ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4610/2020

Circumstanlele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată la data de 13.02.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat admiterea prezentei contestații, astfel cum aceasta este formulată și pe cale de consecință, constatarea faptului că reclamantul nu este decăzut din termenele prevăzute de către legislația specială în materie și obligarea pârâtului la repararea în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutarea lato sensu a obligațiilor contractuale asumate de către B. S.A., precum și obligarea la instrumentarea completă a dosarului de daună. Reclamantul a precizat că la data de 01.11.2013, în incinta bunului asigurat din Tg. Secuiesc, str. x, nr. 22A/l, un element al centralei termice s-a rupt, iar apa din instalație a inundat imobilul. Apa degajată din sistem a afectat serios imobilul, fiind necesare lucrări majore de reabilitare a acestuia.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 3345 din data de 13.07.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 3345 din data de 13.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea tardivității recursului și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată tardivitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat constatarea faptului că nu este decăzut din termenele prevăzute de către legislația specială în materie și obligarea pârâtului la repararea în natură a prejudiciului cauzat la data de 01.11.2013, în incinta bunului asigurat din Tg. Secuiesc, str. x, nr. 22A/l. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că deschiderea procedurii de faliment împotriva C. S.A. s-a făcut prin încheierea pronunțată la data de 03.12.2015, în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, devenind definitivă la data de 28.04.2016, iar de la această dată începe să curgă termenul de 90 de zile pentru creanțele născute anterior declarării falimentului. Având în vedere că, termenul de 90 de zile este un termen de decădere, care nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare, iar cererea reclamantului a fost depusă la 09.10.2017, ulterior împlinirii termenului care a avut loc la dat de 28.07.2016 prima instanță a constatat că, în mod legal cererea de plată a fost respinsă ca tardivă. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, modificată, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește". În cauză, sentința pronunțată de prima instanță a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 17.08.2018, iar cererea de recurs a fost transmisă prin mail, la data de 13.09.2018, în condițiile în care, ultima zi în care se puteau depune motivele de recurs a fost data de 3 septembrie 2018. Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca tardiv declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE,