ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2015

Asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul B.D.M., în contradictoriu cu pârâții B.G. și B.D.V. S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul B.D.M., în contradictoriu cu Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA București prin BRD Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. și BRD Agenția J. și în consecință: Au fost obligați pârâții B.G. și B.D.V. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a imobilului situat în Baia Mare, str. V. S-a constatat existența în favoarea reclamantului B.D.M.

a unui drept de retenție asupra imobilului situat în Baia Mare, str. V., înscris în CF nr. xx Baia Mare nr. topo T1 și T2, până la achitarea sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloare lucrări de amenajare. Au fost obligate chematele în garanție Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA București prin BRD Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. și BRD Agenția J. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 157.860 RON reprezentând prețul achitat de acesta pentru adjudecarea imobilului. S-au respins cererile reclamantului B.D.M. privind obligarea chematelor în garanție la plata sumei de 722.140 RON daune interese și 720 RON cheltuieli de judecată la care acesta a fost obligat prin sentința civilă nr. 11255 din 14 decembrie 2011. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B.G.

și B.D.V. împotriva reclamantului B.D.M. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții B.G. și B.D.V. împotriva Băncii Române de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA București prin Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. și BRD Agenția J. Au fost obligați pârâții B.G. și B.D.V. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 9.717,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost obligate chematele în garanție Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA București prin BRD Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. și BRD Agenția J. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 6797,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că SC B.E.

SRL Baia Mare a contractat la BRD Societe Generale SA un credit de 362.000 euro, constituindu-se ipotecă asupra imobilului proprietatea pârâților B.G. și B.D.V. înscris în CF nr. zz Baia Mare, situat în Baia Mare, str. V. În executarea silită a creanței sale, BRD Societe Generale SA a procedat la vânzarea imobilului menționat, în dosarul execuțional nr. 27/2003, iar reclamantul B.D.M. a adjudecat imobilul în procedura executării silite, conform procesului-verbal de licitație din 16 decembrie 2005, actul de adjudecare având nr. AA din 16 ianuarie 2006. Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2007, în Dosarul nr. 9111/182/2007 al Judecătoriei Baia-Mare, intimații-reclamanți B.G. și B.D.V.

au învestit prima instanță pe calea unei cereri principale de întoarcere a executării silite conform art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., cu privire la toate capetele de cerere, inclusiv anularea actului de adjudecare nr. AA din data de 16 ianuarie 2006. În acel dosar s-a formulat cererea reconvențională ce face obiectul dosarului de față, ulterior disjungerii formulându-se și cererile privind desființarea lucrărilor și plata chiriei de către pârâții (reclamanți în Dosarul nr. 9111/182/2007) B.G. și B.D.V. Parcurgând două cicluri procesuale, Dosarul nr. 9111/182/2007 înregistrat în rejudecare sub nr. 9111/182/2007* s-a soluționat irevocabil la data de 2 iulie 2013 prin decizia civilă nr. 751/R din 2 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș cu consecința anulării actului de adjudecare nr. 399/2006 și întoarcerii executării silite cu consecința revenirii imobilului în proprietatea lui B.G.

și B.D.V. Anterior, prin sentința civilă nr. 2729 din 18 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Baia-Mare, s-a admis în parte contestația la executare formulată în calitate de contestatori de către B.G. și B.D.V. în contradictoriu cu B.D.M. și BRD - Grup S.M., s-a respins excepția tardivității contestației la executare și s-a dispus „anularea procesului-verbal de licitație încheiat la data de 16 decembrie 2005 de către executorul bancar P.C.l. prin care s-a încuviințat executarea silită a imobilului situat în Baia Mare, str. V., CF nr. zz Baia Mare" , identificat în CF nr. zz Baia Mare nr. topo T1 și T2, fiind respinsă cererea contestatorilor de restituire a sumelor achitate. S-a reținut că această sentință este irevocabilă și statuează cu autoritate de lucru judecat că executarea silită a fost nelegală ca urmare a depășirii sumei maxim urmăribile, culpa fiind a băncii creditoare, așadar, este cert că adjudecatarul B.D.M.

a fost de bună credință la adjudecarea imobilului și a fost evins la data de 2 iulie 2013 când s-a anulat irevocabil titlul său de proprietate, respectiv actul de adjudecare nr. AA/2006. În ceea ce privește obiectul prezentei cauze, respectiv de a se stabili dacă adjudecatarului evins B.D.M. i se cuvine sau nu contravaloarea investițiilor făcute la imobil, s-a reținut buna-credință a reclamantului, prezumția simplă a bunei-credințe nefiind răsturnată. Reclamantul a efectuat lucrările fiind proprietar al imobilului din 2006 de la adjudecare și până la 2 iulie 2013 când actul de adjudecare s-a anulat irevocabil, iar împrejurarea că în intervalul menționat au existat procese pe rol nu atrage automat concluzia relei-credințe a acestuia.

