ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.09.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2014

HOTĂRÂRE
18.09.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

21 februarie 2012, reclamantul G.D. prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din

România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună

anularea Ordinului nr. 600/2005, precum și constatarea nelegalității acestuia.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut, în esență că, la data de 5 august 2010, Șeful IPJ

Galați a emis Dispoziția nr. S/272 din 5 august 2010 prin care s-a dispus

încetarea raporturilor sale de serviciu cu unitatea.

În preambulul acestei

dispoziții a fost menționat Ordinul nr. 600/2005 emis de MAI pentru aprobarea

competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului administrației și

internelor.

A mai arătat că

Ordinul nr. 600/2005 a fost emis cu încălcarea normelor de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative stabilite prin Legea nr. 24/2000 modificată

și completată ulterior prin Legea nr. 189/2004, respectiv a art. 10 și 73 din

această lege, fiind încălcat principiul publicării actelor administrative

normative, ceea ce trage nulitatea acestuia.

Totodată, prin

acțiunea de față s-a mai solicitat să se constate nelegalitatea aceluiași

ordin, fiind invocate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare.

Pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal,

excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată argumentând, în

esență, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ este o procedură

incidentală ce se poate face numai în cadrul unui alt proces, iar în ceea ce

privește anularea Ordinului nr. 600/2005, s-a solicitat să se constate că, în

prealabil, reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prin care să solicite

revocarea acestuia, fapt ce face ca prezenta acțiune să fie inadmisibilă pentru

neparcurgerea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cererii de

chemare în judecată s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 6592 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității excepției

de nelegalitate invocată de autoritatea publică pârâtă Ministerul

Administrației și Internelor și a respins ca atare excepția de nelegalitate.

A dispus admiterea

excepției inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantul G.D. reprezentat

de Sindicatul Democrativ al Bugetarilor din România prin președinte S.L., cu

sediul în Galați, pentru lipsa plângerii prealabile, excepție invocată de

Ministerul Administrației și Internelor și a respins ca atare acțiunea.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate

în cauză, a reținut următoarele aspecte:

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 600/2005,

Curtea a admis-o, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Ordinului nr. 600/2005,

invocată de autoritatea publică pârâtă pentru neparcurgerea procedurii

prealabile, Curtea a apreciat-o, de asemenea, întemeiată, având în vedere

dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Curtea a constatat că

din conținutul actelor aflate la dosar nu rezultă că reclamantul s-ar fi

adresat cu o astfel de plângere pârâtei prin care să solicite revocarea

Ordinului a cărui anulare s-a cerut în cadrul litigiului de față, ceea ce face

ca acțiunea să fie inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul G.D. a

declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

Solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, recurentul

a criticat atât soluția de admitere a excepției inadmisibilității excepției de

nelegalitate, cât și soluția de admitere a excepției de inadmisibilitate a

acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, depunând la dosar înscrisuri

doveditoare în sensul îndeplinirii procedurii prealabile.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304

1

Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată

că reclamantul G.D. a supus controlului judiciar Ordinul nr. 600/2005 emis de

M.A.I. pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale

ministerului administrației și internelor, cerere întemeiată pe prevederile

art. 8, art. 10 alin. (1) teza a II-a și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În speță, actul

considerat nelegal și vătămător este Ordinul nr. 600/2005.

Împotriva acestui

ordin s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii prealabile

reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din redactarea

textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reținut de instanța de fond ca

temei de drept al inadmisibilității acțiunii, rezultă că obiectul procedurii

prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă vizează

actul autorității emitente, cererea de revocare adresându-se fie autorității

emitente, fie autorității ierarhic superioare.

Or,

reclamantul-recurent s-a adresat autorității ierarhic superioare, solicitând

revocarea ordinului la data de 28 ianuarie 2012, situație în care au fost

respectate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că

plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziția persoanelor

vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la

justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Formularea plângerii

prealabile sub forma recursului ierarhic sau grațios reprezintă în opinia

legiuitorului român o condiție specială de exercitare a acțiunii în contencios

administrativ, sancțiunea neîndeplinirii acestei condiții fiind aceea a

respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

În cauză, s-a aplicat

greșit această sancțiune deoarece reclamantul a parcurs procedura prealabilă

sesizării instanței de judecată, pentru că acesta a solicitat revocarea

Ordinului nr. 600/2005, adresându-se instituției emitente, care i-a soluționat

cererea la data de 22 februarie 2012, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.

Procedura prealabilă

nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la

justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei

nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către

organul emitent sau organul ierarhic superior.

Această procedură

specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca

recurentul să fie obligat să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. 304 pct. 5

casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care

urmează să analizeze cauza și să răspundă tuturor motivelor și apărărilor

invocate de părți.

Admite recursul

declarat de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în numele și

pentru membrul de sindicat G.D. împotriva Sentinței civile nr. 6592 din 19

noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-18
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la d
ÎCCJ 2016-05-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1662/2016
Decizia nr. 1662/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 februarie 2012 sub nr. x
ÎCCJ 2015-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2015
elor și Reformei Administrative la data intrării în vigoare a acesteia O.U.G. nr. 63/2003 aprobată cu mod. prin Legea nr. 604/2003 se abrogă. A mai arătat reclamantul că Ordinul MAI nr. 600/2005 nu a respectat normele de tehnică legislativă
ÎCCJ 2012-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2416/2012
Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată sub nr. 12072, pe rolul Curții de Ape
ÎCCJ 2015-03-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 926/2015
ție (art. 15, alin. (1), lit. c). În speță, Ordinul 600/2005 emis de C. a fost dat tocmai în aplicarea normei legale invocate de reclamant, normă care conferă ministrului administrației și internelor prerogativa de a stabili competența mate
Sursă