ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4699/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta L.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș să dispună anularea

hotărârii nr. 947 din

14

noiembrie

2011 emisă de pârâtă

prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.

Reclamanta a mai arătat

în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor

audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită

să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoit să părăsească

localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către

autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.

fond

Prin sentința nr. 86 din

06 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca acțiunea formulată de reclamanta L.M. împotriva pârâtei

Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță, examinând dispozițiile art. 1 alin. (1) și

(2) din O.G. nr. 105/1999, actele și lucrările dosarului, a constatat că se

impune audierea nemijlocită a martorilor ale căror declarații autentificate au fost

prezentate în probațiune, martori care nu s-au prezentat din motive mai presus de

voința lor, motive medicale.

În temeiul art. 186 C.

proc. civ., instanța a procedat la înlocuirea lor cu martorul A.G., propus

de reclamantă .

Instanța de fond

a reținut că martorul nu este beneficiar al art. 1 lit. c), iar declarația

acestuia relevă împrejurarea că poate relata doar despre refugiul părinților proprii

presupunând că și părinții reclamantei au fost refugiați în raport de situația de

război, fără a releva cauza persecuției etnice cerută de textul legal pe care se

fundamentează cererea.

În acest context factual,

prima instanță a apreciat că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea

condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamanta deși cetățean român ar fi fost nevoită

să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost

supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 06 septembrie 1940 - 06 martie

1945.

în cauză

Împotriva sentinței

nr. 86 din 06 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta L.M., care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu poate beneficia

de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovezi în

acest sens.

Recurenta a solicitat

casarea cu trimitere spre rejudecarea pentru audierea martorului B.V., care la data

soluționării acțiunii a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță,

din motive medicale, așa cum rezultă din adverința medicală atașată

cererii.

S-a mai arătat că martorii

care au dat declarații pentru recurentă sunt la ora actuală decedați.

În dovedirea cererii de

recurs, recurenta-reclamantă a depus înscrisuri în conformitate cu prevederile

art. 305 C. proc. civ.

II. Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză, înscrisurile doveditoare depuse

de recurentă, Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile

art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 „

Beneficiază

de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 a avut de

suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

(…)

c)

a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”

Alin.

(2) „De aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau domiciliul

pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către

alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost refugiate, expulzate sau

strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state,

ale căror cereri anterioare au fost soluționate prin hotărâri de respingere ale

comisiei prevăzute la art. 7 alin. (1) și alin. (1

1

)”.

Curtea de apel, în analiza

probei testimoniale administrate în cauză a constatat că martorul A.G. a relatat

fapte pe care nu le-a cunoscut în mod direct și în care nu a fost implicat

personal, reținând totodată și împrejurarea că proba testimonială provine

de la o persoană care nu este beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În raport de această stare

dr fapt, instanța de fond a concluzionat că probatoriul administrat nu a confirmat

îndeplinirea condițiilor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

Înalta Curte constată

că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a circumstanțelor în care a fost

strămutată recurenta-reclamantă.

În fața instanței

de recurs, recurenta -reclamantă a depus sentința nr. 88 din 07 februarie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 62/33/2011, prin care Curtea de Apel Cluj a obligat pârâta

să recunoască calitatea de refugiat pentru A.G. și să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

F

ață de probele noi administrate în condițiile art. 305 C.

proc. civ. care modifică starea de fapt inițială

, Înalta Curte constată că

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru

a se dispune

acordarea drepturilor prevăzute de

lege, în favoarea reclamantei.

adoptate în recurs

Pentru considerentele

arătate, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința în

sensul că va admite acțiune și va anula hotărârea nr. 947 din 14 noiembrie 2011

emisă de pârât. Va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru

perioada 01 octombrie 1940 - 06 martie 1945, în favoarea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat

de L.M. împotriva sentinței nr. 86 din 06 februarie 2012 a Curții de Apel

Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea reclamantei.

Anulează hotărârea

nr. 914 emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligă pârâta

să recunoască reclamantei L.M. calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 01 octombrie 1940 - 06 martie 1945,

cu începere de la data de 01 septembrie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie

2013.