ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4272/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Inspectoratul Școlar Județean Neamț a chemat în judecată pârâții Direcția Generală Asistență Tehnică din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, solicitând anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.07.2016, a Deciziei nr. 70726/17.08.2016, iar până la pronunțarea unei hotărâri să se dispună suspendarea actelor administrative contestate.

Prin sentința civilă nr. 74/2017 din 12 mai 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Neamț, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Asistență Tehnică din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, și Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Neamț invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ.

În principal a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea fondului și admiterea acțiunii formulate în cauză.

În cadrul cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că soluția instanței de fond încalcă dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., susținând că a solicitat pe lângă administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și administrarea probei cu expertiză contabilă, probă prin care reclamantul dorea să probeze susținerile din cererea de chemare în judecată privind inexistența unui prejudiciu, chiar și a unui prejudiciu eventual, instanța de fond respingând administrarea acestei probe ca nefiind utilă soluționării cauzei.

A mai arătat recurentul că întreaga motivare a sentinței instanței de fond este justificată de existența unui prejudiciu potențial, fiind invocat art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.07.2006 și Regulamentul nr. 2988/1995 al Consiliului din 18.12.1995.

În aplicarea principiului de drept prev. de art. 22 C. proc. civ., se impunea ca instanța de fond să administreze proba cu expertiză contabilă, necesitatea acesteia rezultând din susținerile acțiunii formulate cu privire la inexistența oricărui prejudiciu, dar și din necesitatea unei corecte aplicări a normelor comunitare, în condițiile în care existența abaterilor sau neregularităților trebuie stabilită în mod corect și nu doar dintr-o apreciere subiectivă formală.

Instanța avea obligația de a da dovadă de un rol activ în considerarea disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., cu cât inclusiv în contestația prealabilă reclamantul a arătat că stabilirea unui prejudiciu chiar și potențial sau eventual nu se poate face în absența unui audit realizat în condițiile reglementate de dispozițiile art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009.

Astfel instanța nu a stabilit real dacă ne aflăm în ipoteza unui prejudiciu concret sau a unui prejudiciu ipotetic.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că la fila x paragraf 5 din motivarea soluției instanța a reținut:

"Beneficiarul Inspectoratul Școlar Județean Neamț nu a contestat încălcarea prevederilor contractuale, ci doar inexistența prejudiciului cert ca element care, în aprecierea debitorului este esențial pentru existența noțiunii de neregulă. Această apărare va constitui obiectul analizei instanței."

A mai arătat recurentul că acțiunea a avut ca obiect anularea procesului-verbal de constare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare nr. x/01.07.2016 și a Deciziei nr. 70726/17.08.2016 fără să facă vreo precizare prin cererea de chemare în judecată sau printr-un înscris separat cu privire la contestarea acestor acte exclusiv sub aspectul existenței vreunui prejudiciu.

În acest sens, a susținut recurentul că, dimpotrivă, atât în cuprinsul contestației prealabile, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată a arătat că în aprecierea sa dispozițiile contractuale au fost respectate prin raportare la conținutul disp. art. 60 alin. (1) lit. d) din Regulamentul CE nr. 1083/2006 care prevăd că "… beneficiarii și alte organisme care participă la punerea în aplicare a operațiunilor aplică fie un sistem de contabilitate separat, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate tranzacțiile privind operațiunea…"

Arată recurentul că a existat o corespondență între acesta și pârâtă privitoare la recunoașterea unor deficiențe în derularea activității financiare în cadrul contractului și solicitarea unui termen pentru rectificarea acestora însă, în condițiile arătate atât în contestația prealabilă cât și în acțiune, existența acestei corespondențe nu echivalează cu o lipsă de contestare din partea reclamantului a aspectelor privind pretinsa încălcare a prevederilor contractuale, așa cum în mod eronat a reținut instanța.

