ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din data de 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovita, a fost condamnată inculpata M.V., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea în concurs real de fapte penale a 6 infracțiuni de trafic de influență, fapte prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 862 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata M.V. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovita; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovita.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a confiscat de la inculpată suma de 3.880 lei.

S-au respins cererile de restituire a sumelor de bani remise inculpatei formulate de către părțile civile D.G. și C.C.

În baza art. 191 C. proc .pen., a fost obligată inculpată la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000 lei reprezintă cheltuielile judiciare stabilite pe parcursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 80/P/2011 din 15 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, înregistrat la instanță la 18 iunie 2012 sub nr. 4977/120/2012, a fost trimisă în judecată inculpata M.V. pentru comiterea a 6 infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 29 august 2010, D.G. a formulat o sesizare prin care a denunțat că în cursul lunii martie 2010 a întâlnit-o pe M.V., despre care aflase din zvon public că a pensionat mai multe persoane în schimbul unor sume de bani și i-a solicitat să-l ajute să îl pensioneze pe fratele său D.C., pentru motive medicale.

În schimbul serviciului, inculpata i-a pretins suma de 1.500 lei, precizând că va lua legătura cu un medic din cadrul C.E.M. Panduri București.

Prin urmare, la data de 7 aprilie 2010, D.G., însoțit de soția sa D.N., de fiica D.M. Cătălina și de prietenul acesteia O.C., s-au deplasat la locuința inculpatei și i-au înmânat suma de 1.500 lei, iar la câteva zile, împreună cu fratele denunțătorului D.C.-au mers la C.E.M. Panduri București, unde, prin intermediul cunoștințelor sale, inculpata a reușit internarea lui D.C.

Ulterior, la mijlocul lunii aprilie 2010, inculpata i-a mai pretins lui D.G. suma de 400 lei, susținând că oferă acești bani unor persoane care au ajutat-o la internarea fratelui său.

Deși denunțătorul i-a dat și această sumă, fratele său D.C. nu a fost pensionat medical.

S-a mai arătat în rechizitoriu că Tribunalul Dâmbovița a autorizat, prin încheierile din 19 și 31 mai 2011, înregistrarea audo-video în mediu ambiental, emițând autorizațiile din 19 mai 2011 și 125 din 31 mai 2011, iar din conținutul proceselor-verb ale de redare a discuțiilor purtate între inculpată și D.G. a rezultat că aceasta a continuat seria promisiunilor privind pensionarea lui D.C., prin intermediul unor medici, în schimbul unei sume de bani, dar și internarea acestuia, solicitându-i actul de identitate.

De asemenea, s-a mai arătat că la data de 22 martie 2012 A.M., a denunțat că în timp ce inculpata se afla în locuința mamei lui, M.M., i-a promis acesteia că o poate ajuta să obțină pensie pentru persoane cu handicap, iar pentru denunțător pensie pentru însoțitorul persoanei cu handicap, susținând că în schimbul sumei de 600 lei, va interveni pe lângă C.E.M. în vederea obținerii respectivelor pensii; în acest scop a solicitat cuponul de pensie și un referat de la specialist, înscrisuri ce au fost găsite la locuința inculpatei cu ocazia percheziției domiciliare din 7 iulie 2011.

Cu toate promisiunile făcute, inculpata nu a obținut pensionarea pentru M.M. și nici certificatul pentru însoțitor al persoanei cu handicap pentru A.M.

La data de 22 martie 2012 și I.I. a denunțat că în cursul anului 2010 a aflat de la fiul său I.V. că inculpata M.V. i-a pretins suma de 480 lei în schimbul promisiunii că va facilita pensionarea sa pe motive medicale prin intermediul unor cunoștințe la C.J.P.- Dâmbovița, iar pentru a-i întări convingerea influenței sale, a solicitat certificatul de naștere, cartea de identitate, certificatul de căsătorie și cartea de muncă, documente care i-au fost înmânate, alături de suma de 300 lei de către I.V., fără a obține însă pensionarea și fără a-i fi restituite documentele.

Și D.C. a denunțat contactarea inculpatei în cursul anului 2007 aflând că aceasta poate obține pensionarea persoanelor care o solicită, iar din discuțiile purtate cu ea a aflat că o cunoaște pe „doctorița Vântu", prin intermediul căreia ar putea fi pensionat, pentru aceasta inculpata cerându-i suma de 300 lei, dar și documente medicale precum și cartea de muncă.

Pe parcursul anului 2010, denunțătorul i-a oferit și alte sume de bani, în total 700 de lei, însă nu a obținut pensionarea.

La data de 22 martie 2012 P.A. a denunțat, la rândul său, că în cursul anului 2006 inculpata M.V. i-a promis mamei sale pensionarea în schimbul sumei de 600 lei, fiindu-i oferită însă numai suma de 200 lei.

Motivat de promisiunea făcută, denunțătoarea P.A. a purtat o discuție cu inculpata care a pretins că are cunoștințe, medici și asistente în cadrul Comisiilor Medicale de Specialitate, prin intermediul cărora poate facilita pensionarea mamei sale, S.M. dar și obținerea unei pensii de însoțitor pentru ea, solicitându-i în acest sens certificatul de naștere și cartea de muncă.

Inculpata nu a îndeplinit promisiunea, iar cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul său a fost găsită o copie a cărții de identitate și o adeverință medicală aparținând lui S.M.

Și C.C. a denunțat că în cursul anului 2008, inculpata i-a promis că îi va obține din nou pensia medicală, sistată urmare unor verificări efectuate de C.E.M. Moreni, prin intermediul unor cunoștințe de la Spitalul Moreni, în contul unei datorii pe care o avea la mama sa, P.G.

Astfel, inculpata a susținut că poate obține un diagnostic prin intermediul unor medici de la Spitalul Moreni, apt să ducă la pensionare urmare prezentării la C.E.M., însă inculpata nu a obținut nici pensionarea denunțătoarei și nici nu i-a restituit banii datorați.

