ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 260 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, în baza art. 459 C. proc. pen., cererea formulată de revizuenta G.M.M. privind revizuirea sentinței penale nr. 134 din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj.

S-au reținut următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 13 mai 2015, revizuenta G.M.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 134 din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 1015/33/2011, față de împrejurarea că în cauză s-au depus noi înscrisuri, ce nu au fost avute de vedere la judecata în fond.

În motivarea cererii sale,- revizuenta a învederat faptul că, coinculpata B.M.A. a divorțat de L.l. la data de 29 august 2007 printr-o hotărâre a Judecătoriei din Zistersdorf, Austria, ocazie cu care între cei doi foști soți a intervenit și o înțelegere, iar, potrivit înțelegerii încheiate în fața aceleiași judecătorii, părțile au renunțat la invocarea unor pretenții reciproce cu privire la colaborarea soțului în firma celuilalt, împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanța de judecată la momentul judecării pe fond a cauzei. Raportat la aspectele invocate mai sus, se poate interpreta că l.L. nu mai avea, de la data partajului, calitatea de asociat cu drepturi depline al societății și aceasta datorită investirii cu formulă executorie a acordului soților de către instanța austriacă, punct de vedere împărtășit și de U.N.N.P.R., depus la dosar (filele 43-45).

Prin sentința penală nr. 134 din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 1015/33/2011, în baza art. 246 rap.la art. 248

1

C. pen. și cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata G.M.M.,fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.

În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Cu privire la starea de fapt s-a reținut că, inculpata revizuentă notar public G.M.M. și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, pe care și Ie-a îndeplinit în mod defectuos, prin autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare din 09 aprilie 2009 și din 31 iulie 2009, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părții civile L.l. și ale SC N. SRL. Notarul public G.M.M. a acceptat să autentifice cele două contracte de vânzare-cumpărare, deși B.D.C. nu a avut în realitate un mandat de a vinde imobilele în cauză, nefiind împuternicită de către asociații SC N. SRL să înstrăineze imobilele respective. Procurile din 19 octombrie 2007 și din 08 noiembrie 2008 au avut un caracter general, de administrare și gestionare a afacerii, neavând nicidecum caracterul unor procuri speciale, nefăcând nici un fel de mențiune explicită și expresă prin care să fie împuternicită B.D.C. să înstrăineze imobilele SC N. SRL.

De asemenea, notarul public G.M.M. a acceptat să autentifice cele două contracte, cu fraudarea evidentă a intereselor numitului L.l. și ale SC N. SRL, imobilele fiind vândute la un preț de aproape 16 ori mai mic decât prețul de adjudecare, iar înstrăinarea s-a produs „în familie", dobânditorul imobilelor fiind B.F. (mama inculpatelor B.M.A. și B.D.C.).

S-a reținut că notarul public G.M.M. a încălcat dispozițiile legale, respectiv art. 45 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici și a activității notariale, care instituie în sarcina notarului public obligația de a desluși raporturile reale dintre părți, cu privire la actul pe care vor să-l încheie și de a verifica dacă scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea.

Conform art. 51 alin. (1) din același act normativ, notarul public este obligat să refuze îndeplinirea actului notarial solicitat, dacă acesta este contrar legii și bunelor moravuri, sens în care notarul public emite o încheiere de respingere.

Art. 6 alin. (1), (2) din Legea nr. 36/1995 arată că notarul public este obligat să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, iar în cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.

Prin cele două contracte a fost transferat fraudulos, din patrimoniul SC N. SRL, în patrimoniul inculpatei B.F., dreptul de proprietate asupra terenului și asupra imobilului-casă, cu terenul aferent, deși, din partea SC N. SRL., cele două contracte au fost semnate de către inculpata B.D.C., fără ca aceasta să dețină și să prezinte notarului public vreo procură specială, care să o împuternicească să înstrăineze cele două imobile. Procurile notariale din 2007 și din 2008 (care sunt menționate în cuprinsul celor două contracte notariale) au natura unor procuri generale, de administrare a afacerii, neputând justifica înstrăinarea acestor imobile.

Mai mult, înstrăinarea s-a făcut la un preț total de circa 25.200 lei (fără T.V.A.), deși imobilul fusese adjudecat în anul 2006, cu un preț de circa 16 ori mai mare, respectiv 400.399 lei (fără T.V.A.).

Urmare autentificării celor două contracte, au fost vătămate în mod grav interesele legale ale SC N. SRL și ale acționarului și administratorului acestei firme, numitul L.l. Societatea comercială în cauză a fost deposedată fraudulos de proprietatea asupra imobilelor arătate, fiind păgubită cu contravaloarea acestora, astfel că fapta inculpatei a produs consecințe deosebit de grave.

Este de menționat că notarul public G.M.M. a acționat cu intenție, deoarece același notar a autentificat și procura din 08 noiembrie 2008, prin care mandantul L.l. o împuternicea pe mandatara B.D.C. să gestioneze afacerile firmei SC N. SRL, fără însă a o împuternici să vândă imobilele acestei firme. Astfel, inculpata G.M.M. a cunoscut cu exactitate natura și limitele mandatului conferit inculpatei B.D.C., cunoscând inclusiv faptul că aceasta nu avea dreptul să înstrăineze imobilele în cauză.

