ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4699/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș să dispună anularea hotărârii nr. 947 din 14 noiembrie 2011 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000. Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 86 din 06 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca acțiunea formulată de reclamanta L.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, examinând dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 105/1999, actele și lucrările dosarului, a constatat că se impune audierea nemijlocită a martorilor ale căror declarații autentificate au fost prezentate în probațiune, martori care nu s-au prezentat din motive mai presus de voința lor, motive medicale. În temeiul art. 186 C. proc.

civ., instanța a procedat la înlocuirea lor cu martorul A.G., propus de reclamantă . Instanța de fond a reținut că martorul nu este beneficiar al art. 1 lit. c), iar declarația acestuia relevă împrejurarea că poate relata doar despre refugiul părinților proprii presupunând că și părinții reclamantei au fost refugiați în raport de situația de război, fără a releva cauza persecuției etnice cerută de textul legal pe care se fundamentează cererea.

În acest context factual, prima instanță a apreciat că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamanta deși cetățean român ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 86 din 06 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta L.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovezi în acest sens. Recurenta a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecarea pentru audierea martorului B.V., care la data soluționării acțiunii a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță, din motive medicale, așa cum rezultă din adverința medicală atașată cererii. S-a mai arătat că martorii care au dat declarații pentru recurentă sunt la ora actuală decedați. În dovedirea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. II.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, înscrisurile doveditoare depuse de recurentă, Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 „ Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: (…) c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate” Alin. (2) „De aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost refugiate, expulzate sau strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state, ale căror cereri anterioare au fost soluționate prin hotărâri de respingere ale comisiei prevăzute la art. 7 alin. (1) și alin. (1 1 )”. Curtea de apel, în analiza probei testimoniale administrate în cauză a constatat că martorul A.G.

a relatat fapte pe care nu le-a cunoscut în mod direct și în care nu a fost implicat personal, reținând totodată și împrejurarea că proba testimonială provine de la o persoană care nu este beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În raport de această stare dr fapt, instanța de fond a concluzionat că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a circumstanțelor în care a fost strămutată recurenta-reclamantă. În fața instanței de recurs, recurenta -reclamantă a depus sentința nr. 88 din 07 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 62/33/2011, prin care Curtea de Apel Cluj a obligat pârâta să recunoască calitatea de refugiat pentru A.G.

și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. F ață de probele noi administrate în condițiile art. 305 C. proc. civ. care modifică starea de fapt inițială , Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru a se dispune acordarea drepturilor prevăzute de lege, în favoarea reclamantei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite acțiune și va anula hotărârea nr. 947 din 14 noiembrie 2011 emisă de pârât. Va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru perioada 01 octombrie 1940 - 06 martie 1945, în favoarea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de L.M. împotriva sentinței nr. 86 din 06 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei. Anulează hotărârea nr. 914 emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligă pârâta să recunoască reclamantei L.M. calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 01 octombrie 1940 - 06 martie 1945, cu începere de la data de 01 septembrie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013.