Situația de fapt reținută în actul de inculpare este dovedită prin: denunțurile și declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile inculpatei și ale martorilor, documentele identificate la domiciliul învinuitei cu ocazia percheziției și procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental.

După înregistrarea cauzei la instanță și constatarea legalității sesizării s-a dispus citarea părților vătămate și a inculpatei, iar în ședința publică din 26 noiembrie 2012 s-a procedat la ascultarea părților vătămate denunțătorii:D.G.; P.A., D.C., A.M. și C.C., dar și a inculpatei M.V., după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art. 320

1

C. proc. pen. și a precizat că nu dorește să uzeze de această procedură.

Cu ocazia ascultării inculpatei la termenul de judecată din 26 noiembrie 2012 (filele 31-34), aceasta a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, că îi cunoaște pe toți denunțătorii pe care i-a ajutat sub diferite forme însoțindu-i la unități spitalicești sau la comisiile medicale dar fără a pretinde că ar avea influență asupra persoanelor de care depindea pensionarea sau internarea lor or diagnosticarea în vederea pensionării medicale și fără a obține vreun folos direct sau indirect de la aceștia.

Inculpata a mai susținut și că majoritatea persoanelor pentru care a făcut astfel de servicii i-au plătit transportul, adică 30 lei pentru un drum dus-întors, însă nu este de acord să le restituie vreo sumă de bani deoarece nu este vinovată și nu a primit de la ei banii pe care îi solicită.

Au fost audiați martorii din acte:I.V., S.M., P.G. și M.M., dar și cei propuși de denunțătorul D.G. care s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma totală de 1.900 lei respectiv : D.N. și O.C.

La rândul său, inculpata a administrat proba cu martori pentru combaterea situației de fapt, D.N., D.C. și D.M., dar și martori și înscrisuri în circumstanțiere.

Inculpata, care a cerut achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a susținut că infracțiunile de trafic de influență nu există fiindcă din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă acțiunea de traficare a influenței, astfel cum este definită de textul de lege, în condițiile în care, de esența faptei, ține sintagma „.care are influență sau lasă să se creadă că are influență.", că din coroborarea declarațiilor date cu conținutul convorbirilor telefonice nu rezultă cu certitudine că inculpata a pretins și a primit bani pentru a interveni, lăsând să se creadă că ar avea vreo influență, că poate favoriza rezolvarea dosarelor sau cererilor așa cum au pretins denunțătorii săi iar declarațiile martorilor din acte fie nu au confirmat acuzațiile din rechizitoriu, fie nu sunt de natură a o incrimina pe inculpată, impunându-se a fi reținut actul medical depus de P.A. pentru mama sa S.M., care menționează că aceasta prezintă diagnosticul „Demență senilă", afecțiune neurologică cronică, caracterizată printr-o regresie globală a activității intelectuale și a personalității, printr-o diminuare progresivă a memoriei și a orientării spațiale și temporale.

Inculpata a mai susținut că niciuna din persoanele audiate, denunțători sau martori nu s-au referit la acțiuni concrete de natură a proba pretinsa influența pe care ar fi avut-o sau ar fi lăsat să se creadă că o are asupra vreunui funcționar, chiar dacă s-au pronunțat nume, de altfel știute de toate persoanele care sunt interesate în obținerea unei pensii medicale.

S-a solicitat, prin urmare, achitarea inculpatei, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a stabilit pe baza acestora următoarea situație de fapt:

I. În primăvara anului 2010, denunțătorul D.G., aflând că fratele său, D.C. a fost chemat la C.E.M. Panduri București în vederea revizuirii dosarului de pensionare pe caz de boală și temându-se că acesta și-ar putea pierde pensia, a contactat-o pe consăteanca sa inculpata M.V., pe care o cunoștea de mulți ani și i-a solicitat ajutorul pentru obținerea și pe mai departe a pensiei pe motive medicale pentru fratele său.

Potrivit declarației date de D.G., acesta cunoștea că M.V. fusese femeie de serviciu la Dispensarul din localitatea Cornești și aflase „din zvon public" că aceasta, prin intermediul unor cunoștințe, a reușit să pensioneze mai multe persoane în schimbul unor sume de bani.

A mers, prin urmare, la domiciliul inculpatei și a întrebat-o, așa cum confirmă și inculpata, dacă știe pe cineva la Spitalul Panduri din București, care să-l poată ajuta pe fratele său, aceasta comunicându-i că știe în C.E.M. pe medicul S.

De față la discuția purtată de M.V. cu D.G. a fost și soția acestuia, conform declarației date de ea (fila 45), aceasta auzind cum.

Inculpata a vorbit la telefon cu o persoană despre care le spusese că este doctor, fapt care le-a format convingerea soților D. că are cunoștințe la spitalul din București.

Fără a cunoaște pe nimeni la spitalul respectiv, așa cum a declarat, inculpata a fost de acord să-l însoțească pe D.C. la Spitalul Panduri, întrucât „cunoștea drumul" și acolo i-a cerut, potrivit declarației acestuia (fila 46) să plătească suma de 20 lei „unei doamne" de la „Biroul de Internări", unde de altfel martorul fusese chemat tocmai în vederea internării.

Potrivit declarației acestui martor, la Institutul Panduri fuseseră chemate și alte 20-30 persoane, care așteptau și ele la același birou unde a fost dus de către inculpată, după care, la circa 5 minute a fost internat pentru efectuarea unor investigații medicale care au durat 4 zile.

D.C. a fost chiar vizitat în perioada internării de către M.V., care s-a recomandat unei asistente ca fiind cumnata sa, martorul având convingerea că aceasta îl poate ajuta să păstreze pensia, mai ales că aflase că a lucrat la Dispensarul din Cornești și „deci are cunoștințe la doctori din Pucioasa, Moreni și Târgoviște", iar fratele său îi spusese că a ajutat mai multă lume pentru probleme asemănătoare cu a lui, dovada încrederii acordate inculpatei fiind și faptul că a evitat să vorbească cu cineva în legătură cu situația lui medicală, așa cum îi solicitase inculpata, care îi spusese că nu trebuie să vorbească cu nimeni „pentru că ea a aranjat tot".

