ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4412/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sentința și considerentele Tribunalului București Prin sentința nr. 1997/2014 din 18 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat soluționarea cauzei privind pe creditoarea I. SPA Roma - Sucursala București, în contradictoriu cu debitoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București a reținut că actul care constituie izvorul pretențiilor reclamantei decurge dintr-un contract administrativ, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cererii aparține Curții de Apel București.

Sentința și considerentele Curții de Apel București Prin sentința civilă nr. 2277 din 4 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea I. SPA Roma - Sucursala București în contradictoriu cu Compania Națională Căi Ferate CFR SA, în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a avut în vedere că art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 nu este incident cauzei de față deoarece vizează „acte administrative emise de autorități publice centrale”, din reglementarea textului rezultând pe cale de interpretare că în discuție sunt doar actele administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 554/2004, respectiv „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”, adică actele administrative unilaterale, iar nu și cele asimilate, respectiv contractele administrative.

Spre a concluziona în acest sens, Curtea observă că în formularea textului legiuitorul folosește exprimarea „acte administrative emise”, ceea ce implică o acțiune unilaterală de emitere a unui act, în timp ce contractul reprezintă expresia unui act juridic bilateral, al unui acord de voințe, presupunând încheierea lui, iar nu emitere. Curtea de Apel a mai considerat pentru a se putea reține competența materială a Curții de Apel București în judecarea cauzei de față, ar fi necesar ca acel contract în baza căruia au fost prestate serviciile pretinse de partea creditoare spre achitare să aibă natura unui contract administrativ încheiat de o autoritate publică centrală, pentru a deveni incidente astfel disp.

art. 8 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A explicat Curtea că în cauză nu se pot determina aspecte care să conducă la calificarea contractului ca fiind unul administrativ, sursa de finanțare nefiind determinant în acest sens față de disp. art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 554/2004. În ce privește O.U.G. nr. 47/2013, invocată generic de debitoare, din conținutul acesteia nu rezultă calificarea expresă de legiuitor a contractelor de genul celui litigios ca fiind unul administrativ, spre a fi întrunită cerința art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 554/2004. În plus, în vederea determinării competenței materiale de judecată în favoarea instanței de drept comun, adică a tribunalului, s-a apreciat ca fiind relevant faptul că acest contract este încheiat între profesioniști, părțile contractante fiind societăți.

Totodată, Compania Națională CFR SA, deși susceptibil de a acționa ca și autoritate contractantă într-un contract de achiziție publică, nu poate fi asimilată însă unei autorități publice centrale în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lipsind temeiurile legale pentru a proceda astfel. Analiza conflictului negativ de competență Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a se determina instanța competentă să judece prezenta cerere, Înalta Curte va avea în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și izvorul pretențiilor reclamantei.

Prin acțiune, reclamanta a chemat în judecată pe debitoarea Compania de Căi Ferate CFR SA, pentru a se emite ordonanța de plată pentru suma de 174.539,92 euro reprezentând c/valoare servicii prestate conform contractului. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1013 C. proc. civ. Analizând contractul în baza căruia s-a solicitat emiterea ordonanței de plată se constată că acesta are caracterul unui contract administrativ, astfel cum este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Potrivit textului de lege menționat sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice.

În cazul contractelor administrative încheiate de autoritățile administrative centrale, competența de soluționare a litigiilor aparține Curții de apel, astfel cum rezultă din prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. La stabilirea competenței materiale nu prezintă relevanță valoarea pretențiilor, întrucât textul art. 10 alin. (1) stabilește competența după valoare numai pentru litigiile care au ca obiect taxe, impozite și alte contribuții. În celelalte situații, competența materială aparține Tribunalului sau Curții de apel, în raport de calitatea de autoritate locală sau centrală a autorității contractante care a încheiat contractul. În speță, contractul nu a fost încheiat în procedura specială a O.U.G.

nr. 34/2006, astfel că acesta este un contract administrativ de drept comun, motiv pentru care la soluționarea litigiului sunt aplicabile regulile din materia contenciosului administrativ general reglementat prin Legea nr. 554/2004. Autoritatea contractantă Compania Națională de Căi Ferate CFR SA este o autoritate centrală, astfel că soluționarea litigiului revine, în baza art. 10 alin. (1) teza a II-a, Curții de apel. Potrivit art. 1015 C. proc. civ., creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță. Având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile art. 1013 alin. (1) și art. 1015 C. proc.

civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea I. SPA Roma - Sucursala București și pe debitoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2014.