Art. 1536 C. civ. prevede că: „Mandatul conceput în termenii generali cuprinde numai actele de administrație. Când e vorba de înstrăinare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administrația ordinară, mandatul trebuie să fie special".

Art. 1535 C. civ.e prevede că: „Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului".

Mai mult, în același sens, art. 1537 C. civ. arată că: „mandatarul nu poate face nimic afară din limitele mandatului său."

Potrivit actelor depuse la dosar, numitul L.l. și-a cesionat părțile sale sociale asociatei B.M.A. la data de 16 ianuarie 2012, când prin Hotărârea nr. 1 a Asociațiilor SC N. SRL, s-a constatat că L.l. nu mai este asociat al acestei societăți și nu are nicio pretenție în proces. Hotărârea asociației a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 14 februarie 2012.

Actele depuse de revizuentă la prezentul dosar nu îndeplinesc cerințele art. 453 lit. a) C. proc. pen., împrejurările pe care acestea le consemnează nefăcând dovada netemeiniciei hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, instanța de fond a reținut că părțile erau divorțate încă din anul 2007 și chiar dacă nu a cunoscut conținutul „înțelegerii" încheiate între aceștia, împrejurările invocate nu puteau schimba soluția instanței pentru că „înțelegerea" încheiată este redactată în termeni generali, nefiind determinată entitatea la care s-a renunțat (părțile au renunțat la colaborarea soțului în firma celuilalt), firma în litigiu fiind comună, până la data de 14 februarie 2012, când s-a luat act de cesionarea părților sociale de către L.l.

De asemenea, potrivit aceluiași act, părțile au renunțat doar la „colaborare", nefiind vorba de o cesiune a părților sociale, aceasta realizându-se abia după aproape cinci ani.

Oricum, revizuentei i s-a reproșat încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu, pe care și Ie-a îndeplinit în mod defectuos, prin autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare din 09 aprilie 2009 și din 31 iulie 2009, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părții civile L.l. și ale SC N. SRL Notarul public G.M.M. a acceptat să autentifice cele două contracte de vânzare-cumpărare, în baza unor procuri care nu îndeplineau condițiile unor mandate speciale, necesare încheierii tranzacției, una dintre acestea fiind emisă la data de 8 noiembrie 2008 (deci la mai mult de un an după divorț și încheierea înțelegerii) de către L.l., fapt ce denotă că, la acea dată nici măcar acesta nu avea reprezentarea că acea „înțelegere" este un act de renunțare la părțile sale sociale.

Împotriva acestei sentințe, revizuentă a declarat apel, solicitând, prin apărătorul ales, desființarea hotărârii și admiterea cererii de revizuire pe fondul acesteia.

În motivarea apelului, revizuentă a invocat împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanța de judecată la momentul judecării cauzei, constând în faptul că, la data de 29 august 2007, coinculpata B.M.A. a divorțat de L.l. printr-o hotărâre a Judecătoriei din Zistersdorf, Austria, ocazie în care între cei doi foști soți a intervenit și o înțelegere, în fața aceleiași judecătorii, în care părțile au renunțat la invocarea unor pretenții reciproce cu privire la colaborarea soțului în firma celuilalt. Raportat la aspectele invocate mai sus, l.L. nu mai avea, de la data partajului, calitatea de asociat cu drepturi depline al societății și aceasta datorită investirii cu formulă executorie a acordului soților de către instanța austriacă, punct de vedere împărtășit și de U.N.N.P.R., depus la dosar.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.

Din economia textului de lege sus-menționat coroborat cu alin. (4) al art. 453 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Instanța de control judiciar constată că cererea de revizuire se întemeiază în drept pe un caz de revizuire dintre cele prevăzute de lege -art. 453 lit. a) C. proc. pen. - însă nu este îndeplinită cumulativ condiția prevăzută de alin. (4) al aceluiași text de lege, care prevede că acest caz poate constitui motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Astfel, împrejurarea invocată de revizuentă, că părțile erau divorțate încă din anul 2007 și că potrivit „înțelegerii" încheiate între aceștia, de a renunța la invocarea unor pretenții reciproce cu privire la colaborarea soțului în firma celuilalt, nu poate fi considerată o împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinței atacate.

Din examinarea actelor dosarului, rezultă că acea "înțelegere" între soți era formulată în termeni generali și nu specifica o cesionare a părților sociale, ci o renunțare la pretenția de colaborare în firmă, astfel că nu putea fi opozabilă altor persoane la acea dată. în realitate, la data de 16 ianuarie 2012 L.l. a cesionat părțile sociale către B.M.A., fapt atestat de Hotărârea nr. 1 a asociaților SC N. SRL, care a constatat că L.l. nu mai este asociat al acestei societăți și nu are nicio pretenție în proces. Hotărârea asociației a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 14 februarie 2012.

Drept urmare, până la acest moment, L.l. a avut calitatea de asociat cu drepturi depline al SC N. SRL.

De altfel, criticile invocate de revizuentă echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Raportând motivele invocate la dispozițiile legale incidente, instanța de control judiciar constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru revizuirea sentinței atacate, cererea fiind respinsă în mod corect de prima instanță.

Pentru aceste considerente, urmează ca apelul declarat de revizuentă G.M.M. împotriva sentinței penale nr. 260 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentă G.M.M. împotriva sentinței penale nr. 260 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2015.