Inculpata a arătat că și ulterior s-a implicat și a încercat să îl ajute pe D.C. în momentul în care a auzit că acesta nu a întrunit punctele necesare pentru a-i fi menținută pensia, mergând la Târgoviște, la C.E.M., unde a aflat că pentru a fi pensionată o persoană trebuie să aibă 3 sau 4 internări, după care, urmează să se prezinte la C.E.M., la doctorița V.

Deși inculpata a arătat că familia D.l. i-a promis în schimbul ajutorului că îi va da „câți bani vreau, adică 10.000-15.000 lei", fără a primi însă vreo sumă de bani pentru drumul făcut la București, din declarațiile lui D.G., care se coroborează cu cele ale soției lui, D.N. (fila 45) și ale prietenului fiicei sale, O.C. (fila 48), care au fost de față la întâlnirea cu inculpata, rezultă că i-a înmânat acesteia, în două rânduri, suma totală de 1.900 lei, în schimbul promisiunii de a-l ajuta pe fratele său să-și păstreze pensia medicală.

De altfel, și din declarația lui D.C., dar și a soției sale D.M. (fila 44), a rezultat că au aflat de la fratele și respectiv cumnatul lor, că inculpata a solicitat mai întâi suma de 1.500 lei și la puțin timp, încă 400 de lei, în schimbul ajutorului pe care urma să-l dea lui D.C., el neavând posibilitatea să îi plătească direct inculpatei, pentru că la acel moment unul din copiii săi avea probleme medicale, dar ulterior i-a restituit fratelui său suma de 500 lei, neputând să achite și restul datoriei, ca urmare a situației financiare precare.

Cu toate că inculpata a negat primirea vreunei sume de bani, martorul O.C. Gabriel a arătat că însoțindu-l în calitate de șofer pe D.G. a văzut cum acesta i-a înmânat inculpatei, în fața porții, o sumă de bani, pe care femeia nu i-a numărat, relatând, că ulterior, a aflat că acesteia i-a mai fost înmânată și o altă sumă, precizând și faptul că l-a însoțit de mai multe ori pe D.G. să își recupereze banii și a auzit-o pe inculpată spunând „că o să se rezolve, că o să-i dea banii" și că „nu-i are atunci".

Și inculpata a arătat în declarația sa că D.M. ar fi întrebat-o ce a făcut în legătură cu pensionarea soțului său D.C. și a aflat de la aceasta că „i-a dat lui D.G. 15.000 lei în legătură cu drumul pe care eu l-am făcut la București", dar i-a comunicat martorei că la ea nu a ajuns niciun ban.

Nemulțumit de faptul că inculpata refuză să-i restituie banii, D.G. a formulat un denunț la data de 29 august 2010.

II. Potrivit declarației inculpatei, aceasta a fost rugată și de denunțătoarea I.I. să o ajute să iasă la pensie, deși nu îi spusese că ar cunoaște pe cineva la Casa de Pensii sau că ar cunoaște vreun medic. Cu toate acestea, așa cum a vorbit cu femeia, fiul său, B.I. i-a adus cartea de muncă în original, buletinul, certificatul de naștere și de căsătorie și a mers cu ele la ghișeul 1 de la Casa de pensii, unde i s-a comunicat că persoana în cauză trebuie să vină personal.

Deși a comunicat lui B.l. cele aflate, totuși, i-a solicitat să-i mai lase cartea de muncă, „ca să îi solicit d-nei N.l. de la Primărie să îmi verifice câtă vechime are în muncă I.I.", serviciu în schimbul căruia a primit suma de 200 lei, din care a înapoiat 10 lei, bărbatul spunându-i că nu are bani de pâine.

Potrivit mențiunilor inculpatei suma i-a fost înmânată după ce aflase de la Primăria Cornești că I.I. trebuie să plătească C.A.S. Cu banii primiți a mers să achite suma datorată, dar nu i-au ajuns nici măcar pentru plata unei luni, în condițiile în care trebuiau achitați 270 lei pe lună, pe o perioadă de circa 3 ani.

Cu toate că nu a achitat nimic din banii primiți, inculpata nu i-a restituit, considerând că i se cuveneau motivând că familia Ionescu avea o datorie la ea, de circa 300 de lei, în urma vânzării unui porc.

Într-adevăr, martorul I.V. (fila 83) a arătat că i-a dat inculpatei suma de 200 lei și actele originale ale mamei sale, deși inițial femeia nu i le ceruse, el apreciind că va avea nevoie de acele înscrisuri, dar și de bani „pentru drum", la momentul înmânării banilor amintindu-i acesteia că era dator la ea cu suma de 100 lei, pe care, cu acea ocazie, i-o restituia, nemaisolicitând înapoierea diferenței.

În condițiile în care martorul nu a putut oferi o explicație pentru neconcordantele față de declarația dată pe parcursul urmăririi penale (fila 37) - în care a arătat că știa despre inculpată că se ocupa cu facilitarea obținerii pensiei pe caz de boală în schimbul unor sume de bani, aceasta având cunoștințe în rândul medicilor și la C.E.M. și la momentul la care s-a dus la domiciliul acesteia i-a spus că o poate ajuta „să-i facă pensie pe caz de boală mamei" și i-a solicitat mai multe acte ale mamei, dar și suma de 180 de lei, promițându-i că mama sa nu va trebui să meargă la vreo comisie medicală - declarația acestuia că actele, dar și banii, le-a dat de bună voie, și doar pentru „că trebuie să aibă de drum" a fost înlăturată.