În baza probatoriului administrat, s-a constatat că lucrările au fost necesare și utile, iar persoanele care sunt ținute a-l despăgubi pe reclamant pentru valoarea lucrărilor de investiții sunt pârâții B.G. și B.D.V., care au beneficiat de lucrări prin redobândirea imobilului. În consecință, reținându-se că imobilul care a fost restituit pârâților este esențial diferit față de imobilul adjudecat, s-a constatat că se impune ca pârâții să achite contravaloarea lucrărilor de amenajare, astfel cum s-a stabilit prin completarea la raportul de expertiză întocmit de expert F.D., prin care expertul a evaluat valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului la 676.000 RON. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții B.G.

și B.D.V. s-a apreciat a fi nefondată și a fost respinsă raportat la împrejurarea că reclamantul B.M. a fost de bună-credință la efectuarea lucrărilor neputând fi obligat la ridicarea sau desființarea acestora, în considerarea dispozițiilor art. 494 alin. (3) teza II C. civ. De asemenea, s-a apreciat că reclamantul nu poate fi obligat la plata chiriei pentru imobilul pe care l-a folosit în calitate de proprietar în perioada 2006-2013 și în virtutea dreptului de retenție ulterior acestei perioade. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a BRD Societe Generale, formulată de pârâții B.G. și B.D.V., a fost respinsă apreciindu-se că nu există niciun fundament pentru vreo obligație de garanție a băncii față de aceștia.

La data de 17 aprilie 2014, pârâții B.G. și B.D.V. au formulat cerere de completare a hotărârii nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș, arătând că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind daunele-interese cerute în contradictoriu cu BRD - Groupe Societe Generale. În motivarea acestei cereri au fost invocate prevederile art. 281 2 C. proc. civ., arătându-se că BRD Groupe Societe Generale a provocat toate cheltuielile acestor procese dintre părți, impunându-se obligarea acesteia la plata daunelor interese solicitate, în valoare de 24.900 euro. Prin sentința civilă nr. 772 din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 4941/100/2008, s-a respins cererea formulată de petenții B.G.

și B.D.V., privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 pronunțată de aceeași instanță. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea formulată, petenții B.G. și B.D.V. au solicitat completarea sentinței în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra cererilor formulate împotriva BRD Societe Generale de obligare la plata daunelor interese de 300 euro/lună începând cu 01 ianuarie 2006 la zi și daune-interese de 29.400 euro plus dobânzi, contravaloarea chiriei și taxa de timbru din prezentul dosar. La termenul de pronunțare, petenții B.G. și B.D.V. au depus concluzii scrise în care au inserat cereri noi referitoare la daune-interese, dobânzi pretinse de la BRD Groupe Societe Generale, însă instanța nu a avut în vedere aceste cereri formulate după dezbaterea fondului și reținerea cauzei în pronunțare, apreciind că petenții pot să le valorifice eventual în alt cadru.

În consecință, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art. 281 2 C. proc. civ., cererea de completare a hotărârii a fost respinsă. Prin decizia civilă nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins ca tardiv apelul declarat de pârâții B.G. și B.D.V. împotriva sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș și s-a respins apelul declarat de aceleași părți împotriva sentinței civile nr. 772 din 21 mai 2014 a aceleiași instanțe. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2014, prezent personal în fața instanței de apel, apelantul B.G. a arătat că înțelege să declare apel și împotriva sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014, ocazie cu care a depus la dosar un script intitulat „răspuns la întâmpinare", și prin care a adus critici sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș.

Astfel, au arătat apelanții că prin sentința civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014 au fost respinse concluziile scrise făcute de aceștia înainte de pronunțarea din 05 mai 2014, referitoare la solicitarea de obligare a intimatului la contravaloarea construcției anterior efectuării îmbunătățirilor și la valoarea terenului; că nu s-a ținut seama de faptul că pretențiile reclamantului, bazate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, sunt inadmisibile iar pretențiile apelanților înlătură îmbogățirea fără justă cauză. Au mai arătat apelanții că reclamantul nu a fost cumpărător de bună-credință, întrucât cunoștea viciile titlului său translativ de proprietate și, în plus, a continuat să lucreze fără autorizație de construire.