Apreciază recurentul că întreaga motivare a instanței are la bază analiza aspectului consemnat la fila x paragraf 5 din motivarea soluției, respectiv o evaluare trunchiată a obiectului cererii de chemare în judecată, că soluția instanței cuprinde motive străine de natura cauzei, respectiv se întemeiază pe o interpretare eronată a conduitei recurentului-reclamant.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța a motivat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate în cauza de existența unui prejudiciu potențial, prejudiciu care ar rezulta exclusiv din interpretarea dispozițiilor comunitare citate la fila x din hotărâre, fără a mai fi necesară administrarea vreunui alt probatoriu.

Or, în susținerea recurentului, faptul că existența creanței bugetare de recuperat este condiționată de îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, existența unei culpe în respectarea unor dispoziții legale fiind doar una dintre acestea dar de a cărei existență nu depinde în mod exclusiv și existența creanței de recuperat.

Astfel, prin însuși procesul-verbal de constatarea neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr. x/01.07.2016 se reține faptul că sumele solicitate la rambursare în cadrul CR1și CR2 și autorizate de către AM POSAT (212.601,01 + 145.110,51=304.054,79 RON) reprezintă sume eligibile sub aspectul întruniri condițiilor de eligibilitate stabilite la art. .3 alin. (16) și alin. (17) din OMEF nr. 2116/2007 republicat.

A se concluziona că s-a produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene prin încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 6 pct. 14 din contractul de finanțare nr. x reprezintă o interpretare extinctivă a dispozițiilor legale europene a căror prevalență este statuată în mod expres în dreptul intern.

Pe de altă parte, stabilirea caracterului de creanță bugetară datorată determină incidența în cauză și necesitatea analizei dispozițiilor privind răspunderea civilă, existența prejudiciului determinat fiind elementul esențial în analiza existenței acestei răspunderi.

Pe de altă parte greșita aplicare a normelor comunitare rezultă chiar din modalitatea în care instanța a citat textele din cele două regulamente.

Astfel, instanța a reținut că disp. art. 2 pct. 7 din regulamentul CE nr. 1083/2006 definește noțiunea de neregularitate ca fiind orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, de asemenea a reținut și definiția dată noțiunii de abatere în regulamentul CE nr. 2988/95 ca fiind orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea.

În cauză, instanța s-a limitat la analiza teoretică a noțiunilor de neregularitate și abatere, stabilind în lipsa unei aplicări corespunzătoare a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009 existența unui prejudiciu potențial.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, motivele de recurs și actele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, între Ministerul Fondurilor Europene desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operațional Asistență Tehnică și Inspectoratul Școlar Județean Neamț în calitate de beneficiar a intervenit contractul pentru acordarea finanțării nerambursabile în baza cererii de finanțare nr. x/11.11.2013 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru implementarea Proiectului nr. SMIS 48916 intitulat Sprijin pentru finanțarea parțială a cheltuielilor de personal efectuate de Inspectoratul Școlar Județean Neamț în perioada 2012-2015 pentru personalul implicat în coordonarea, managementul și controlul instrumentelor structurale.

Perioada de execuție a Proiectului este de 49 de luni. Valoarea totală a proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile este de 763.534,99 RON din care valoarea asistenței financiare nerambursabile solicitate din Fondul European de Dezvoltare Regională în sumă de 649.004,74 RON, valoarea cofinanțării proprii a beneficiarului este în sumă de 114.530,25 RON.

În perioada 14.06.2016-15.06.2016 a fost supus unui control având în vedere suspiciunea de neregulă privind proiectul, verificându-se cererea de rambursare nr. x/30.11.2013 pentru perioada de referință 1.10.2012-30.11.2013 cu documentele suport aferente cheltuielilor eligibile solicitate la rambursare și cererea de rambursare nr. x/14.11.2014 perioada de referință 1.12.2013-30.04.2014 cu documentele suport aferente cheltuielilor eligibile solicitate la rambursare.