Nu a fost primită nici declarația martorei M.M. (fila 81) care deși în fața instanței a arătat că inculpata nu i-a cerut nici un ban, dar ea i-a dat suma de „6 milioane lei vechi pentru a putea umbla pe drum", cu ocazia declarației dată în fața organelor de cercetare penală la 1 iunie 2012 (fila 47 dosar urmărire penală) a arătat că inculpata i-a spus că are cunoștințe doctori și la asistenți și i-a pretins suma de 600 de lei pentru ai facilita obținerea pensiei pe caz de boală, fără ca ea să se deplaseze la vreo comisie medicală, în condițiile în care și inculpata - a arătat că în urma unei discuții avute cu aceasta i-a promis că va merge să se informeze dacă poate obține o pensie de handicapat și că va arăta actele medicale deținute medicului ei de familie, serviciu pentru care nu a solicitat nici un ban, dar femeia i-a promis că îi va plăti ziua de muncă și mașina, fără să-i achite însă vreo sumă de bani, deși a fost atât la medicul de familie, care i-a dat o scrisoare medicală pe care apoi a dus-o la Primăria Cornești, care a și dispus efectuarea unei anchete sociale.

III. Inculpata s-a implicat, potrivit propriei declarații, care se coroborează cu cea a denunțătorului D.C., și în internarea acestuia, pe care l-a însoțit la Spitalul Pucioasa, unde l-a sprijinit, discutând cu un cadru medical, pentru o primă internare, după care l-a sfătuit să meargă la C.E.M. din Târgoviște, servicii pentru care a primit, potrivit propriei declarații suma de 150 lei. Tot ea a fost cea care i-a spus lui D.C. să meargă la doctorița Vântu, care l-a trimis la o consultație la Spitalul Panduri, după care, cu actele date de bărbat a mers personal la Spitalul Platformă din Târgoviște, unde a aflat că acesta mai are nevoie de câteva internări, motiv pentru care l-a însoțit la Spitalul de Psihiatrie din Târgoviște, unde a fost internat.

Potrivit declarației dată în instanță de D.C. (fila 22) mama sa, Dirina Ioana, i-a dat inculpatei în două rânduri sumele de 300 și respectiv 400 lei, în schimbul promisiunii făcută de inculpată că îl va ajuta să se pensioneze și, deși aceasta a făcut demersuri în acest sens, mergând cu el la un spital la Pucioasa și l-a trimis la Comisia de Expertiză la Târgoviște, la doctorița V., care l-a trimis să se interneze la Spitalul Floreasca din București, problema sa nu a fost rezolvată și nici banii nu au fost restituiți mamei sale.

IV. Tribunalul a mai stabilit pe baza acelorași probe că denunțătorul A.M. o cunoștea pe inculpată de aproximativ 10-12 ani; că inculpata a venit la mama sa și i-a spus că o poate scote la pensie, ca urmare a unui handicap locomotor pe care îl avea și i-a cerut în schimb suma de 600 lei, spunându-i că știe pe cineva care o poate ajuta, fără a pronunța vreun nume sau vreo funcție. Mama sa auzise prin comună că inculpata poate să rezolve astfel de probleme și de aceea a fost de acord ca la circa o săptămână sau două să-i dea suma solicitată, care a fost înmânată chiar în domiciliul ei, cu ocazia unei vizite făcută de inculpată.

Aceasta i-a cerut mamei denunțătorului și acte medicale ce i-au fost înmânate în copie și odată cu ele și buletinul de identitate al fiului, inculpata spunând că acesta ar putea să fie menționat ca însoțitor al mamei, putând la rândul său să primească bani de la stat. Actele și banii au fost dați de mama sa în lunile aprilie-mai 2010, fără ca ulterior mama denunțătorului să fie chemată la vreo comisie. A mai menționat că mama sa nu a fost pensionată și nici suma de bani nu i-a fost restituită, însă nu au formulat vreun denunț împotriva inculpatei, declarațiile din prezenta cauză fiind date urmare citării sale la poliție.

V. Prima instanță a reținut că inculpata i-a promis ajutor și numitei S.M., care i-a înmânat actele medicale deținute și i-a plătit mașina și ziua de muncă, respectiv 200 lei, astfel cum rezultă din declarația inculpatei care se coroborează cu declarația dată de denunțătoarea P.A. (filă 20) fiica lui S.M., care a precizat însă că suma a fost cea solicitată de inculpată și nerestituită, cu toate că problema pensionării nu a fost rezolvată.

VI. Totodată, inculpata a promis ajutor și denunțătoarei C.C., pe care a însoțit-o la Spitalul din Moreni, unde acesteia i-au fost făcute niște analize și o ecografie, așa cum a confirmat (fila 29), serviciu pentru care nu a fost dată nicio sumă de bani, însă aceasta din urmă a precizat că în schimbul ajutorului inculpata a cerut să nu mai restituie împrumutul de 600 lei, pe care îl făcuse la mama ei, P.G., în anul 2009.

Din acțiunile inculpatei așa cum au fost reținute de prima instanță rezultă că aceasta a pretins și a primit diferite sume de bani pretinzând că are influență asupra unor cadre medicale sau lăsând să se creadă că are o astfel de influență pentru a-i determina pe denunțători și membri familiilor lor să-i plătească sumele de bani pretinse în schimbul promisiunilor de a fi pensionați medical ori de a primi ajutorul acordat pentru însoțitorii persoanelor cu handicap.

Astfel, instanța de fond a analizat în detaliu declarațiile: denunțătorului D.G. care a susținut că i s-a pretins și a înmânat inculpatei suma de 1.900 lei, în două rânduri, în prezența soției sale D.N. și a prietenului fiicei sale, O.C., declarații care se coroborează cu cele ale acestor persoane; ale denunțătoarei I.I. care a arătat că inculpata i-a pretins suma de 480 lei predată în două etape, respectiv 300 lei și 180 lei, și care se coroborează și ele cu cele ale martorului I.V.; ale martorei M.M. și ale denunțătorului A.M., ale denunțătoarei P.A. - care a arătat că mama sa i-a dat inculpatei, la solicitarea acesteia, suma de 200 de lei și ale denunțătorului D.C. - care a arătat că mama sa i-a înmânat inculpatei, la solicitarea acesteia suma de 700 de lei, sumă, recunoscută numai în parte, de altfel, de către inculpată, respectiv 150 de lei.

