toate tranzacțiile în contabilitate inclusiv livrările pe care le-a făcut și a declarat în mod corect TVA colectat pentru aceste livrări.

Societățile C. S.R.L. și E. S.R.L. au fost declarate inactive ulterior desfășurării operațiunilor cu produse petroliere.

Concluzia instanței de fond a fost în sensul că probele administrate în cauză nu generează niciun indiciu privind cunoașterea de către reclamantă sau posibilitatea acesteia de a ști că operațiunea invocată ca temei pentru dreptul de deducere era susceptibilă să fie implicată într-o fraudă.

Recurenta nu combate în mod real aceste considerente ci reiterează susținerea potrivit căreia reclamanta nu a demonstrat realitatea tranzacțiilor înscrise în facturi. Se reiau aspecte de fapt pe care instanța de fond le-a înlăturat în mod motivat, inclusiv faptul că societatea reclamantă nu deținea spații de depozitare a combustibilului aspect care s-a arătat în sentință că este irelevant cât timp, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, toate cantitățile de combustibil achiziționate au fost vândute en-gros, în aceeași zi, către societatea H. S.R.L., marfa trecând prin gestiunea A. S.R.L. numai scriptic, fiind descărcată direct la client. De asemenea se afirmă că mărfurile au provenit de la S.C. D. S.R.L or și cu privire la acest aspect instanța de fond a arătat că probele administrate în cauză nu conduc la concluzia că mărfurile vândute provin de la S.C. D. S.R.L. și pe de altă parte, chiar dacă o astfel de proveniență ar fi dovedită, reclamanta nu avea posibilitatea de a o cunoaște, prin raportare la situația de fapt reținută anterior.

În concluzie sentința atacată este amplu motivată argumentele instanței de fond sunt pertinente și se întemeiază pe o analiză a întregului material probator. De cealaltă parte, argumentele expuse în recurs nu sunt de natură să demonteze considerentele primei instanțe fiind o simplă reluare a unor susțineri care au fost înlăturate motivat în sentință.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din data de 08.01.2019 Înalta Curte constată că în dezvoltarea motivelor de recurs se formulează critici cu privire la soluția din sentința nr. 3050/26.06.2018 de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea atacată instanța de fond a admis o cerere de completare a sentinței formulată de expertul B. și a dispus majorarea onorariului de expert până la valoarea de 4100 RON, obligând reclamanta la achitarea diferenței de onorariu. Instanța de fond a reținut că această cerere de majorare a onorariului a fost încuviințată în ședința din data de 29.05.2018 dar aceste mențiuni nu au mai fost trecute și în dispozitivul încheierii de ședință.

După cum se poate observa, prin încheierea atacată nu s-a luat nicio măsură cu privire la recurentă, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu de avocat fiind dispusă prin sentința nr. 3050/26.06.2018.

Or, prin recursul formulat împotriva sentinței recurenta-pârâtă nu a adus critici soluției de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată iar la data formulării recursului îndreptat împotriva încheierii din data de 08.01.2019 nu se mai afla în termen să atace sentința, motivele inițiale nemaiputând fi, deci, completate cu alte motive de nelegalitate.

Așadar, pe de o parte, cu privire la cele dispuse prin încheierea din data de 08.01.2019 recurenta-pârâtă nu are interes să formuleze un recurs, soluția nereferindu-se la persoana sa și, pe de altă parte, cu privire la obligarea sa, prin sentința nr. 3050/26.06.2018, la plata cheltuielilor de judecată nu mai era în termen să formuleze critici.

Având în vedere faptul că, din punct de vedere formal, recursul depus la data de 01.02.2019 a fost formulat împotriva încheierii din data de 08.01.2019 Înalta Curte îl va respinge în întregul său ca lipsit de interes.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței nr. 3050/26.06.2018 și ca lipsit de interes recursul formulat împotriva încheierii din data de 08.01.2019.

Totodată, față de prevederile art. 453 din C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9847.56 RON reprezentând onorariu de apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3050 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței civile nr. 3050 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9,847.56 RON, reprezentând onorariu de apărător.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.