ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 250/2015

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curții de Casație și Justiție la data de 9 decembrie 2013, contestatoarea SC A.P.C. SRL a formulat contestație în anulare a Deciziei nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Contestatoarea a indicat ca și temei al contestației in anulare dispozițiile art. 503 alin. (1) și art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc. civ. A arătat contestatoarea, in contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, că citația pentru termenul de judecată acordat in data de 17 octombrie 2013 nu a ajuns niciodată la recurentă, aceasta fiind restituită cu mențiunea „afișare” pentru a se crea o aparență de legalitate și corectitudine din partea celui chemat să îndeplinească procedura.

Totodată s-a arătat că, deși recurenta - contestatoare a formulat prin adresa din data de 14 octombrie 2013 o cerere de amânare a cauzei in vederea angajării unui apărător, instanța a respins-o fiind încălcat astfel dreptul la apărare. S-a susținut că nu a fost legal citată și nici prezentă la termenul la care s-a judecat cauza, acesta fiind motivul contestației in anulare. În ceea ce privește procedura de citare, s-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 153 și 154 din Noul C. proc. civ. cu privire la modalitatea de citare și la cuprinsul dovezii de citare. Se susține că simpla mențiune a agentului procedural cu privire la afișarea citației nu creează siguranța că persoana juridică a primit efectiv comunicare.

Referitor la taxele judiciare de timbru, invocă procedura prevăzută de art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu privire la obligația instanței de a pune in vedere reclamantei de a timbra cererea in cuantumul stabilit potrivit O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, in termen de 10 zile de la primirea comunicării. De asemenea, a susținut că întâmpinarea i-a fost comunicată prin fax, după depunerea cererii de amânare, cu doar două zile înainte de termenul de recurs. A solicitat admiterea contestației in anulare formulată împotriva Deciziei nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, admiterea recursului formulat impotriva sentinței civile nr. 138 din data de 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava și admiterea acțiunii formulate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a anulat recursul declarat de SC A.P.C. SRL Gura Humorului împotriva sentinței nr. 138 din data de 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, ca netimbrată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că recurenta nu și-a îndeplinit obligația timbrării căii de atac potrivit dispozițiilor art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente: Deși contestatoarea a invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) și art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc.

civ., Înalta Curte constată că in cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din Noul C. proc. civ. și de art. 3 din Legea 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării in vigoare. Or, reținând că dosarul in care a fost pronunțată hotărârea atacată a fost înregistrat pe rolul instanțelor la data de 25 octombrie 2011, Înalta Curte constată că, in fapt, motivele contestației in anulare se circumscriu dispozițiilor art. 317 alin. (1) și art. 318 teza I C. proc. civ. din 1865. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ. Reglementând contestația în anulare prin art. 317 alin. (1) C. proc. civ. s-a prevăzut că hotărârile irevocabile por fi atacate cu contestație in anulare atunci „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”. Constată Înalta Curte că la fila 8 din dosarul de recurs se află dovada de comunicare a citației către SC A.C.P. SRL Gura Humorului, întocmită de agentul procedural A.F. la data de 11 iunie 2012. Observă instanța că dovada de comunicare s-a efectuat la adresa precizată in cererea de recurs, aceasta cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art. 100 C. proc.

civ. (și nu art. 154 alin. (1) din Nou C. proc. civ. cum eronat indică petenta), inclusiv obligația achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Înalta Curte amintește și dispozițiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, procesul - verbal face dovada până la înscrierea in fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, astfel că simpla susținere a administratorului societății in sensul că nu a primit citația nu poate răsturna această prezumție. Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației in anulare întemeiat pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., respectiv că dezlegarea dată de instanța de recurs „ este rezultatul unei greșeli materiale” in sensul că in mod eronat s-a apreciat că reclamanta ar fi fost citată din luna iunie 2012, constată Înalta Curte că acesta este strâns legat de argumentele susținute anterior, urmând a fi respins pe cale de consecință.

S-a apreciat in mod corect de către instanța de recurs, că timpul scurs de la comunicarea citației, 11 iunie 2012 și data primului termen de judecată, respectiv, 17 octombrie 2013 (mai bine de un an) este suficient pregătirii apărării. In fapt, se constată că, prin contestația in anulare contestatoarea își invocă propria culpă, atât in ceea ce privește modalitatea de gestionare a corespondenței societății, cât și in ceea ce privește exercitarea drepturilor și obligațiilor procesuale cu diligență, astfel încât cauza să fie soluționată cu celeritate. Referitor la celelalte susțineri din cuprinsul contestației in anulare, se reține că sunt invocate proceduri și texte de lege neaplicabile in cauză, respectiv art. 200 alin. (2) teza I din Noul C. proc.

civ., art. 31 din O.U.G. nr. 80/2013, intrată in vigoare la data de 29 iunie 2013, instanța urmând a le înlătura pentru argumentele susținute anterior. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatoarei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC A.P.C. SRL împotriva Deciziei nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.