Sumele la care au făcut referire aceste persoane în fața instanței corespund cu cele menționate pe parcursul urmăririi penale și au fost recunoscute în parte de către inculpată, care fie a arătat că deși i s-au promis „câți bani va dori" de către D.G. nu a primit de la acesta niciun ban, fie a arătat că a primit „în schimbul acestor servicii" (fila 32) de la I.B. (V.) suma de 200 lei, din care a înapoiat 10 lei, suma de 150 lei de la mama lui D.C., de la S.M., mama numitei P.A. suma de 200 lei, iar de la „majoritatea persoanelor pentru care am făcut aceste servicii", așa cum a precizat inculpata (fila 34 și 33) a primit sume de bani cuprinse între 30 și 50 de lei pentru transport.

Drept urmare față de prevederile art. 257 alin. (2) C. pen., rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, tribunalul a considerat că se impune confiscarea de la inculpată a sumelor precizate inițial ca fiind date acesteia, revenirile ulterioare din declarațiile denunțătorilor și ale martorilor neavând o explicație plauzibilă și fiind subiective, cei audiați arătând în fața instanței doar că nu mai au nevoie de banii respectivi.

Prin urmare, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 1.900 lei dată de D.G., a sumei de 200 lei dată de către S.M., de 600 lei înmânată inculpatei de către M.M., de 480 lei dată de către l.I., dar și de 1.000 lei data de către D.I., în total suma de 3.880 lei, mai puțin a celei de 600 lei dată de către P.G. cu titlu de împrumut.

Actele medicale, dar și cele de stare civilă ale denunțătorilor ori membri ai familiilor lor după caz, au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 7 iulie 2011 la locuința inculpatei, atestând primirea de către aceasta de la numeroase persoane a unor astfel de documente, împrejurare care confirmă activitatea infracțională a inculpatei ce întrunește elementele constitutive a 6 infracțiuni de trafic de influență, fapte prevăzute de art. 257 C. pen., în condițiile concursului real de fapte penale.

Tribunalul a stabilit că inculpata a acționat cu intenția directă de a-și trafica influența, aceasta dându-și seama de ceea ce făcea și dorind să practice influența sa reală sau presupusă asupra unor medici, prevăzând și dorind urmarea faptelor, adică starea de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu a cadrelor medicale, aspecte rezultate inclusiv din declarația inculpatei, care a arătat că ea a fost cea care a solicitat, în mai multe rânduri, să-i fie lăsate documentele medicale pentru a fi prezentate unor medici, la care a și apelat, pentru a obține informații care să fie transmise celor interesați de obținerea ori menținerea pensionării fără ca ei să fi îndeplinit condițiile legale în acest sens.

Împrejurarea că toate aceste persoane aveau cunoștință de faptul că fie nu îndeplineau cerințele medicale pentru a fi pensionați, fie nu se prezentaseră vreodată la vreun control în vederea obținerii pensionării și deci au fost de rea-credință, atunci când au solicitat inculpatei sprijinul în acest sens, face diferența între infracțiunea de înșelăciune și cea de trafic de influență.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanța de fond a ținut seama de disp. art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, considerat ca fiind ridicat, în raport de modalitatea de a-i însoți pe o parte din cei interesați la spitalele sau comisiile medicale unde trebuiau să se prezinte și unde lăsase să se creadă că ar avea influență asupra cadrelor medicale; de împrejurările comiterii lor, dar și de atitudinea inculpatei, care a recunoscut în fața instanței, cu nuanțări și interpretări proprii faptul că a fost de acord să-și ajute consătenii, mai ales că se afla cu unii în relație de prietenie și se deplasa cu ușurință în diferite localități din județ, dar și la București, precum și de lipsa antecedentelor sale penale, fiind la primul contact cu legea penală, dar a avut și o atitudine bună în societate, conform declarațiilor martorilor S.E. și S.M. (filele 84-85).

Față de cele reținute, s-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, resocializarea inculpatei putându-se realiza prin aplicarea art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere față de comportamentul anterior și ulterior săvârșirii faptelor.

În aceste condiții, după stabilirea cuantumului pedepselor, instanța fondului a stabilit un termen de încercare, potrivit disp. art. 862 C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care a adăugat un interval de timp de 3 ani, considerat suficient pentru a se verifica comportamentul inculpatei în societate.

Pe durata termenului de încercare, tribunalul a stabilit ca inculpata să se supună unor măsuri de supraveghere impuse de disp. art. 863 C. pen. după cum urmează:să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Întrucât s-a dispus ca supravegherea să se realizeze de către Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, acestuia i se vor comunica măsurile dispuse de către instanță, în conformitate cu disp. art. 863 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen., inculpatei i s-a atras atenția asupra posibilității revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acelui termen, instanța va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a. suspendat și executarea pedepselor accesorii interzise inculpatei, respectiv drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., neimpunându-se în raport de faptele săvârșite, să-i fie interzis și dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a teza I C. pen.

Instanța a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă D.G. și reprezentând contravaloarea drumurilor făcute la indicația inculpatei la diferiți medici sau la parchet ori instanță, acestea nefiind dovedite cu înscrisuri care să le dovedească după cum a respins și solicitarea de restituire a sumelor date inculpatei, inclusiv cea a denunțătoarei C.C., acestea urmând a fi confiscate, așa cum s-a argumentat în considerentele sentinței.

Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel inculpata M.V. și partea civilă D.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelanta-inculpată a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 și art. 10 lit. a) C. proc. pen., reiterând apărările formulate în fața instanței de fond. în apelul său, apelantul parte civilă D.G. a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de restituire a sumei de 1.900 lei pe care a dat-o inculpatei deși art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 îl îndreptățeau la obținerea acesteia, deoarece banii se restituie persoanei care i-a dat dacă aceasta a denunțat fapta autorității mai înainte de sesizarea organului de urmărire penală.

