ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.12.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 11055/14.11.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței, în contradictoriu cu paratul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri, prin care să se dispună: anularea în tot a deciziei 11055/14.11.2017 și admiterea în tot a cererii de plata înregistrate la parata sub nr. x/07.12.2016, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 8536 RON noi, cu titlu de despăgubire, raportat la factura fiscala x/23.11.2016 emisa de unitatea reparatoare B. S.R.L., precum și la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, și casarea sentinței atacate iar în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a formulat următoarele considerente:

Prima instanță nu a inteles dinamica producerii evenimentului rutier, reieșită prin coroborare Raportului de expertiza tehnica auto (suplimentat), atât cu declarația conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, cat si a opiniei acestuia, reținuta prin Notele de ședința depuse la dosar, rezultatul fiind aplicarea greșita a normelor de drept material aplicabile în cauză. Astfel, prima instanță a reținut culpa conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x. in producerea evenimentului rutier, ca urmare a neasigurarii corespunzătoare la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers în condițiile existentei unui autoturism, evident in accelerare, aflat in depășirea autoturismului care circula intre acestea, astfel cum reiese din documentul "Constatare amiabila de accident".

Mai mult decât atât, nu se înțelege motivarea potrivit căreia "Se retine, afirmația expertului, in sensul ca autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade in coltul stânga spate al caroseriei..." . În acest context trebuie avut în vedere Suplimentul Raportului de expertiza tehnica auto, care retine faptul că avariile existente la coltul stânga spate sunt existente pe caroseria autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, aceste avarii, provocate ca urmare a unui impact de aproximativ 45 grade, coroborându-se foarte bine cu opinia reclamantului exprimată încă de la început prin Notele de ședință depuse la dosar, acesta impactând auto marca x, în încercarea de evitare a impactului, prin reintrarea pe banda de circulație pe care se afla inițial, nereușind a pătrunde in totalitate si fara a pute evita impactul, datorita micșorării spațiului existent inițial intre autovehiculul pe care ii depășea si cel cu care a intrat in contact, datorita perturbării circulației a celui din urma autovehicul prin manevra pe care a efectuat-o.

Nu există incertitudini ca urmare a modului de producere a evenimentului rutier, ulterior transmiterii planșelor foto cu avariile autoturismului marca x, expertul revenind, prin Suplimentul la expertiză, asupra complementarității avariilor, exprimându-se in sensul ca "poate exista o corespondenta si o complementaritate intre avariile suferite de cele doua autovehicule", in ideea în care ulterior s-au depus la dosar fotografii care surprind avariile autovehiculului marca x, iar prin Suplimentul la expertiza se stabilește că da, poate exista complementaritate intre avariile celor doua autovehicule. Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul ca parata FGA România nu a contestat nici aspectele referitoare la complementaritatea avariilor, nici dinamica producerii evenimentului rutier si nici legătura de cauzalitate între avarii si dinamica producerii evenimentului rutier, in emiterea Deciziei contestate.

Ceea ce a reținut, neîntemeiat de altfel parata FGA, pentru a justifica respingerea pretențiilor din cererea de despăgubire, a fost încălcarea de către conducătorul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, A., a regulilor de circulație privind prevederile art. 45 alin. (2) si alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, cu privire la prevederile art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, trebuie avut în vedere, în primul rând faptul ca numitul C. nu a inițiat "o asemenea manevra" de depășire, ci o virare brusca si nesemnalizata la stânga, in condițiile in care avea obligația sa se asigure că efectuează aceasta manevra in spiritul art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, trebuie avut în vedere faptul că reiese atât din declarația conducătorului autoturismului marca x, cât si din schița documentului Constatare amiabila, faptul ca numitul A. era deja încadrat corespunzător in efectuarea manevrei de depășire, când autoturismul marca x a virat brusc la stânga, perturbând prin manevra efectuată fluenta circulației, atât in ceea ce privește autoturismul condus de reclamantul A., cat si autoturismul aflat inițial intre cele doua vehicule implicate in evenimentul rutier. Astfel, prin manevra pe care a efectuat-o numitul C. s-a diminuat semnificativ si spațiul dintre acesta si autoturismul din spatele sau, nepermițându-i numitului A. sa evite in totalitate evenimentul rutier, prin reintrarea pe banda sa de circulație.

În concluzie, trebuie constatat că starea de pericol in producerea evenimentului rutier, astfel cum se retine si prin Raportul de expertiza tehnica auto, a fost creată de conducătorul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, C..

