ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4

septembrie 2014, sub nr. 6640/105/2014, pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții

N.A.R., D.D., B.M., Ț.E., Ț.C.G. au solicitat ca, în contradictoriu pârâții Primăria

Craiova, Primarul Orașului Craiova, E.I., E.Ș., L.G., S.S., P.A., să se dispună

lămurirea întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007

a Tribunalului Prahova, prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru

imobilul notificat în procedura Legii nr. 10/2001, în sensul menționării exprese

a sumelor de bani ce li se cuvin, potrivit celor două expertize tehnice topometrică

și construcții efectuate în dosarul de fond, pentru imobilul situat în Craiova,

str. C.P., jud. Dolj.

În motivarea cererii lor,

reclamanții au arătat că în baza sentinței civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 a

Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă, li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri

pentru imobilul arătat, identificat în temeiul celor două expertize tehnice construcții

și topometrică efectuate în cauză, însă Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților refuză să le acorde despăgubiri pentru imobil în condițiile în care

în cuprinsul dispozitivului sentinței nu sunt menționate sumele stabilite de către

cei doi experți de 183.000 euro pentru teren și 48.840 RON pentru construcție, impunându-se

clarificarea acestei situații.

Prin încheierea din 21

noiembrie 2014, Tribunalul Prahova, a respins cererea privind lămurirea întinderii

dispozitivului sentinței civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului Prahova,

ca neîntemeiată, reținându-se că prin această hotărâre judecătorescă a fost admisă

contestația formulată de N.R.A., B.M.V., C.C.E., Ț.V.M. și s-a dispus anularea dispoziției

nr. 11589 din 19 iulie 2005 emisă de Primăria Craiova, s-a constatat dreptul reclamantei

și al persoanelor fizice menționate de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul

situat în Craiova, str. C.P., identificat în urma rapoartelor de expertiză tehnică

topometrică ing. D.D. și construcții ing. U.E.

Conform raportului de

expertiză tehnică topometrică ing. D.D., valoarea terenului în litigiu, situat în

Craiova, str. C.P., de 1717,20 m.p. ar fi de 183.000 euro, respectiv 634.864 RON,

sumă calculată în raport de valoarea unui euro, la data de 29 noiembrie 2006, în

timp ce în baza raportului de expertiză tehnică construcții ing. U.E. s-a calculat

o valoare a construcției având 4 camere, un hol și o bucătărie, de 48.840 RON.

În conformitate cu certificatul

de moștenitor din 05 martie 2008, de pe urma defunctei B.M.V., decedată la 14

iulie 2007, a rămas ca unică moștenitoare, reclamanta D.D., în calitate de legatară

universală, iar potrivit certificatului de legatar din 09 iulie 2009 de pe urma

defunctei C.C.E., decedată la 28 aprilie 2009, a rămas ca legatară universală reclamanta

D.D.

Apreciind că, în realitate,

nu există niciun element care să ateste existența unei neclarități, a unor dispoziții

potrivnice în cuprinsul dispozitivului sentinței care să impună lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării acestuia - deoarece hotărârea în cauză a recunoscut în

favoarea reclamanților doar dreptul în sine de a beneficia de despăgubiri, nefiind

stabilită nicio obligație în sarcina pârâților privind plata propriu-zisă a unor

sume de bani cu titlu de despăgubiri, pentru a se justifica înscrierea unor sume

de bani în partea dispozitivă a sentinței - s-a concluzionat că cererea formulată

este neîntemeiată.

În plus, s-a arătat că

pretenția reclamanților privind menționarea expresă în dispozitivul sentinței civile

nr. 68/2007 a unor sume de bani calculate în baza celor două rapoarte de expertiză

tehnice efectuate în cauza respectivă, respectiv 183.000 euro pentru teren și 48.840

RON pentru construcție, nu constituie prin însăși natura sa o împrejurare care să

facă parte din categoria situațiilor de fapt ori de drept care să impună clarificarea

întinderii, înțelesului, aplicării dispozitivului sentinței întrucât vizează însuși

fondul dreptului care a făcut obiectul soluționării contestației formulată de reclamanți

în baza Legii nr. 10/2001, inclusiv stabilirea sau nestabilirea în favoarea reclamanților

a unor măsuri reparatorii în echivalent bănesc în raport de valoarea reală de circulație

a imobilelor, aspecte pe care reclamanții le puteau invoca numai prin intermediul

căilor de atac ale apelului și recursului împotriva hotărârii de primă instanță,

iar nicidecum prin intermediul unei cereri de lămurire a dispozitivului care vizează

numai împrejurările referitoare strict la existența unor neclarități cu privire

la întinderea unor obligații stabilite în temeiul unor titluri executorii.