Prin Decizia penală nr. 166 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata M.V., și de partea vătămată D.G. împotriva sentinței penale nr. 43 pronunțată la data 28 ianuarie 2013 de Tribunalul Dâmboviță.

A fost obligată apelanta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova, iar apelantul parte vătămată a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu același titlu.

Pentru a decide astfel, verificând sentința apelată în raport de criticile formulate de cei doi apelanți, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Astfel, s-a reținut că probele administrate de organul de urmărire penală și de instanța de fond relevă că în perioada 2006-2010 inculpata a pretins și primit de la denunțătorii D.G., A.M., I.I., D.C., P.A. și C.C. diferite sume de bani promițându-le că în schimbul acestora le va facilita obținerea pensionării medicale sau menținerea acesteia prin intermediul unor cunoștințe:medici, asistenți medicali sau funcționari aparținând unor instituții specializate.

Prima instanță a analizat punctual și în detaliu denunțurile, plângerile și declarațiile formulate de cei 6 denunțători pe care le-a coroborat cu declarațiile unor martori, inclusiv oculari, cu depozițiile inculpatei precum și cu înscrisurile găsite la locuința inculpatei și cu înregistrările convorbirilor purtate în mediu ambiental, stabilind în mod legal și temeinic răspunderea penală a făptuitoarei M.V. pentru comiterea a 6 infracțiuni de trafic de influentă.

Chiar dacă în mod constant inculpata și-a susținut nevinovăția, cu motivarea că faptele penale de care este acuzată nu există, argumentând atât în fața instanței de fond cât și prin apelul de față că niciun mijloc de probă nu confirmă în mod cert, clar și obiectiv infracțiunile pretins săvârșite, Curtea a reținut că, în realitate toate cele 6 fapte penale există în materialitatea lor, au fost comise de inculpată cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru a atrage răspunderea sa penală.

Astfel, nu poate fi tăgăduită găsirea la domiciliul său a unor documente constând în acte de stare civilă si medicale aparținând multor persoane între care și cele la care s-au referit denunțurile și plângerile (filele 36-45 dosar urm. pen.) pe baza cărora a fost începută ancheta penală din această cauză(filele 76-82 dosar urm. pen.).

Referitor la aceste documente, inculpata, care nu putea contesta percheziția domiciliară efectuată la 7 iulie 2011, a susținut că au fost lăsate la locuința sa de cei pe care, cunoscându-i ca și consăteni sau chiar prieteni, a dorit să-i ajute în sensul de a-i însoți la diferite spitale, a arăta documentele lor unor medici sau altor funcționari ori a facilita internarea sau diagnosticarea lor, în schimbul unor sume mici care reprezentau doar costul drumului și eventual al zilei de muncă.

În realitate, inculpata a primit pentru așa zisele servicii dezinteresate, făcute exclusiv din dorința de a-și ajuta consătenii, sumele de bani menționate în plângerile și sesizările celor care au plătit-o crezând în influența acesteia asupra persoanelor din diverse instituții ale statului de care depindea pensionarea lor medicală, în grad de handicap, acordarea ajutorului de însoțitor, astfel cum în mod corect a stabilit instanța fondului.

Astfel, cu ocazia audierii sale, martora M.M. (fila 81) a declarat că, deși inculpata nu i-a cerut niciun ban, i-a dat 6.000.000 lei vechi pentru „a putea umbla pe drum", crezând de cuviință că trebuie să-i dea acești bani. Nu a întrebat-o ce o să facă cu banii și nici ce o să facă pentru a-i rezolva problema, mai ales că ea nu deține un certificat de handicap și nici nu a fost la vreo instituție pentru a obține pensie legală de însoțitor pentru fiul său. Inculpata i-a cerut numai buletinul, pe care i l-a restituit după câteva zile, dar nu i-a cerut să meargă la vreo comisie, ci i-a spus numai că va veni la ea un doctor care o să îi verifice starea de sănătate, fapt ce nu s-a întâmplat.

Martora P.G. (fila 82) a arătat că, de-a lungul timpului inculpata i-a solicitat diferite sume de bani, pe care i le-a restituit și, de aceea, când în urmă cu 5 ani i-a cerut din nou bani, a fost de acord să o împrumute. I-a cerut cu acea ocazie suma de 600 lei, nespunându-i pentru ce are nevoie. Deși în diferite momente i-a cerut să îi restituie, a tot amânat-o, spunându-i că nu îi are, astfel încât după un anumit timp nu i-a mai cerut. Nu i-a solicitat nici un serviciu inculpatei, neavând ce anume să îi ceară. Nici fiica ei, C.C., nu i-a spus că i-ar fi cerut ceva și niciuneia nu le-a promis că o să le ajute cu obținerea unei pensii. A precizat că în ultima perioadă nu i-a mai cerut inculpatei să îi restituie banii, nemaiputând ieși din casă datorită stării de sănătate și nici inculpata nu a venit să îi restituie, și a solicitat ca inculpata să îi restituie suma datorată. A mai arătat că fiica sa a beneficiat de o pensie pe caz de boală, căreia i-a fost sistată și nu a mai încercat să obțină o altă pensie, nici legal și nici prin intermediul inculpatei.

Martorul I.V. a declarat și el că în urma cu circa 2 ani mama sa, I.I., se tot văita că nu are bani și de aceea s-a hotărât să meargă la inculpată pentru a-l ajuta să se intereseze cum poate obține o pensie. Deși nu o cunoștea foarte bine, s-a dus la inculpată, despre care știa că i se spunea „mama V.", fără a avea în vedere ceva anume, dar și pentru că nu cunoștea pe nimeni în Târgoviște și de aceea s-a gândit să apeleze la cineva care să se informeze pentru mama sa.

