ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.11.2014

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
06.11.2014
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra apelului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 72/PI din data de 25 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus, în temeiul art. 386 C. proc. pen. și art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.P., fără antecedente penale, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. actual, și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în temeiul art. 92 C. pen. s-a stabilit termen de supraveghere de 3 ani pe seama acestuia.

În temeiul art. 93 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:

- Să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad la termenele fixate;

- Să primească vizitele consilierului de probațiune gestionat cu supravegherea sa;

- Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- Să comunice schimbarea locului de muncă;

- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 19 și 25 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 euro către partea civilă D.T.L., reprezentând daune materiale și respinge solicitarea de obligare a inculpatului la plata daunelor morale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 300 lei onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a dispus următoarele:

Prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 112/P/2013, a fost trimis în judecată inculpatul C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În fapt s-a reținut că la data de 04 martie 2013 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea părții civile D.T.L., prin care aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a avocatului C.P., din cadrul Baroului Arad, întrucât acesta, începând cu luna decembrie 2011, pe parcursul derulării unui contract de asistență juridică, ce nu a fost încheiat în formă scrisă, a indus-o în eroare (i-a ascuns faptul că a fost suspendat de Baroul Arad pentru neplata taxelor, i-a comunicat număr de înregistrare a acțiunii, i-a comunicat schimbarea magistratului judecător ce „soluționează” cauza), creându-i falsa reprezentare că a promovat o acțiune civilă de partaj pe rolul Judecătoriei Arad și a determinat-o, în acest mod, să-i plătească taxa de timbru, onorariu și alte taxe.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că, în toamna anului 2011, în contextul în care intenționa să promoveze o acțiune civilă pentru sistarea comunității de bunuri și partaj în contradictoriu cu fostul soț S.B., partea civilă l-a cunoscut pe avocatul C.P., prin intermediul martorei B.A.E., concubina acestuia la acea dată. După mai multe întâlniri, în cadrul cărora partea civilă D.T.L. i-a făcut cunoscută starea de fapt și i-a înmânat mai multe documente, după ce, în prealabil, s-a încercat o soluționare pe cale amiabilă, cei doi au convenit ca avocatul C.P. să promoveze o acțiune civilă în contradictoriu cu fostul soț S.B., având ca obiect sistarea comunității de bunuri și partaj și să o reprezinte în instanță. Între partea civilă D.T.L. și avocatul C. pen. nu s-a încheiat un contract de asistență juridică în formă scrisă, însă cel din urmă i-a solicitat părții civile un onorariu în sumă de 500 euro și suma de 4.400 lei pentru plata taxei de timbru. Ulterior, la solicitarea inculpatului C.P. pentru ai plăti alte taxe, partea civilă D.T.L., în prezența martorilor G.L.N., T.E., H.O., la data de 24 ianuarie 2013, i-a înmânat suma de 120 (o sută douăzeci) lei. Sumele de bani reprezentând taxa de timbru și onorariu au fost plătite de către partea civilă în mai multe tranșe, fiind înmânate fie personal avocatului C.P., fie prin intermediul martorei B.A.E. Astfel, aceasta, în declarațiile date la această unitate de parchet la datele de 26 martie 2013 și 07 iunie 2013, precizează următoarele : ”La un moment dat, în timp ce mă aflam la salonul de cosmetică, prietena mea D.T.L. mi-a înmânat suma de 650 de lei, spunându-mi să i-o înmânez avocatului C. pen. cu titlul de onorariu. I-am înmânat avocatului C. pen., suma de bani iar acesta mi-a spus că știe el pentru ce anume i-a fost plătită suma de bani”.

Așa cum a rezultat din adresa din 29 aprilie 2013 a Baroului Arad, începând cu data de 16 februarie 2012, inculpatul C.P. are suspendată calitatea de avocat, conform Deciziei nr. 11 din 16 februarie 2012 a Consiliului Baroului Arad, pentru neplata cotelor profesionale (fila 51).