Față de cele arătate, solicită admiterea recursului.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, formulează următoarele apărări:

În fapt, prima instanță a reținut că în data de 27.09.2016, a avut loc un accident de circulație, în care au fost implicate două autoturisme, respectiv autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, aparținând reclamantului, asigurat cu poliță RCA emisă de D. S.A. și autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul C. și aflat în proprietatea d-lui E., asigurat cu polița RCA nr. x emisă de F. S.A.

Prin cererea de plată înregistrată la FGA sub nr. x din 07.12.2016, reclamantul a solicitat plata din disponibilitățile FGA a sumei de 8536,34 RON, contravaloare reparații la autovehiculul avariat, în considerarea faptului că s-a atribuit culpa exclusivă în sarcina conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat la F. S.A. cu poliță RCA. Urmare avizării daunei a fost constituit dosarul de daună nr. x (Nr. Unic x).

Instrumentarea dosarului de dauna a presupus o analiza amănunțita a circumstanțelor si a dinamicii accidentului, iar din analiza înscrisurilor depuse in susținerea cererii de plată a reieșit faptul că, vinovat de producerea evenimentului din data de 27.09.2016 a fost conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare x, care a încălcat dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002.

In acest sens, a fost emisă Decizia nr. 11055/14.11.2017 privind respingerea cererii de plată, motivată cu dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 23/2014 al ASF:

"Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: a)cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate", de dispozițiile art. 45 din aceeași norma:"Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit" precum si de dispozițiile art. 2223 C. civ.." "Asigurătorul acorda despăgubiri in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule".

În vederea dezlegării chestiunii de drept controversate, constând în stabilirea vinovăției în producerea evenimentului rutier din data de 27.09.2016, a fost administrată expertiza tehnică judiciară în specialitatea Autovehicule - Circulație rutieră, fiind întocmit un Raportul de expertiză tehnică judiciară si un Supliment de expertiza.

In hotărârea instanței de fond: " Curtea reține, din examinarea răspunsului expertului la obiectivele expertizei că nu s-a putut stabili cu certitudine o altă dinamică a evenimentului rutier decât cea reținută de autoritatea pârâtă, toate ipotezele avute în vedere de expert fiind simple probabilități, așa cum rezultă din exprimări de tipul - dinamica evenimentului rutier poate fi cea descrisă, în mod ipotetic starea de pericol putea fi produsă de către conducătorul autoturismului x, în mod ipotetic avariile suferite puteau fi produse în urma unui impact cu un autoturism etc.

Nici suplimentul de expertiză nu este în măsură să conducă la o concluzie contrară celei care a fundamentat decizia atacată, reținându-se suplimentar față de raportul întocmit inițial că autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade în colțul stânga spate al caroseriei și că poate exista o complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule implicate în accidentul rutier din data de 27.09,2016."

Din hotărârea instanței de fond reiese că aceasta, urmare analizării înscrisurilor depuse, a fotografiilor si a declarațiilor din dosar a constatat existența vinovăției șoferului autovehiculului cu nr. de inmatriculare x, asa cum si specialiștii FGA au constatat chiar si in lipsa expertizei tehnice.

În acest sens este relevant și considerentul prin care prima instanță reține:"Mai mult, Curtea constată că, din fotografiile digitale corespunzătoare avariilor celor două vehicule implicate in accidentul rutier din 27.09.2016 - utilitara x cu nr. de înmatriculare x și xL cu nr. de înmatriculare x rezultă varianta susținută de autoritatea pârâtă și anume că, autoturismul reclamantului s-a angajat în depășirea unui autovehicul care rula în fața sa nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de depășire și a intrat în coliziune cu autoturismul x cu nr. de înmatriculare x al cărui, conducător inițiase și efectuase virajul la stânga către o stafie G.."

Prin urmare, criticile aduse de recurent sentinței de fond cu privire la vinovăție sunt lipsite de fundament juridic, având in vedere faptul ca acesta prin cererea de recurs nu a făcut decât sa reitereze apărări de fond cu privire la dinamica, circumstanțe si vinovăție, nemenționând care este temeiul juridic aplicat greșit ori contradictoriu si străin de prezenta cauza.

In mod legal si temeinic, instanța de fond a avut in vedere dispozițiile Normei RCA nr. 23/2014 si a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile a conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat cu poliță RCA emisă de F. S.A.

Față de cele expuse, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepției nulității recursului și a apărărilor intimatului, reiterând în esență aspectele prezentate prin memoriul de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 decembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 9 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 11055/14.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care s-a respins cererea de plată înregistrată de acesta la FGA având ca obiect plata, din disponibilitățile FGA, a sumei de 8.536,34 RON, cu titlu de valoare reparații la autovehiculul avariat cu nr. de înmatriculare x, în considerarea faptului că s-a atribuit culpa exclusivă în sarcina conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat la F. S.A. cu poliță RCA.