Martorul nu a putut explica instanței de fond de ce în declarația dată în fața poliției a afirmat că M.V. se ocupa cu facilitarea obținerii pensiei pe caz de boală, el neavând astfel de relații în legătură cu inculpata și necunoscând ca aceasta să se fi ocupat cu facilitarea obținerii pensiei pe caz de boală pentru diferite persoane. Când a mers la inculpată i-a lăsat acesteia buletinul mamei, dar și cartea de muncă, certificatul de naștere și de căsătorie, astfel cum inculpata a cerut precum și suma de 200 lei, din care jumătate reprezenta o datorie mai veche Problema mamei nu a fost însă rezolvată și nu a obținut pensie și nici nu a fost chemată la vreo comisie medicală, după cum nici inculpata nu i-a restituit suma de 100 lei.

Martorul ocular O.C. Gabriel (fila 48) a arătat că la începutul anului 2010 l-a însoțit pe D.G., tatăl prietenei sale, la domiciliul inculpatei, el fiind cel care a condus mașina. împreună cu ei a mers și D.N., dar și fiica lor, D.M.. A văzut când D.G. i-a dat inculpatei o sumă de bani, fără ca aceasta să îi numere și a aflat de la el că era vorba de 1.500 lei. A auzit că banii respectiv erau dați pentru ca inculpata să îl ajute pe D.C. să nu îi fie "tăiată" pensia, mai ales că acesta avea și probleme financiare.

Ulterior, peste circa 1 an, l-a însoțit pe D.G. la domiciliul inculpatei, în mai multe rânduri, pentru ca aceasta să îi ceară restituirea banilor întrucât nu se rezolvase problema pensiei fratelui său. Atât din discuțiile purtate în familia Dinu, dar și de la prietena sa a auzit că D.G. i-a mai dat inculpatei suma de 4.000.000 lei vechi, care nu au fost restituiți, deși lui D.C. i-a fost tăiată pensia. A putut auzi la momentul la care l-a însoțit pe D.G., din discuțiile care aveau loc la poarta inculpatei că aceasta îi spunea bărbatului că o să se rezolve, că o să-i restituie banii pe care nu îi are. A menționat că a asistat la astfel de discuții de 2 ori, dar l-a mai însoțit pe D.G. și cu alte ocazii, când inculpata nu a fost acasă.

Martora D.N. (fila 45) a arătat că în luna aprilie 2010 soțul său i-a spus că a discutat cu inculpata pentru ca aceasta să-l ajute pe fratele său, D.C., să iasă la pensie. I-a spus că inculpata i-a cerut suma de 1.500 lei pentru a vorbi cu un doctor. A doua sau a treia zi a mers cu soțul său la domiciliul inculpatei pentru a-i duce suma solicitată și atunci femeia le-a spus că vorbește cu un doctor la București și de față cu ei a dat un telefon, auzind cum discuta cu o persoană, fără a putea însă auzi vocea acelei persoane, în condițiile în care ea stătea în mașină, iar inculpata era la poartă. Le-a spus că urmează să vină la București împreună cu D.C., pentru ca acesta să fie internat în spital. Discuția purtată de inculpată la telefon a făcut-o să creadă că aceasta vorbește cu un doctor. Martora a mai precizat că banii au fost dați de față cu O.C., care îi însoțise în calitate de șofer, dar și că banii le aparțineau numai lor. A arătat că la circa o lună inculpata a mai solicitat suma de 400 lei, spunându-le că a avut cheltuieli cu transportul, banii fiindu-i dați tot în prezența sa și a lui O.C. Inculpata l-a însoțit pe D.C. la București la Spitalul „Panduri", când cumnatul său a fost internat timp de două zile, dar cu toate acestea nu a fost pensionat. înainte de a-i înmâna inculpatei suma de 400 lei, D.C. apucase să le restituie suma de 500 lei, însă restul sumei nu le-a mai fost înapoiată, acesta având probleme de sănătate cu fiul său. Nici inculpata nu le-a restituit nicio sumă de bani.

Martora D.M. (fila 44) audiată la solicitarea inculpatei a arătat că soțul său, D.C., fusese pensionat pe caz de boală și urma ca pensia să-i fie revizuită. De aceea, fratele său, D.G. a vorbit cu M.V. care i-a spus că are cunoștințe la București și îl poate ajuta să obțină în continuare pensie. La cererea inculpatei, D.G. i-a dat suma de 1.900 lei, alături de acte medicale pe care le-a cerut soțului ei, printre care o scrisoare medicală și decizia de pensionare, acte pe care i le-a restituit la puțin timp. A menționat că din suma dată de cumnatul său, ei i-au restituit numai suma de 500 lei, neputând să îi dea și restul banilor, datorită problemelor financiare pe care le au. A arătat că inculpata l-a însoțit pe soțul său la Spitalul „Panduri", unde acesta a fost internat pentru investigații medicale, fără însă ca decizia de pensionare să-i fie reînnoită, motiv pentru care banii dați de ea trebuie să-i fie restituiți. Cu ocazia întâlnirii inculpatei în cursul anului 2012, a întrebat-o despre suma de bani dată de cumnatul său, însă aceasta i-a spus că trebuie să discute cu acesta din urmă. Nu a întrebat-o atunci dacă a primit de la acesta suma de 1.900 lei.

