ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 651/2019

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 25.03.2016, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a solicitat anularea Deciziei Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ("ANSPDCP") nr. x/25.02.2016 și obligarea acesteia din urmă la înscrierea și prelucrarea de date biometrice de către petentă în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 677/2001 și Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ și Fiscal. În argumentele expuse în susținerea cererii de chemare în judecată reclamanta A. S.A. arată că fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție nr. x/20.07.2015, reținându-se prelucrarea de către aceasta în mod nelegal de date biometrice ale persoanelor fizice (prin amprentarea acestora). Ulterior, reclamanta A. S.A. a înregistrat la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) notificarea pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, înregistrată sub nr. x/16.12.2015 în vederea prelucrării de date biometrice de către reclamantă în scop de acces centre de sănătate. Prin Decizia nr. x/25.02.2016 emisă de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a fost respinsă în mod greșit cererea reclamantei A. S.A. privind înscrierea notificării nr. x/16.12.2015 cu privire la prelucrarea de date biometrice de către petentă. S-a reținut de către pârâtă că prelucrarea notificată nu a fost înscrisă în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal, întrucât secțiunile formularului de notificare nu au fost completate în mod adecvat. În acest sens, s-a precizat că selectarea datelor personale prelucrate se va efectua cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001, care prevăd că datele cu caracter personal destinate a face obiectul unei prelucrări trebuie să fie adecvate, pertinente și neexcesive prin raportare la scopul/scopurile corelate în care sunt colectate și ulterior precizate. În cauză, reclamanta a solicitat să-i fie permisă prelucrarea de date biometrice constând în preluarea a trei puncte de pe un deget, prin intermediul aparatelor B., scopul declarat al prelucrării fiind, acces centre de sănătate". Arată recurenta că sistemul biometric propus presupune extragerea a trei puncte din amprentă la postul de înscriere B., care nu este conectat la niciun computer sau baze de date externă și stocarea exclusivă a celor trei puncte de amprentă pe un suport de date emis membrilor, cele trei puncte din amprentă fiind stocate ca vectori în sectoare destinate acestui scop în memoria cipului intern al suportului de date, decriptarea fiind imposibilă. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 4150 din 20 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. În argumentele expuse in susținerea soluției, instanța de fond a reținut că, lipsa parcurgerii unei proceduri de testare și expertizare a sistemului care să confirme modul de funcționare a acestuia, apare justificată recomandarea pârâtei ANS privind folosirea unei soluții alternative la sistemul de control acces persoane bazat pe amprentarea clienților, cum ar fi, spre exemplu, un sistem bazat pe utilizarea unui card de acces, asociat altor date de identificare ale clienților A. S.A.. Referitor la suisținerea reclamantei în sensul că acest sistem biometric ar urma să fie folosit doar cu consimțământul clienților, instanța de fond a apreciat că este nerelevantă, cât timp art. 5 din legea nr. 667/2001 stabilește că orice prelucrare de date cu caracter personal, cu anumite excepții, poate fi efectuată numai dacă persoană vizată și-a dat consimțământul in mod expres și neechivoc pentru acea prelucrare. Prin urmare, consimțământul persoanei este o condiție de prelucrare a oricărei date cu caracter personal, astfel încât existența acestuia nu exclude respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. 1.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 4150 din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.A.,invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, se susține că, instanța de fond a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 22 C. proc. civ. care consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, deziderat al oricărei proceduri judiciare într-un stat de drept, critici încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În motivarea criticilor privind încălcarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor de drept material - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reiterând componentele soluției date de instanța de fond, recurenta-reclamantă a subliniat aspectul că cele trei puncte din amprentă se află în permanență la membrul clubului și că nu există nicio conexiune între software-ul de management al clubului și datele stocate în exclusivitate în memoria cipului. A apreciat recurenta că, instanța de fond în mod eronat a interpretat acest fapt în lipsa unei expertize judiciare. Față de acestea, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. 1.

Apărările formulate in cauză Pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale excepție, respingerea recursului, ca inadmisibil. În subsidiar, în situația în care instanța va trece peste această excepție, a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. În apărare intimata-pârâtă a susținut că protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor datelor este reglementată la nivel european de Directiva nr. 95/46/CE din 24 octombrie 1995 a Parlamentului European și Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. 1.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 15 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, examinând cu prioritate conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția regularității declarării căii de atac a recursului, excepția invocată de partea adversă, prin întâmpinare, reține că aceasta este întemeiată și urmează a fi respinsă, ca atare. Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a solicitat anularea Deciziei Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ("ANSPDCP") nr. x/25.02.2016 și obligarea acesteia din urmă la înscrierea și prelucrarea de date biometrice de către petentă în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 677/2001 și Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ și Fiscal. Așadar, căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. 2.1. Dispoziții legale aplicabile C. proc. civ.: "Art. 483 - (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date: "Art. 26 - (1) Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă." Or, raportat la dispozițiile legale citate la pct. 2.1., care prevăd că hotărârea judecătorească pronunțată asupra contestației formulate împotriva deciziei emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 677/2001 este definitivă și irevocabilă, se constată că hotărârea atacată nu face parte din categoria celor supuse recursului. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare,în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 2360 din 05 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.