Apărările reclamanților,

conform cărora Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ar refuza

să le acorde despăgubiri, invocându-se neînscrierea sumelor de bani în cuprinsul

sentinței civile nr. 68/2007, nu au fost avute în vedere deoarece, în realitate,

în baza acestei hotărâri judecătorești s-a recunoscut reclamanților, în principiu,

dreptul de a beneficia de despăgubiri și nicidecum dreptul de a încasa sume de bani

stabilite în baza rapoartelor de expertiză. S-a considerat că refuzul Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților de a acorda anumite sume de bani excede

cauzei, reclamanții având la dispoziție mijloacele procedurale reglementate de dispozițiile

dreptului comun pentru a-și valorifica anumite pretenții față de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților.

Astfel, apreciind că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 281

1

C. proc.

civ., tribunalul a respins cererea privind lămurirea întinderii dispozitivului,

ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 178

din 12 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Reiterând ideea afirmată

și de prima instanță, în sensul că lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești

poate fi cerută numai atunci când acesta nu este suficient de clar, respectiv când

există contradicții în interiorul dispozitivului, care nu fac posibilă punerea sa

în executare, instanța de apel a apreciat că, în speța de față, dispozitivul sentinței

nr. 68 din 15 ianuarie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova este foarte clar și

în concordanță cu limitele învestirii instanței de către apelanții din prezenta

cauză.

Astfel, tribunalul ce

a pronunțat sentința a cărei lămurire s-a cerut a constatat dreptul petentelor la

despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. C.P. Această hotărâre nu a fost

atacată prin nicio cale de atac legală sub aspectul absenței sumelor concrete la

care se ridică despăgubirile cuvenite lor.

Pe cale de consecință,

în mod corect a reținut prima instanță ce a judecat cererea de lămurire că nu există

niciun element care să ateste existența unei neclarități, a unor dispoziții potrivnice

în cadrul dispozitivului sentinței care să impună lămurirea înțelesului, întinderii

sau aplicării dispozitivului, în condițiile în care prin sentința în discuție s-a

recunoscut în favoarea reclamanților pur și simplu doar dreptul de a beneficia de

despăgubiri, nefiind stabilită nicio obligație în sarcina pârâților privind plata

unor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru a se justifica înscrierea unor

sume de bani în cuprinsul dispozitivului.

În limitele învestirii,

instanța de fond, în dispozitiv, a precizat toate elementele în baza cărora se pot

determina sumele de bani ce trebuie plătite apelantelor cu titlu de despăgubiri.

Prin intermediul unei

cereri de lămurire a dispozitivului nu se pot formula cereri noi care tind, practic,

la modificarea soluției pronunțate de instanță și nu se poate admite administrarea

de probe noi.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs apelanții-reclamanți N.R.AG., D.D., B.M., Ț.E.

și Ț.C.G., invocând drept critici aspectul că instanța de apel ar fi preluat întrutotul

motivarea tribunalului, afirmând că nu se impune lămurirea dispozitivului de vreme

ce nu a fost stabilită nicio obligație în sarcina pârâților privind plata unor sume

de bani cu titlu de despăgubiri pentru a se justifica înscrierea unor sume de bani

în dispozitivul hotărârii.

Recurenții au arătat că

nici ei nu consideră că în dispozitivul sentinței ar exista dispoziții potrivnice

care ar trebui lămurite, așa cum greșit a reținut instanța de apel, ci solicită

completarea dispozitivului cu valorile menționate de cei doi experți pentru imobilului

(teren și construcții) care nu s-a restituit în natură, valori stabilite de experții

numiți de către instanță, menționați și în dispozitivul sentinței.

Având în vedere că la

data pronunțării sentinței nr. 68 din 15 ianuarie 2007 de către Tribunalul Prahova

era în vigoare Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări

și Legii nr. 10/2001, stabilindu-se în ce condiții se acordă despăgubirile și de

către cine, în mod nelegal susține instanța de apel că nu trebuie precizată suma

din expertiză deoarece nu s-a stabilit vreo obligație în sarcina pârâților. Afirmă

că această necesitate a fost impusă de împrejurarea că, deși au depus la Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților titlul executoriu, inclusiv expertizele

la care se face referire în dispozitivul sentinței, în vederea acordării de despăgubiri,

li s-a comunicat verbal că nu pot primi despăgubiri deoarece în dispozitivul hotărârilor

nu este menționat expres cuantum acestora, ci se face trimitere la cele două rapoarte

de expertiză întocmite în cauză: expertiza topografică întocmită de expert D.D.

și expertiza construcții întocmită de expert U.E.

Având în vedere faptul

că în pagina 5 a expertizei topografice efectuate de expertul D.D. este menționată

valoarea terenului la 634.864 RON, respectiv 183.000 euro și la fila 3 a expertizei

construcții efectuată de expert U.D., este menționată valoarea de 48.840 RON, solicită

admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul admiterii cererii și menționării

exprese în dispozitivul încheierii a sumelor de bani din cele două expertize, sume

cuvenite pentru imobilul din Craiova, str. C.P., Dolj, pentru care instanța a stabilit

irevocabil dreptul la despăgubiri.

Recurenții au mai afirmat

că interesul lor în promovarea acestei cereri este legitim, justificat, actual și

direct deoarece hotărârea instanței care le-a constatat dreptul la despăgubiri este

irevocabilă, însă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu le

va acorda despăgubiri decât în condițiile arătate.