Și martorul D.C. (filele 46-47) a arătat că a fost pensionat în urma unor probleme medicale oftalmologice și întrucât în anul 2010 toți pensionarii au fost chemați la comisii medicale pentru a fi reevaluați, fiindu-i teamă, să nu piardă pensia i-a spus fratelui său și l-a întrebat dacă poate să o ajute să o păstreze. El i-a spus că știe pe cineva în com. Cornești care l-ar putea ajuta și care are cunoștință la Spitalul „Panduri", unde fusese chemat pentru expertizare. Chiar în ziua în care fusese chemat la expertiză, fratele său i-a spus că merge și el împreună cu persoana care urmează să îl ajute. A fost, prin urmare, împreună cu fratele său și cu un nepot, D.C., care i-a însoțit ca șofer, la domiciliul inculpatei și apoi la București, aceasta spunându-le că are cunoștințe la Institutul Panduri, care se ocupă cu revizuirea pensiei, fără a le indica vreo persoană, dar comunicându-i că a scos mai multă lume la pensie, ducându-i la aceeași comisie. A menționat că inculpata îi solicitase fratelui său suma de 1.500 lei și apoi încă 400 lei, sumă pe care fratele său i-a spus că i-a dat-o inculpatei, din care el nu i-a restituit decât suma de 500 lei. Inculpata nu i-a cerut nici un act medical, ci el a dus actele la comisia de la Institutul Panduri care îl chemase. Când a ajuns la institut și-a dat seama că inculpata știa pe cineva, întrucât chiar la intrare, în momentul în care a ajuns l-a pus să dea unei doamne suma de 20 lei la Biroul de Internări. La acel birou se mai prezentaseră și alte 20-30 persoane, care fuseseră chemate de către comisie și unde, de altfel, fusese chemat și el să se prezinte. De la momentul ajungerii la Institutul Panduri nu au trecut decât 5 minute și a fost internat, dându-i-se pijamale și apoi timp de 4 zile au urmat investigații medicale. Datorită timpului scurt petrecut la Biroul Internări, inculpata nu a mai discutat cu nimeni în prezența sa. Pe drum către spital, aceasta îi spusese să nu vorbească cu nimeni, întrucât ea a aranjat totul în legătură cu pensionarea și, prin urmare, nu a vorbit cu nimeni despre situația sa. Deși inculpata nu i-a spus că îl va vizita, a doua zi a venit la salonul său și i-a spus că totul s-a aranjat, fără să-i fi spus că a vorbit cu cineva. L-a făcut, astfel, să creadă că a aranjat ceva în ceea ce îl privește, crezând că este femeie serioasă, mai ales că a lucrat la Dispensarul din Cornești și deci are cunoștințe la doctorii din Pucioasa, Moreni și Târgoviște, iar fratele său i-a spus că a auzit că ar fi ajutat mai multă lume în legătură cu pensia.

Când l-a vizitat la spital o asistentă a întrebat-o ce caută acolo, moment în care i-a spus că este cumnata sa. în zilele următoare nu l-a mai vizitat și nici nu l-a întrebat cineva în legătură cu inculpata. întrucât nu a întrunit cele 50 de puncte necesare pensionarii, ci numai 45, a pierdut pensia, inculpata neajutându-l în vreun fel. A mai arătat că ulterior externării a fost la domiciliul acesteia pentru a vorbi cu ea, însă inculpata nu a ieșit la poartă. A aflat de la fratele său că acesta a cerut restituirea banilor, dar și pe el inculpata l-a ajutat să iasă la pensie, astfel încât urma ca banii să-i fie restituiți de către fratele său de la care a mai aflat că inculpata ar mai fi păcălit și alte persoane din localitatea Postârnacu, dar și că la circa 3-4 luni după ce pensia i-a fost sistată, fratele său i-a spus că a vorbit cu inculpata și aceasta a afirmat că îl poate ajuta să iasă la pensie cu un alt diagnostic, putând vorbi cu un medic cardiolog. A fost de acord și de aceea i-a înmânat fratelui său buletinul, care i-a fost restituit după circa 3-4 luni. Nu i s-a cerut nici un act medical, iar fratele său i-a comunicat că inculpata nu a cerut nici bani, aceasta precizând că îl ajută în contul banilor dați inițial, deși cu ocazia internării la Panduri inculpata i-a spus că banii i-a dat la asistenți și doctori, fără a-i spune cui anume.

Aceste mijloace de dovadă, coroborate și cu procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediu ambiental (filele 67-70 dosar urm. pen) așa cum au fost în mod amănunțit analizate de instanța fondului.

Tribunalul a reținut comiterea infracțiunilor de trafic de influență, fără ca negarea activității infracționale să poată conduce la reținerea unei alte situații juridice de natură a justifica solicitarea apelante-inculpate de achitare pe motiv că faptele nu există.

Drept urmare, în lipsa oricăror dovezi care să conducă la o altă situație de fapt decât cea rezultată din justa evocare și interpretare a probelor administrate în acuzare, s-a apreciat că nu este nefondată critica privind greșita stabilire a răspunderii penale a inculpatei.

În privința pedepselor aplicate și a modalității de individualizare a celei rezultante, Curtea a constatat că instanța de fond a ținut seamă, la stabilirea cuantumului acestora și a modului de executare a pedepsei celei mai grele, de circumstanțele de fapt în care activitatea infracțională a fost desfășurată, de sumele de bani obținute de inculpată din aceasta, precum și de datele sale cu caracter personal, astfel că pronunțarea condamnării sale la pedepse cuprinse între 2 ani și 6 luni închisoare și suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere răspunde exigenței de proporționalitate și scopurilor de coerciție reeducare și prevenție la care se referă art. 52 C. pen.

Totodată, Curtea a constatat că, în mod corect instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpata M.V. a sumei totale de 3.880 lei dobândite prin activitatea infracțională ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., această măsură de siguranță fiind stabilită de legiuitor ca sancțiune de drept penal cu caracter preventiv ce are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de alte infracțiuni.

În acest context, s-a constatat că este nefondată critica apelantului-parte civilă D.G. în sensul greșitei dezlegări date cererii sale de a-i fi restituită suma de 1.900 lei pe care a dat-o inculpatei în două rânduri fiindcă temeiul juridic invocat de acesta adică art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 nu este incident în cauza de față, deoarece inculpata nu face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 1 din acest act normativ.

Drept urmare, s-a apreciat că partea vătămată D.G. nu este îndreptățit la restituirea sumei date inculpatei M.V. fiindcă aceasta din urmă nu a comis infracțiunea de trafic de influentă la care se referă art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ci fapta reglementată de art. 257 C. pen., normă incriminatoare aplicabilă în întregime inclusiv în privința măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Pentru considerentele care succed, Curtea a apreciat ca fiind nefondate apelurile formulate de inculpata M.V. și de partea civilă D.G. împotriva sentinței penale nr. 43 pronunțată la data de 28 ianuarie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, astfel că acestea au fost respinse ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen.,

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.V., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 172 din C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și, pe fond, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2