În intervalul de timp cuprins între realizarea acordului de voință, între partea civilă D.T.L. și avocatul C.P., cu privire la redactarea și promovarea acțiunii civile și reprezentarea părții civile în fața instanței de judecată și înregistrarea actului de sesizare al organelor de urmărire penală la această unitate de parchet, inculpatul C.P. i-a creat părții civile D.T.L. o falsă reprezentare a realității, în sensul că a promovat acțiunea civilă și s-a prezentat la mai multe termene de judecată, după cum a urmat: i-a comunicat părții civile D.T.L. că dosarul a fost repartizat spre soluționare completului compus din magistratul judecător G.; i-a comunicat părții civile D.T.L. că în cauză a fost efectuată o expertiză pentru stabilirea valorii îmbunătățirilor aduse apartamentului bun comun. În acest sens, s-au redat declarațiile părții civile, ale martorei B.A. și ale inculpatului C.P.; i-a adus la cunoștință părții civile D.T.L. că dosarul a fost rerepartizat la completul de judecată compus din magistratul judecător A.V.

S-a precizat că, pe parcursul cercetărilor au fost efectuate verificări în urma cărora s-a stabilit că în cadrul Judecătoriei Arad nu își desfășoară activitatea nici un magistrat judecător cu numele A.V. (filele 71-90).

De asemenea, la data de 12 februarie 2013, inculpatul a transmis părții civile printr-un sms. numărul dosarului civil sub care a fost înregistrată acțiunea civilă (nr. 16459/55/2011).

În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că pe rolul Judecătoriei Arad a fost înregistrat Dosarul civil nr. 16459/55/2011, având ca obiect sistarea comunității de bunuri și pretenții civile, însă părțile din dosar sunt V.V., în calitate de reclamant și N. (fostă V.) D.F. și N.M., în calitate de pârâte (filele 56-69, 91-97).

- nu i-a comunicat părții civile D.T.L. faptul că i-a fost suspendată calitatea de avocat pentru neplata cotelor profesionale, aceasta aflând despre situația învinuitului la data de 20 februarie 2013.

- i-a solicitat părții civile D.T.L. să prezinte trei martori, pentru presupusul termen din data de 24 ianuarie 2013, pentru ca, la acea dată, să-i comunice, în prezența celor trei martori, că

audierea

acestora

nu a mai avut loc

,

întrucât martori

i

fostului soț nu s-au prezentat la termenul de judecată

,

iar el nu a mai fost de acord cu nici o amânare.

- la data de 22 martie 2013,la locuința martorei B.A.E., inculpatul C.P. a asigurat-o pe partea civilă D.T.L. că în scurt termen avea să primească la domiciliu hotărârea judecătorească, întrucât cauza a rămas în pronunțare.

Realizând că a fost înșelată, în data de 08 martie 2013, partea civilă D.T.L., în cadrul unei întâlniri pe care a avut-o cu martora B.E.A., i-a prezentat acesteia modul în care a fost indusă în eroare de către inculpatul C.P. Martora B.E.A. a rămas surprinsă de cele aflate, fiind convinsă de buna credința a avocatului C.P. La aceeași dată, când inculpatul C. pen. a sosit la locuința martorei B.A.E., unde, de altfel, și locuia, a fost abordat de către aceasta cu privire la cele aflate de la partea civilă, prilej în raport de care primul și-a recunoscut fapta. La data de 02 aprilie 2013 a fost trimis, de către partea civilă, un plic în care se afla un suport magnetic de tip D.V.D.-R., pe care a afirmat că este stocat conținutul a două convorbiri din data de 22 februarie 2013, una cu martora B.A.E., purtată la sediul cabinetului de cosmetică al acesteia, iar cealaltă cu martora B.A.E. și inculpatul C.P. la domiciliul celor doi.