Prima instanță, pentru a dispune respingerea acțiunii formulate de reclamant, a reținut, în fapt, că accidentul rutier produs la data de 27.09.2016, în care au fost implicate două autovehivule, respectiv autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, aparținând reclamantului, asigurat cu poliță RCA emisă de D. S.A. și autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul C., aflat în proprietatea lui E., asigurat cu polița RCA nr. x emisă de F. S.A., este urmare a culpei exclusive a reclamantul A., care a executat manevra de depășire a autovehiculului marca x fără a respecta dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002 privind obligațiile conducătorului auto care se angajează în depășire.

În vederea stabilirii dinamicii evenimentului rutier și a stabilirea vinovăției în producerea acestuia, prima instanță a avut în vedere concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară de la dosar, completat prin Suplimentul de la dosar, conchizând în temeiul acestora faptul că pârâta în mod corect s-a stabilit prin decizia atacată faptul că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile a conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat cu poliță RCA emisă de F. S.A.

În argumentarea acestei concluzii prima instanța a reținut că nici suplimentul de expertiză de la dosar nu este în măsură să conducă la o concluzie contrară celei care a fundamentat decizia atacată. Reținându-se, suplimentar față de raportul întocmit inițial, că autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade în colțul stânga spate al caroseriei și că poate exista o complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule implicate în accidentul rutier din data de 27.09.2016, concluziile nu sunt de natură să confirme doar ipotetic faptul că varianta susținută de reclamant în contestație este teoretic posibilă, însă nu confirmă această variantă în concret, astfel încât nu răstoarnă prezumția de legalitate a Deciziei nr. 11.055/14.11.2017 emisă de pârât și contestată în cauză.

Mai mult, prima instanță a apreciat că fotografiile digitale corespunzătoare avariilor celor două vehicule implicate în accidentul rutier din 27.09.2016 - utilitara x cu nr. de înmatriculare x și xL cu nr. de înmatriculare x confirmă varianta susținută de autoritatea pârâtă și anume că, autoturismul reclamantului s-a angajat în depășirea unui autovehicul care rula în fața sa, nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de depășire și a intrat în coliziune cu autoturismul x cu nr. de înmatriculare DJ-28ART al cărui conducător inițiase și efectuase virajul la stânga către o stație G..

Cu referire la afirmația expertului, în sensul că autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade în colțul stânga spate al caroseriei, prima instanță a mai arătat că aceasta nu confirmă varianta reclamantului privind modul de producere al evenimentului rutier, întrucât, indiferent de unghiul impactului, autoturismul x a efectuat corect virajul la stânga, având în vedere lipsa avariilor în partea lateral stânga față, dacă acest viraj ar fi fost incorect, fiind obligatoriu ca aceste avarii să existe și să aibă corespondent cu partea dreaptă față a autoturismului condus de reclamant.

Față de cele reținute, prima instanță a conchis că vinovăția în producerea evenimentului rutier nu poate să aparțină exclusiv conducătorului auto cu nr. de înmatriculare x., așa cum se susține în contestație, ci, față de situația de fapt rezultată din coroborarea înscrisurilor de la dosar, reclamantului care a executat manevra de depășire fără respectarea prevederilor din Codul rutier în vigoare.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, apreciind că argumentele de ordin critic invocate de reclamant prin memoriul de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la fondul recursului, se reține:

În acord cu susținerile formulate de recurentul reclamant, Înalta Curte apreciază că greșit a conchis prima instanță că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a conducătorului autovehiculului marca x cu nr. de înmatriculare x, numitul C., respectiv că evenimentul rutier cauzator de prejudicii este urmare a culpei exclusive a reclamantului A., care a executat manevra de depășire a autovehiculului marca x fără a respecta dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002 privind obligațiile conducătorului auto care se angajează în depășire.

Aplicarea greșită a normelor care stabilesc condițiile răspunderii civile delictuale prin reținerea eronată a culpei exclusive a reclamantului a condus implicit la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 23/2014 al ASF:

"Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: a)cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate (...)".

Concluzia intimatei pârâte, împărtășită de prima instanță, în sensul că vinovăția în producerea evenimentului rutier aparține reclamantului care a executat manevra de depășire cu nerespectarea prevederilor din Codul rutier, este fundamentată pe greșita aplicare acestor norme în raport de starea de fapt existentă.