Echipa de control a constatat că nu au fost identificate documente suport care să ateste îndeplinirea obligației prevăzute la art. 6 alin. (14) din Contractul de finanțare referitoare la ținerea unei evidențe contabile folosind conturi analitice distincte pentru proiect în conformitate cu legislația în vigoare, beneficiarul nefăcând dovada deschiderii contului analitic, a demersurilor întreprinse în vederea deschiderii contului analitic la nivelul proiectului.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/1.07.2016 s-a reținut încălcarea art. 6 alin. (14), art. 6 alin. (18) din contractul de finanțare, Anexa III - instrucțiuni cu privire la fluxurile financiare și evidența contabilă, art. 60 alin. (1) lit. d) din Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006, H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operațiuni, art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009, O.M.F.P. nr. .1917/2005, O.M.F.P. nr. 845/2014, O.M.F.P. nr. 720/2014, O.M.F.P. nr. 465/2015.

Urmare a neregulilor reținute a fost reținută în sarcina debitorului o creanță bugetară de 357.711,52 RON din care aferent bugetului Uniunii Europene 304.054,79 RON, aferent Bugetului de stat 53.656,73 RON.

Prin adresa nr. x/29.06.2016, beneficiarul debitor Inspectoratul Școlar Județean Neamț și-a exprimat acordul cu privire la constatările cuprinse în actul de control, solicitând o prorogare a termenului de aducere la îndeplinire a obligațiilor reținute a fi fost încălcate.

Prin Nota privind stingerea creanței bugetare nr. x/17.08.2016 s-a propus stingerea creanței bugetare privind debitorul Inspectoratul Școlar Județean Neamț ca urmare a recuperării prin restituire în data de 10.08.2015 a creanței bugetare în cuantum de 357.711,52 RON

Contestația debitorului la procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/1.07.2016 a fost respinsă prin Decizia mr. 70726/17.08.2016.

Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentului potrivit căreia instanța de fond ar fi încălcat regulile de procedură care să atragă nulitatea hotărârii, care vizează cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu poate fi primită critica recurentului privind faptul că instanța nu a administrat proba cu expertiză contabilă, care ar fi putut evidenția în concret inexistența unui prejudiciu, instanța încălcând astfel principiul rolului activ instituit de art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de fond apreciază asupra probelor solicitate potrivit dispozițiilor art. 255 din C. proc. civ., "(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui", și potrivit disp. art. 258 din C. proc. civ. ". (1) Probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere."

Instanța de fond în mod judicios a respins administrarea probei cu expertiză contabilă pe considerentul că nu este necesară și utilă cauzei, având în vedere teza probatorie invocată de reclamant, obiectul acțiunii și cuprinsul actului de constatare, prin care s-a stabilit abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractului încheiat între cele două părți, care a condus la existența unui prejudiciu la bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora (art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 11/2011).

Astfel, nu se poate reține că instanța de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sentinței pronunțate.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., instanța de recurs constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este elementul esențial al unei hotărâri judecătorești, obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. (3) cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Sunt neîntemeiate susținerile recurentului, întrucât prin considerentele sentinței sunt examinate toate motivele în baza cărora s-a solicitat anularea actelor administrative. De asemenea, nu se poate reține vreo omisiune a instanței de fond de a cerceta și analiza în mod efectiv cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul acesteia, hotărârea permite instanței de control judiciar analiza acesteia în recurs, fiind îndeplinite exigențele desfășurării unui proces echitabil.