La data de 25 aprilie 2013 a fost începută urmărirea penală față de avocatul C.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de “Înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., iar prin ordonanța acestei unități de parchet cu numărul din antet, din data de 03 iulie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale, prin schimbarea încadrării juridice dată inițial, față de învinuitul C.P., pentru infracțiunea de „Înșelăciune”, prev. și ped. art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Cu prilejul audierii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 22 mai 2013, partea vătămată D.T.L. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro, din care suma de 1.500 euro a reprezentat daune materiale (4.480 lei reprezentând așa zisa taxă de timbru, 500 de euro onorariu avocat și 120 lei alte taxe și 250 lei onorariu notificare), iar diferența de 8.500 de euro reprezintă daunele morale.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 23 iulie 2013 sub nr. Dosar nr. 783/59/2013.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv plângerea și declarații parte vătămată/civilă D.T.L.; proces-verbal de redare a convorbirilor purtate între partea vătămată D.T.L., martora B.A. și învinuitul C.P. ; declarații martori (filele 25-40, 42-45); declarații inculpatului C.P.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, instanța a reținut aceiași stare de fapt și încadrare juridică, în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune, constând în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Astfel, fapta inculpatului C.P. care, care începând cu luna decembrie 2011, pe parcursul derulării contractului de asistență juridică, ce nu a fost încheiat în formă scrisă, a indus-o în eroare pe partea civilă D.T.L., (i-a ascuns faptul că a fost suspendat de Baroul Arad pentru neplata taxelor, i-a comunicat număr de înregistrare a acțiunii, i-a comunicat schimbarea magistratului judecător ce „soluționează” cauza), creându-i acesteia falsa reprezentare că, în calitatea sa de avocat, a promovat o acțiune civilă de partaj pe rolul Judecătoriei Arad, deși în realitate nu a promovat o astfel de acțiune, determinând-o, în acest mod, să-i plătească taxa de timbru, onorariu și alte taxe, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 1.500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 5 C. pen. în vigoare „ în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă”.

Potrivit art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. anterior, infracțiunea de înșelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract reținută în sarcina inculpatului se pedepsea cu închisoare de la 6 luni la 12 ani, în timp ce art. 244 C. pen. în vigoare sancționează aceiași faptă cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani. Apreciind că legea penală mai favorabilă ce se impune a fi reținută în sarcina inculpatului este actualul C. pen., în temeiul art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 5 C. pen.p instanța va schimba încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul C.P. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. actual.

Raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 actualul C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse inculpatului C.P.

Potrivit Noului C. pen. pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunea de înșelăciune aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța patrimonială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

La stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Astfel, urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. actual, l-a condamnat pe inculpatul C.P. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 91 C. pen., fiind în prezența unei pedepse de cel mult 3 ani aplicată inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în temeiul art. 92 C. pen. a stabilit termen de supraveghere de 3 ani pe seama acestuia.

În temeiul art. 93 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad la termenele fixate; să primească vizitele consilierului de probațiune gestionat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată D.T.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro, din care suma de 1.500 euro reprezintă daune materiale, iar diferența de 8.500 de euro reprezintă daunele morale.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat întemeiate daunele materiale solicitate, reprezentând 4.480 lei taxă de timbru, 500 de euro onorariu avocat, 120 lei alte taxe și 250 lei onorariu notificare, astfel că în temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 19 și 25 C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 1.500 euro către partea civilă D.T.L.

La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au avut semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. S-a reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci s-au menținut la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Instanța a apreciat că în cauză nu se justifică acordarea de daune morale, astfel că a respins solicitarea părții civile în privința sumei de 8.500 lei.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea civilă D.T.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 783/59/2013.

La data de 4 noiembrie 2014, prin fax, (fila 68 dosar apel), înainte de termenul de judecată de la data de 6 noiembrie 2014, apelanta parte civilă, cu datele de identificare precizate în cerere, a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care acesta a precizat că înțelege să nu-și mai mențină apelul în cauză, întrucât dorește ca soluția să rămână definitivă.

Înalta Curte în raport cu dispozițiile art. 415 C. proc. pen., față de declarația de retragere a apelului formulat de partea civilă D.T.L. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din 25 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, în mod expres și personal, va lua act de declarația de voință a apelantei părți civile.

Ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă D.T.L. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din 25 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelanta parte civilă D.T.L. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul intimatului inculpat C.P. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă