ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața primei instanțe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de
21 februarie 2012, reclamantul G.D. prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din
România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și
Internelor, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună
anularea Ordinului nr. 600/2005, precum și constatarea nelegalității acestuia.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a susținut, în esență că, la data de 5 august 2010, Șeful IPJ
Galați a emis Dispoziția nr. S/272 din 5 august 2010 prin care s-a dispus
încetarea raporturilor sale de serviciu cu unitatea.
În preambulul acestei
dispoziții a fost menționat Ordinul nr. 600/2005 emis de MAI pentru aprobarea
competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului administrației și
internelor.
A mai arătat că
Ordinul nr. 600/2005 a fost emis cu încălcarea normelor de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative stabilite prin Legea nr. 24/2000 modificată
și completată ulterior prin Legea nr. 189/2004, respectiv a art. 10 și 73 din
această lege, fiind încălcat principiul publicării actelor administrative
normative, ceea ce trage nulitatea acestuia.
Totodată, prin
acțiunea de față s-a mai solicitat să se constate nelegalitatea aceluiași
ordin, fiind invocate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul Ministerul Administrației
și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal,
excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată argumentând, în
esență, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ este o procedură
incidentală ce se poate face numai în cadrul unui alt proces, iar în ceea ce
privește anularea Ordinului nr. 600/2005, s-a solicitat să se constate că, în
prealabil, reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prin care să solicite
revocarea acestuia, fapt ce face ca prezenta acțiune să fie inadmisibilă pentru
neparcurgerea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cererii de
chemare în judecată s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă
nr. 6592 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității excepției
de nelegalitate invocată de autoritatea publică pârâtă Ministerul
Administrației și Internelor și a respins ca atare excepția de nelegalitate.
A dispus admiterea
excepției inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantul G.D. reprezentat
de Sindicatul Democrativ al Bugetarilor din România prin președinte S.L., cu
sediul în Galați, pentru lipsa plângerii prealabile, excepție invocată de
Ministerul Administrației și Internelor și a respins ca atare acțiunea.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate
în cauză, a reținut următoarele aspecte:
În ceea ce privește
excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 600/2005,
Curtea a admis-o, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
În ceea ce privește
excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Ordinului nr. 600/2005,
invocată de autoritatea publică pârâtă pentru neparcurgerea procedurii
prealabile, Curtea a apreciat-o, de asemenea, întemeiată, având în vedere
dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Curtea a constatat că
din conținutul actelor aflate la dosar nu rezultă că reclamantul s-ar fi
adresat cu o astfel de plângere pârâtei prin care să solicite revocarea
Ordinului a cărui anulare s-a cerut în cadrul litigiului de față, ceea ce face
ca acțiunea să fie inadmisibilă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei
hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul G.D. a
declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Solicitând admiterea
recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, recurentul
a criticat atât soluția de admitere a excepției inadmisibilității excepției de
nelegalitate, cât și soluția de admitere a excepției de inadmisibilitate a
acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, depunând la dosar înscrisuri
doveditoare în sensul îndeplinirii procedurii prealabile.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,
Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată
că reclamantul G.D. a supus controlului judiciar Ordinul nr. 600/2005 emis de
M.A.I. pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale
ministerului administrației și internelor, cerere întemeiată pe prevederile
art. 8, art. 10 alin. (1) teza a II-a și art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În speță, actul
considerat nelegal și vătămător este Ordinul nr. 600/2005.
Împotriva acestui
ordin s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii prealabile
reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din redactarea
textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reținut de instanța de fond ca
temei de drept al inadmisibilității acțiunii, rezultă că obiectul procedurii
prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă vizează
actul autorității emitente, cererea de revocare adresându-se fie autorității
emitente, fie autorității ierarhic superioare.
Or,
reclamantul-recurent s-a adresat autorității ierarhic superioare, solicitând
revocarea ordinului la data de 28 ianuarie 2012, situație în care au fost
respectate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte arată că
plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziția persoanelor
vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la
justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Formularea plângerii
prealabile sub forma recursului ierarhic sau grațios reprezintă în opinia
legiuitorului român o condiție specială de exercitare a acțiunii în contencios
administrativ, sancțiunea neîndeplinirii acestei condiții fiind aceea a
respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
În cauză, s-a aplicat
greșit această sancțiune deoarece reclamantul a parcurs procedura prealabilă
sesizării instanței de judecată, pentru că acesta a solicitat revocarea
Ordinului nr. 600/2005, adresându-se instituției emitente, care i-a soluționat
cererea la data de 22 februarie 2012, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.
Procedura prealabilă
nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la
justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei
nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către
organul emitent sau organul ierarhic superior.
Această procedură
specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca
recurentul să fie obligat să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. 304 pct. 5
C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, se va
casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care
urmează să analizeze cauza și să răspundă tuturor motivelor și apărărilor
invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în numele și
pentru membrul de sindicat G.D. împotriva Sentinței civile nr. 6592 din 19
noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 septembrie 2014.
Procesat de GGC - LM