Instanța de fond a reținut corect, față de motivele din cererea de chemare în judecată, că reclamantul nu a contestat încălcarea prevederilor contractuale, ci doar inexistența prejudiciului cert ca element care, în aprecierea debitorului, este esențial pentru existența noțiunii de neregulă; a reținut că între reclamant și pârât a existat o corespondență în sensul remedierii neregulilor constate de organele de control prin actele administrative în discuție, prin care s-a reținut în sarcina debitorului o creanță bugetară în sumă de 357.711,52 RON, din care aferent bugetului Uniunii Europene în sumă de 304.054,79 RON, aferent bugetului de stat în sumă de 53.656,73 RON, că prin adresa nr. x/29.06.2016 beneficiarul și-a exprimat acordul cu privire la constatările cuprinse în actul de control, solicitând o prorogare a termenului de aducere la îndeplinire a obligațiilor reținute a fi fost încălcate, iar prin Nota privind stingerea creanței bugetare nr. x/17.08.2016 s-a propus stingerea creanței bugetare ca urmare a recuperării prin restituire în data de 10.08.2015 a creanței bugetare în cuantum de 357.711,52 RON.

Prin urmare, nu se poate reține nici că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în baza unor motive străine de natura cauzei, criticile recurentei sunt nefondate și nu atrag incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În egală măsură nu este întemeiat nici cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a normelor comunitare care rezultă chiar din modalitatea în care instanța a citat textele din cele două regulamente, disp. art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, Regulamentul CE nr. 2988/95, care definesc noțiunea de abatere și noțiunea de neregularitate. A mai susținut recurentul că în cauză, instanța s-a limitat la analiza teoretică a noțiunilor de neregularitate și abatere, stabilind în lipsa unei aplicări corespunzătoare a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009 existența unui prejudiciu potențial.

Fără a mai relua analiza motivelor privind reținerea unui prejudiciu potențial, invocat și în cadrul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., care au fost analizate, Înalta Curte nu poate primi argumentarea recurentului.

În mod corect a reținut instanța de fond că, având în vedere sursa finanțării proiectului ce face obiectul contractului nr. C.F. x/11.11.2013, în planul legislației naționale, litigiul este supus prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În mod temeinic instanța de fond a reținut incidența Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului Europei din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995.

În accepțiunea dispozițiilor legale prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul de "prejudiciu" are semnificația dată de reglementările incidente și de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internațional.

Sub aspectul legislației Uniunii Europene, incidente sunt dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, care definește noțiunea de "neregularitate" în sensul că este reprezentată de orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Totodată, în definiția Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților, sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.

Instanța de fond a făcut trimitere la practica Curții de Justiție a Uniunii Europene, care în jurisprudența sa, respectiv în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, Județul Neamț (C-260/14), Județul Bacău (C-261/14) împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a reținut că întrucât Regulamentele nr. 2988/95 și nr. 1083/2006 fac parte din același dispozitiv care garantează buna gestionare a fondurilor Uniunii și protejarea intereselor financiare ale acesteia din urmă, noțiunea "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 și, respectiv, noțiunea "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 impun o interpretare uniformă și că trebuie interpretate ca vizând nu numai orice încălcare a acestui drept, ci și încălcarea dispozițiilor de drept național care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanțate din fondurile Uniunii.

Astfel, raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a dat o corectă interpretare atât legislației naționale apliocabile în cauza de față cât și dispozițiilor Regulamentul CE nr. 1083/2006 și Regulamentului CE nr. 2988/95, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În mod corect a reținut că în Cauza C-465/10, Ministre de l’Intérieur, de l’Outre-mer, des Collectivités territoriales et de l’Immigration împotriva Chambre de commerce et d’industrie de l’Indre, instanța comunitară a statuat că noțiunea "abatere", în sensul Regulamentului nr. 2988/95, vizează încălcarea unei dispoziții de drept al Uniunii care rezultă dintr-o acțiune sau dintr-o omisiune a unui operator economic, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis putând afecta grav interesele financiare ale Uniunii, făcându-se trimitere în acest sens la Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31.

Obligația de recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței/producerii unui prejudiciu.

În baza dispozițiilor normative comunitare și naționale arătate, precum și a jurisprudenței CJUE, în mod corect s-a concluzionat că și un prejudiciu potențial este de natură a atrage existența unei nereguli, și s-a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Neamț împotriva sentinței civile nr. 74/2017 din 12 mai 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.