În concluzie, au arătat apelanții, în temeiul art. 494 C. civ., că se impune desființarea lucrărilor efectuate de reclamant pe cheltuiala lui și readucerea imobilului la situația anterioară licitației, sau despăgubirea apelanților cu suma de 649.600 RON. În ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș, s-a constatat a fi tardiv formulat, motivat de faptul că hotărârea a fost comunicată apelanților B.G. și B.D.V. la data de 8 august 2014, ultima zi pentru declararea în termen legal a apelului fiind data de 25 august 2014. În raport de faptul că apelul împotriva sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș a fost declarat doar la data de 30 octombrie 2014, s-a apreciat că s-a făcut cu depășirea termenului legal de apel de 15 zile.

În ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 772 din 21 mai 2014, s-a apreciat a fi nefondat, reținându-se că prin motivele de apel formulate împotriva sentinței menționate, apelanții nu au arătat în concret de ce anume hotărârea ar fi nelegală, respectiv, de ce anume se impunea admiterea cererii de completare a sentinței nr. 571/2014. S-a mai reținut că prin apelul promovat împotriva sentinței nr. 772 din 21 mai 2014, apelanții au solicitat doar ca în temeiul art. 577, 584 și 586 din Noul C. civ., să fie obligat pârâtul B.D.M. la desființarea construcțiilor executate cu rea credință la imobilul situat în Baia Mare, str. V., cu repunerea imobilului în situația anterioară, precum și să fie obligat acesta la plata de daune interese, conform art. 584 alin. (2) lit. b) C. civ.; să fie obligat B.D.M.

să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care imobilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat, conform art. 584 alin. (3) C. civ. La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2014, instanța de apel, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererilor noi formulate pentru prima dată în apel, respectiv cererea privind obligarea pârâtului B.D.M. la desființarea construcțiilor executate cu rea credință la imobilul situat în Baia Mare, str. V., cu repunerea imobilului în situația anterioară; cererea privind obligarea pârâtului B.D.M. la plata daunelor-interese, conform art. 584 alin. (2) lit. b) C. civ.; cererea privind obligarea pârâtului B.D.M.

să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care imobilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat, conform art. 584 alin. (3) C. civ.; cererea prin care s-a solicitat instanței să constate că în speță operează accesiunea imobiliară artificială în raport de lucrările adăugate care sporesc valoarea economică a imobilului; cererea prin care s-a solicitat instanței să constate, în temeiul art. 586 C. civ., că adjudecatarul este de rea-credință întrucât a cunoscut viciile titlului său și a fost atenționat să nu lucreze, neputând deci, să invoce buna sa credință, mai ales că lucrările au fost realizate fără autorizație de construire. În raport cu dispozițiile art. 129 alin. final C. proc.

civ. și art. 294 alin. (1) același Cod, instanța de apel a admis excepția inadmisibilității acestor cereri noi. Cu privire la motivele de apel prin care s-au invocat dispozițiile Noului C. civ., s-a reținut că potrivit art. 3, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, actele și fapte juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Pe cale de consecință, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Vechiului C. civ., iar nu dispozițiile Noului C. civ., eronat invocate de apelanți în memoriul lor de apel promovat împotriva sentinței nr. 772/2014.

Cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței nr. 772 din 21 mai 2014, s-a reținut că prin această hotărâre a fost respinsă cererea de completare a sentinței nr. 571/2014, cu motivarea că abia prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor în fond, petenții au inserat cereri referitoare la daune interese și dobânzi pretinse de la BRD Groupe Societe Generale. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Baia Mare, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9111/182 din 28 decembrie 2007, reclamanții B.G.

și B.D.V., în contradictoriu cu pârâții BRD Groupe Societe Generale și B.D.M., au solicitat instanței să dispună întoarcerea executării silite, rectificarea cărții funciare, radierea din CF a pârâtului de rândul II, radierea ipotecii, restabilirea situației anterioare de CF. Prin încheierea civilă nr. 2113 din 10 septembrie 2008, pronunțată în Dosar nr. 9111/182/2007, cauza a fost transpusă la completul 6A Fond Civil din cadrul Judecătoriei Baia Mare, unde a fost înregistrat sub nr. 3837/182/2008. Pârâtul B.D.M. a formulat cererea reconvențională la data de 15 februarie 2008, prin care a solicitat obligarea reclamanților B.G. și B.D.V. la plata sumei de 300.000 RON, estimată provizoriu, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare aduse imobilului situat în Baia Mare, str. V., precum și constatarea unui drept de retenție în favoarea sa asupra imobilului, până la achitarea sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare.

Tot la data de 15 februarie 2008, pârâtul B.D.M. a formulat cerere de chemare în garanție, în contradictoriu cu pârâtele BRD Groupe Societe Generale SA - Grup B.M., BRD Groupe Societe Generale SA - Sucursala S.M., BRD Groupe Societe Generale SA Agenția J., solicitând obligarea chematelor în garanție la plata sumei de 157.860 RON, reprezentând preț achitat pentru imobilul situat în Baia Mare, str. V.; obligarea chematelor în garanție la plata sumei de 542.140 RON (estimată provizoriu), reprezentând daune interese, cu cheltuieli de judecată. La data de 12 martie 2008, a fost înregistrată la Dosarul nr. 9111/182/2007, „cererea reconvențională" formulată de reclamanții B.G. și B.D.V., în contradictoriu cu pârâtul B.D.M., având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 8.000 euro și dobânzi aferente, reprezentând chirie lunară începând cu data de 29 noiembrie 2006 și până la predarea imobilului.

La data de 12 martie 2008, în Dosar nr. 9111/182/2007, reclamanții B.G. și B.D.V. au formulat cerere de chemare în garanție a BRD - Groupe Societe Generale - Sucursala S.M., solicitând obligarea chematei în garanție la plata sumei de 300.000 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare aduse imobilului de către pârâtul B.D.M. La data de 30 aprilie 2008 reclamanții B.G. și B.D.V. au depus la Dosarul nr. 9111/182/2007 o precizare de acțiune, prin care au chemat în judecată pe pârâta BRD Groupe Societe Generale București - Turn BRD, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 300.000 RON plus obligarea acesteia la valoarea chiriei pentru perioada 29 noiembrie 2006 până în 19 decembrie 2007, în sumă de 91.362 euro, adică 363.471 RON, la un curs de 3,65 RON/1 euro.

Prin sentința civilă nr. 3078 din 22 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în Dosar nr. 3837/182/2008 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș. După înregistrarea Dosarului nr. 3837/182/2008 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la termenul de judecată din 30 aprilie 2008, reclamantul B.G. a arătat că susține cererea de întoarcere a executării silite și de anulare a actelor de adjudecare, cu radierea acestora din CF, precum și disjungerea acestei cereri principale de cererea reconvențională formulată de pârâtul B.D.M., respectiv de cererea de chemare în garanție a BRD, formulată de același pârât. De asemenea, reclamantul a arătat că menține cererea care vizează obligarea pârâtei BRD Groupe Societe Generale SA la plata către reclamanții B.G.

și B.D.V. a sumei de 300.000 RON, reprezentând chirie. Prin sentința civilă nr. 772 din 21 mai 2014 s-a reținut de către Tribunalul Maramureș neformularea, în mod procedural, de către reclamanții B.G. și B.D.V., a vreunei cereri în contradictoriu cu BRD, prin care să se solicite despăgubiri, apreciindu-se de către Tribunal că cererile noi, formulate prin concluziile scrise, reprezintă practic o cerere de obligare a BRD la plata unor dobânzi. S-a constatat că în realitate, prin sentința asupra fondului, nr. 571 din 2 aprilie 2014, Tribunalul Maramureș a omis să se pronunțe asupra petitului din precizarea cererii principale formulată de reclamanții B.G. și B.D.V.

în Dosar nr. 9111/182/2007 - precizare de acțiune depusă la Dosar nr. 3837/182/2008 -, având ca obiect obligarea BRD la contravaloarea chiriei, începând cu 29 noiembrie 2006 - 19 decembrie 2007, în sumă de 91.362 euro, însă, s-a apreciat că reclamanții apelanți, prin apelul formulat împotriva sentinței nr. 772/2014, nu au formulat critici cu privire la această omisiune a Tribunalului Maramureș, de a se pronunța asupra acestui petit, necriticând în mod expres prin apel nelegalitatea soluției de respingere a cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 571/2014, sub acest aspect. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar a constatat că apelul promovat de reclamanți împotriva sentinței nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureș practic nu este motivat astfel încât, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, au declarat recurs pârâții B.D.V. și B.G., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenții au arătat că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere. Au mai susținut recurenții că deși au declarat apel și împotriva sentinței nr. 571 din 2 aprilie 2014, acesta a fost respins ca tardiv astfel încât nu s-au putut apăra pe fondul cauzei. În continuare, s-a arătat că prin cererea reconvențională formulată în fața primei instanțe au solicitat ca lucrările să fie desființate întrucât la data cumpărării, BRD a vândut un imobil pentru care a fost anulat procesul-verbal de licitație, datoria garantului ipotecat fiind achitată.

În ceea ce privește buna credință a reclamantului B.D., au arătat recurenții că de vreme ce acesta a cunoscut viciul titlului său încă din ianuarie 2006 când a fost citat în procesul privind anularea licitației și a procesului-verbal de licitație, lucrările efectuate au fost făcute cu rea credință, motiv pentru care apreciază recurenții că nu beneficiază nici de dreptul de retenție. În ceea ce privește intimata BRD, au arătat recurenții că instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu aceasta și pentru toate motivele invocate, au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prealabil examinării motivelor de recurs, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată legala timbrare a recursului, timbrul judiciar datorat aflându-se la dosar, motiv pentru care va respinge excepția insuficientei timbrări. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În speță, prin decizia atacată, instanța de control judiciar a reținut că prin cererea de apel, pârâții au formulat calea de atac doar împotriva sentinței civile nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureș, prin care s-a soluționat cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a aceleiași instanțe. Or, din examinarea cererii de apel formulate la data de 21 august 2014, rezultă că pârâții, deși au indicat sentința civilă nr. 772 din 21 mai 2014, au criticat soluția pronunțată pe fondul cauzei, respectiv cea pronunțată prin sentința civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014 a aceleiași instanțe, identificată ca fiind acea hotărâre prin care li s-a respins cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție a BRD Groupe Societe Generale și prin care au fost obligați la plata sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a imobilului în litigiu.

De altfel, din dezvoltarea criticilor formulate prin memoriul de apel nu rezultă că ar fi fost atacată sentința nr. 772 din 21 mai 2014, nefiind formulate niciun fel de critici referitoare la soluția dată cererii de completare a dispozitivului sentinței prin care s-a soluționat fondul cauzei, aspect reținut și de către instanța de apel în considerentele referitoare la motivarea soluției de respingere a apelului declarat împotriva acestei din urmă hotărâri. Întreaga argumentație dezvoltată prin memoriul de apel vizează modalitatea de soluționare a fondului cauzei astfel încât este evident că indicarea sentinței nr. 772 din 21 mai 2014 este doar o eroare materială a apelanților-pârâți, eroare pe care instanța, avea obligația de a o lămuri, aspectul fiind determinant de altfel în modalitatea de soluționare a cauzei.

Astfel, din practicaua deciziei recurate rezultă că la termenul din 30 octombrie 2014, instanța a pus în discuția părților lămurirea acestui aspect, și deși pârâtul B.G. a precizat că prin memoriul de apel a fost menționată eronat sentința nr. 772 din 21 mai 2014, instanța a apreciat că pârâții au declarat apel împotriva sentinței fondului abia la data de 30 octombrie 2014, prin înscrisul intitulat „răspuns la întâmpinare", prin care s-au formulat critici cu privire la ambele hotărâri. Or, așa cum s-a arătat anterior, este fără putință de tăgadă că prin memoriul de apel, s-au formulat critici ce vizează fondul cauzei, respectiv soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014, apelanții dezvoltând argumente referitoare la greșita soluționare a cererii reconvenționale, a cererii de chemare în garanție precum și obligarea lor la plata sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a imobilului în litigiu.

Totodată, s-au formulat critici referitoare la reaua-credință a reclamantului B.D.M., care, susțin pârâții că deși cunoștea viciul titlului său, a continuat lucrările de amenajare a imobilului fără a avea autorizație de construcție. În raport de aspectele anterior menționate, constatând că instanța a apreciat în mod greșit asupra hotărârii apelate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (5) și art. 315 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul pârâților B.D.V. și B.G. declarat împotriva deciziei civile nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, pe care o va casa în parte și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând dispoziția privind respingerea apelului pârâților împotriva sentinței civile nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

În acest sens, în rejudecare, Curtea urmează, în raport de dispozițiile art. 295 C. proc. civ., să cenzureze sentința atacată, din perspectiva criticilor arătate prin motivele de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții B.D.V. și B.G. împotriva deciziei civile nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, pe care o casează în parte și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă. Menține dispoziția privind respingerea apelului pârâților împotriva sentinței civile nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.