În recurs nu au fost administrate

probe suplimentare, la dosar depunându-se concluzii scrise de către recurenții-reclamanți,

care au solicitat admiterea recursului, și de către intimata-pârâtă E.Ș., care a

cerut respingerea acestuia.

Analizând recursul declarat,

Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia, potrivit celor ce urmează.

Instanțele de fond au

stabilit în mod corect, răspunzând cererii „cu privire la întinderea dispozitivului”

sentinței civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova, că

acesta este clar, neconținând elemente care să ateste existența unor neclarități

ori a unor dispoziții potrivnice, astfel încât să se impună lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării sale.

De asemenea, au reținut

corect faptul că aspectele în privința cărora petenții au solicitat stabilirea întinderii

dispozitivului hotărârii arătate, respectiv valoarea terenului și a construcției

pentru care li s-a recunoscut dreptul de a fi despăgubiți în baza Legii nr. 10/2001,

ține de însuși fondul dreptului, iar o eventuală nemulțumire a reclamanților decurgând

din modalitatea în care dreptul litigios le-a fost recunoscut avea a fi criticat

și, eventual, remediat în căile de atac pe care aceștia le-au exercitat, ceea ce

însă nu s-a întâmplat, neindicarea sumelor concrete la care se ridică despăgubirile

cuvenite lor neconstituind obiect de critică din partea acestora nici în apelul,

dar nici în recursul pe care le-au exercitat în judecata de fond a litigiului.

Acceptând, la rândul lor,

că dispozitivul hotărârii de primă instanță este clar și nu necesită lămuriri, recurenții-petenți

au susținut prin prezentul recurs că se impune completarea dispozitivului cu valorile

menționate în cele două expertize (pentru teren și construcție) deoarece în absența

precizării sumelor, hotărârea judecătorescă nu va fi pusă în executare de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, după cum pretind că li s-a comunicat

de către această autoritate.

Pentru mai multe argumente,

pretențiile petenților, astfel cum au fost reformulate în recurs, nu pot fi primite.

În primul rând, petenții

nu-și pot transforma în recurs „cererea cu privire la întinderea dispozitivului”

- al cărei regim procedural este reglementat prin dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. - într-o cerere în completarea hotărârii, al cărei regim procedural,

regăsit în dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., este cu totul diferit,

în primul rând sub aspectul termenului de formulare - „în același termen în care

se poate declara, după caz, apel sau recurs (…)”- și, în al doilea rând, sub aspectul

cazurilor de incidență - „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe

sau incidentale (…)”.

Or, cererea petenților

nu ar corespunde exigențelor procedurale ale art. 281

2

C. proc. civ.,

fiind formulată la 7 ani de la pronunțarea sentinței civile nr. 68 din 15

ianuarie 2007 și după epuizarea căilor de atac ale apelului și recursului exercitate

de părți împotriva sa, cu privire la elemente ale litigiului care nu au constituit

nici capăt de cerere principal sau accesoriu și nici obiect al vreunei cereri conexe

sau incidentale.

În sfârșit, completarea

hotărârii în sensul solicitat de recurenții-petenți nu ar fi posibilă și întrucât,

contrar susținerilor acestora, hotărârea judecătorească în discuție avea a fi pusă

în executare - până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - nu prin plata

de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a sumelor ce s-ar

fi înscris, eventual, în dispozitivul său, pe baza celor două rapoarte de expertiză

administrate în faza judiciară de soluționare a notificării, ci așa cum indicau

dispozițiile alin. (5), (6), (7) și (8) ale art. 16 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007 aprobată prin Legea

nr. 142/2010, pornindu-se de la evaluarea proprie dispusă de Secretariatul Comisiei

Centrale, prin emiterea titlurilor de despăgubire la nivelul valorilor din aceste

rapoarte de evaluare; ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, punerea

în executare a hotărârii judecătorești în discuție va avea loc în cadrul legal oferit

prin dispozițiile art. 21-31 din acest act normativ, urmând ca evaluarea imobilului

să aibă loc cu respectarea art. 21 alin. (6), prin aplicarea grilei notariale valabile

la data intrării în vigoare a legii.

Se dovedește, astfel,

că susținerea petenților, în sensul că în absența precizării sumelor din expertize

în dispozitivul hotărârii ce le-a recunoscut dreptul de a fi despăgubiți pentru

imobilul preluat de stat, aceasta nu va fi adusă la îndeplinire, este greșită și

nereală, inaptă de a le susține o cerere nejustificată din punct de vedere legal,

de vreme ce autorităților implicate în procedura de acordare a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv li s-au conferit în mod expres atribuții atât

în ceea ce privește evaluarea, cât și plata, în modalitățile admise de lege, a acestor

despăgubiri.

În considerarea tuturor

acestor motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții N.R.A.G., D.D., B.M., Ț.E. și Ț.C.G. împotriva

deciziei nr. 178 din 12 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2015.