Un prim aspect care trebuia avut în vedere, însă a fost ignorat atât de intimata pârâtă cât și de instanța de fond care i-a însușit opinia, este că starea de fapt descrisă prin constatarea amiabilă de accident confirmă întru-totul susținerile recurentului reclamant, potrivit cărora accidentul a fost provocat de numitul numitul C., care a inițiat o virare brusca la stânga, cu nerespectarea obligațiilor care îi reveneau în temeiul art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002, în timp ce autovehiculul condus de reclamantul A. era deja angajat în depășire.

Astfel, nu exista nicio justificare obiectiva pentru care intimata pârâtă ar fi putut să înlăture împrejurările de fapt care rezultau din declarația conducătorului autoturismului marca x, cât si din schița din cuprinsul documentului Constatare amiabila, potrivit cărora numitul A. era deja încadrat corespunzător in efectuarea manevrei de depășire, când autoturismul marca x a virat brusc la stânga. Astfel, cât timp din această schiță rezulta cu claritate că autoutilitara condusă de reclamantul A. era angajată în depășire la momentul la care numitul C. a început manevra de virare spre stânga, nici pârâta intimată și prima instanță nu puteau reține o altă dinamică în lipsă de probe contrare.

Înalta Curte observă, în această ordine de idei, că, deși în motivarea deciziei contestate pârâta intimată afirmă că "Instrumentarea dosarului de daună a presupus o cercetare amănunțită a dinamicii accidentului, iar din analiza documentelor, în special al constatului amiabil de accident și declarațiilor celor doi conducători auto implicați, nu reiese că sunt întrunite condițiile răspunderii civile a conducătorului auto asigurat RCA la S.C. F. SA", o astfel de analiză lipsește cu desăvârșire din conținutul deciziei.

Mai mult, se afirmă că din analiza efectuată a reieșit faptul că de producerea evenimentului din data de 27.092016 vinovat este conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare x, care nu a respectat dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002, fără a se arăta argumentele pentru care o asemenea ipoteză ar fi verosimilă în opoziție cu cea care rezultă din declarația comună a celor doi conducătorii auto implicați în accident, consemnată în Constatarea amiabila de accident.

Așadar, pornind de la premisa că starea de fapt rezultată din Constatarea amiabilă de accident nu putea fi înlăturată de intimata pârâtă decât motivat, în baza unor probe care să infirme dinamica accidentului descrisă prin intermediul acesteia, Înalta Curte subliniază că această stare de fapt este necontestată prin concluziile Raportului de expertiză . Astfel, la pag 4 din Raport, expertul reia pur și simplu descrierea dinamicii producerii accidentului din cadrul constatării amiabile, evidențiind că: la rubrica 12 Împrejurări a constatării amiabile a fost bifată căsuța 13 (virând stânga) pentru autoturismul x L și căsuța 11 (depășind) pentru autoutilitara x 35C11. Mai mult, aceste împrejurări de fapt au fost confirmate 54ertzuiopăî

Nm rin concluziile formulate prin Suplimentul de raport de expertiză (fila x și urm dosar de fond) unde se arată "(...) În urma analizei fotografiilor puse la dispoziție de către pârâtă se poate concluziona la obiectul C. al expertizei că poate exista o corespondență și o complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule implicate în accidentul rutier din data de 27.09.2016".

Un alt argument pentru care Înalta Curte apreciază că în mod greșit a fost înlăturată starea de fapt ce rezultă din Constatarea amiabilă și schița accidentului pe care această constatare o cuprinde, este precizarea făcută de expert în cadrul suplimentului de expertiză în sensul că:

"pentru a stabili o altă dinamică a producerii accidentului ar fi necesară o înregistrare video a accidentului, în baza căreia să poată fi estimate riguros traiectoriile celor două autovehicule dinaintea impactului.

În consecință, având în vedere cele reținute, Înalta Curte apreciază că prezumța de legalitatea actului administrativ în baza căreia prima instanță a respins acțiunea reclamantului a fost în mod nelegal reținută, cererea de plată formulată de acesta fiind întemeiată.

În ceea ce privește valoarea despăgubirilor, Înalta Curte reamintește că expertul tehnic judiciar desemnat în cauză a constatat că suma reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare autovehiculului x 35C11 putea fi egală cu suma de 8.536,34 RON, valoare care, în contextul în care s-a stabilit și existența unei corespondențe și complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule, nu mai poate fi pusă la îndoială.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, și, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, va anula Decizia nr. 11055/14.11.2017 și va obliga pârâtul să emită reclamantului o decizie prin care să acorde suma de 8536,RON cu titlu de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Anulează Decizia nr. 11055/14.11.2017 și obligă pârâtul să emită reclamantului o decizie prin care să acorde suma de 8536,RON cu titlu de despăgubire.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.